Tipărire

Sfințirea Bisericii Adventiste din Apateu

Tolan Ioan ¦ Info

Istoria adventismului în localitatea Apateu, jud. Arad a început să se scrie din 1925, când familia Indricău Axente, doritoare să transmită mesajul întreitei solii îngerești și apropiata revenire a Mântuitorului, s-a mutat în localitate. În anul 1928 a avut loc primul botez de 12 persoane (șase familii). Apoi, în fiecare an, grupa așteptătorilor s-a mărit. Botezurile, în mai multe rânduri, s-au făcut în Crișul Negru. Evenimentul era o adevărată sărbătoare. Coloana celor 20-25 de căruțe care străbăteau drumul plin de praf până la locul stabilit pentru botez era ceva impresionant.

CA noiembrie 2016 Page 04 Image 0001 La început, credincioșii s-au adunat în case, dar în anul 1929 s-a construit biserica ce a găzduit timp de decenii numărul crescând de adventiști din Apateu. În toamna anului 1929, clădirea de la nr. 323 era gata, așteptându-și credincioșii. Noul lăcaș de închinare era pregătit pentru sfințire. Grupa de credincioși adventiști din Apateu era entuziasmată, fericită și recunoscătoare lui Dumnezeu pentru modul în care a lucrat. Un incident nefericit s-a petrecut în noaptea dinaintea inaugurării. Vineri noaptea, răufăcători, manipulați de oameni fără căpătâi și vrășmași ai oricărui adevăr, au profanat lăcașul murdărind pereții văruiți frumos! La inaugurare a fost prezent pastorul Petre P. Paulini, președintele Uniunii Române. În rugăciunea de binecuvântare i-a menționat și pe acești răufăcători, implorând iertare pentru ei. Lucrul acesta a mișcat profund inimile celor prezenți. În timp, clădirea a fost extinsă și modernizată. 

 În ultimii ani, visul a prins contur, devenind realitate pe 20 august 2016, când la Apateu a fost inaugurată o biserică de excepție, unică prin arhitectura ei. Lucrarea n-a fost ușoară, dar a primit sprijinul apătenilor din străinătate și implicarea specială a unor credincioși de acasă.

 CA noiembrie 2016 Page 04 Image 0002La sfințirea noului lăcaș de închinare s-au adunat mulți oaspeți de pretutindeni, printre ei pastorul Mario Brito, președintele Diviziunii Inter-Europene, pastorul Ștefan Tomoiagă, președintele Bisericii Adventiste din România, comitetul Conferinței Banat, senatorul Mihai Fifor, deputatul Gheorghe Căprar, Aurel Bondor, primarul din Apateu, și cel din Sintea Mare. 

 Programul muzical a fost realizat de corul, fanfara, grupurile de adulți și de copii ale Bisericii Adventiste din Apateu. Mesajul spiritual a fost prezentat de pastorul Mario Brito, rugăciunea de binecuvântare a fost rostită de pastorul Ștefan Tomoiagă, programul a fost condus de pastorul Mihai Maur.

 Pastorii care au slujit biserica din Apateu de-a lungul timpului au fost: Rădulescu Ioan, Cionca Filip, Crișan Pavel, Cazan Gheorghe, Baciu Gheorghe, Șamotă Constantin, Secui Petru, Andreescu Ionel, Jigău Dumitru, Ban Ioan, Maur Traian, Memete Pavel, Tolan Ioan, Moldovan Aron, Jigău Emil, Iștoc Abel, Sturz Ioan, Hărdălău Petru, Pop Ionuc, Tolan Ioan (din 2009 până astăzi), iar din 2015 și Bortiș Adelin.

 CA noiembrie 2016 Page 04 Image 0003Apateul a avut și are oameni deosebiți, implicați în misiune internă, dar și externă. Mai multe biserici au fost binecuvântate prin mutarea în diferite localități a credincioșilor din Apateu. Corul și fanfara bisericii au susținut programele de la evanghelizări, înmormântări sau ocazii speciale din comunitățile învecinate, dar și din alte locuri. Programele tinerilor și copiilor bisericii dau culoare, frumusețe și viață, îmbogățind închinarea.

Sunt 91 de ani de când flacăra speranței advente a fost aprinsă la Apateu. Suntem într-o casă nouă, dar nu „Acasă”. În casa aceasta doar ne pregătim pentru o casă veșnică în care vrem să ne întâlnim cu cei care au semănat sămânța Evangheliei de-a lungul anilor și cu cei care vor mai veni după noi, până la întâlnirea cu Cel care este Speranța noastră, Domnul Isus Hristos, pe care-L așteptăm cu drag și dor. 

Material pregătit de pastorii: Tolan Ioan și Memete Pavel

 

Tipărire

Guatemala

Adrian Neagu ¦ Biserica Mondială

Mai 2016 Page 05 Image 0002Guatemala, una dintre cele mai frumoase țări din America Centrală, cu un teritoriu de 108 889 km2 și o populație de peste 15 milioane de locuitori, are un nivel foarte ridicat al analfabetismului, al sărăciei și al mortalității infantile. Fost centru al civilizației Maya, teritoriul a fost cucerit de Spania în secolul al XVI-lea, recâștigându-şi independența abia în 1821. Limba oficială este spaniola, dar se mai folosesc și peste 20 de dialecte maya. Spaniolii au adus cu ei catolicismul, multă vreme religia majoritară a țării. În ultimii ani a crescut și numărul cultelor protestante. Numeroase practici din vechea cultură maya s-au amestecat cu creștinismul și au reușit astfel să supraviețuiască.

Primii adventiști care au lucrat pe acest teritoriu au fost E. L. Cardey și C. A. Nowlen, care au înființat, în 1908, o școală de limba engleză, cu 7 profesori. Aceștia au constituit nucleul primei şcoli de Sabat din orașul Guatemala. În 1948, a început lucrarea printre indieni, prin organizarea unei școli de către Moises Tahay. Ca urmare a eforturilor sale, au fost organizate 12 biserici, 14 grupe și mai multe Şcoli de Sabat, mai ales datorită implicării unor misionari convertiți dintre indieni. În 1962, a fost deschisă prima clinică rurală, un model de succes pentru alte inițiative medicale în această zonă.

Mai 2016 Page 05 Image 0003Astăzi, în Guatemala sunt peste 235 000 de membri adventiști, care se închină în fiecare Sabat în peste 850 de biserici și în 260 de grupe. Anual, aproape 13 000 de noi credincioși se alătură Bisericii Adventiste. Mulți pastori din regiune au districte de peste 25 de biserici, iar membrii comunităților locale sunt implicați activ în misiune și în slujirea semenilor. Pe lângă numeroasele campanii misionare, organizate pe tot cuprinsul țării, biserica de aici a deschis 27 de școli locale și secundare. Uneori, zelul și dedicarea pastorilor locali îi transformă în ținte pentru cei care nu le împărtășesc credința. În ultimii 10 ani, peste 100 de familii adventiste au suferit de pe urma persecuției, iar unii dintre credincioși chiar au plătit cu viața statornicia lor. 

 Adrian Neagu, șef de redacție, Editura Viață și Sănătate.

Tipărire

Comunitatea „B” (Eden), Oradea

Verebi László ¦ Biserica din România

Cu trecerea anilor, urbea situată pe malul râului Crișul Repede a captivat inimile multor localnici, dar și ale vizitatorilor deopotrivă. Pastorul Huenergardt, în timpul activității sale misionare în zona de vest a țării, n-a ocolit Oradea, unde în urma slujirii sale, în 1914, aveam deja 14 adventiști. Datorită spiritului misionar al comunității bilingve – actuala comunitate „A” din Oradea –, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în partea cealaltă a orașului se formează o nouă grupă. Adunările aveau loc în casa unei credincioase, pe strada Episcopiei (din 1943), iar începând cu anul 1949, grupa a închiriat o casă pe strada Pescarilor, unde până atunci funcționa o cârciumă. Era perioada când fratele Moldovan Wilhelm își începea activitatea de lucrător biblic în Oradea. În această adunare s-a format biserica locală de limba maghiară și tot aici s-a format și corul bisericii, sub îndrumarea fratelui Koós Tibor.Mai 2016 Page 05 Image 0006

 

În anul 1952, prin contribuția semnificativă a pastorului Gálfi Lajos și a prezbiterului Szabó Sándor, a fost cumpărat grajdul firmei de Pompe funebre „Weisman”, – str. Academiei nr. 9 – care ulterior devine casa de rugăciune a bisericii locale „B” Oradea. Când pastorul Gálfi împreună cu membrii comunității au intrat prima dată în incinta imobilului proaspăt cumpărat, au izbucnit în plâns, dar au și cântat imnul „Mare ești Tu, Doamne”. După amenajarea spațiului însă, finalizată în 1955, casa de rugăciune și-a dobândit actualul stil arhitectural, cu tavan boltit.

Mai 2016 Page 05 Image 0005

Pe parcursul anilor, comunitatea s-a dezvoltat spectaculos, în anii '80 ajungând la 180 de membri. În momentul de față, din păcate, numărul membrilor a scăzut la 135, dar și așa este cea mai mare comunitate a singurului district maghiar al Conferinței Banat. Suntem conștienți de faptul că responsabilitatea misiunii în mediul populației de etnie maghiară în zona Crișanei și Banatului ne revine, drept pentru care cerem ajutorul lui Dumnezeu pentru a putea împlini această misiune. Corul bisericii are un rol important în această însărcinare. Utilizăm și tehnică modernă în misiune: serviciile noastre divine sunt transmise online, pâinea și apa vie ajungând în felul acesta și în casele oamenilor.

În acești 70 de ani, sub îndrumarea a 17 pastori și 28 de dirijori de cor, am acumulat foarte multe experiențe frumoase. Azi ne rugăm ca Dumnezeu să ne trezească din somnul laodiceean, ca să putem purta stindardul adevărului, așteptând revenirea Mântuitorului nostru drag. 

Verebi László, pastorul districtului Oradea „B”. 

Tipărire

Românii adventiști din Franța

Emil Lazăr ¦ Diaspora

     În Franța sunt șase biserici adventiste românești, toate, ipostaze ale comunității adventiștilor români din Regiunea Pariziană. Trei se găsesc în zona metropolitană a Parisului (bisericile: Grenelle, Trocadéro și Place d’Italie), iar trei s-au format în comunele (orașele) din periferia imediată (bisericile din Vincennes, Alfortville și Pantin). Peste 1 000 de credincioși se întâlnesc săptămânal în cele șase spații închiriate de la alte biserici protestante (reformați, luterani și armeni evanghelici).

Mai 2016 Page 06 Image 0002

Începuturi timide

Istoria comunității române începe în 1990, când un prim grup de adventiști români se instalează în Biserica Adventistă din Neuilly-sur-Seine – cel mai bogat oraș din Franța. Neuilly-sur-Seine a devenit, începând cu domnia lui Ludovic Philippe (1830), zona rezidențială favorită a celebrităților pariziene. Odată cu reinstaurarea imperiului de către Napoleon al III-lea (1852), în Neuilly se instalează o comunitate engleză importantă, formată din grădinari, guvernante, valeți, cameriste, profesori. Aproape toți erau angajați de către aristrocrația de la curtea imperială sau de oamenii de afaceri ai Franței din «la Belle Epoque». În a doua jumătate a veacului al XIX-lea, relațiile dintre Franța și Imperiul Britanic se schimbă radical: din inamici seculari, cele două puteri se leagă din ce în ce mai cordial, în ciuda rivalităților coloniale încă prezente. O dovadă a apropierii este decizia luată de Napoleon al III-lea de a construi la Neuilly-sur-Seine o biserică anglicană pentru comunitatea de emigranți englezi. Arhitecți francezi sunt trimiși în Anglia să se inspire, pentru a realiza o construcție în spirit britanic. Cu sprijinul statului francez și al câtorva donatori generoși (printre care un străbun al prințesei Diana, contele Spencer), biserica este ridicată și inaugurată după abdicarea lui Napoleon al III-lea. Timp de 70 de ani, aici, comunitatea engleză a găsit în fiecare duminică un colț din țara natală.

În 1940, Parisul este ocupat de germani, iar englezii sunt repatriați în totalitate. La terminarea războiului, biserica rămâne închisă din lipsă de credincioși. Ea devine o povară în plus pentru statul francez, care trebuia să îngrijească clădirea declarată «monument istoric». Un adventist, Jean Nussbaum, președintele Ligii pentru Apărarea Libertății de Conștiință (afiliată Ligii Națiunilor  și, mai târziu, Națiunilor Unite), află de «bătaia de cap» a guvernului și propune ca Biserica Adventistă să preia clădirea, să o îngrijească și să o folosească. Pe baza unei tranzacții cu valoare simbolică, ia ființă Biserica Adventistă din Neuilly-sur-Seine. Aici, în această clădire cu vocație de adăpost spiritual pentru emigranți, se va forma prima Biserică Adventistă Română. Tot din acest loc își vor lua zborul, ulterior, și alte comunități: haitiană, filipineză, rusă.

Între 1990 și 1998, românii se adună împreună cu francezii, au grupa lor de Școala de Sabat. Ocazional, au întâlniri sâmbăta după-amiaza. Cu timpul, numărul lor devine semnificativ și dorința de a avea o comunitate de limba română se impune tot mai mult. Există însă trei obstacole majore: 1) Cu 3-4 excepții, toți românii lucrează «la negru» (fără acte de rezidență) și, ca atare, nu prezintă garanția unei biserici de viitor; 2) Ideea unei comunități etnice nu este populară în mentalitatea francezilor – străinii care se instalează în Franța sunt priviți cu suspiciune dacă vor să-și păstreze un spațiu cultural specific. Destul de des, oamenii politici evocă pericolul derivelor «comunitariste» (sic) ce amenință «spiritul republican» de fraternitate universală; 3) Există dificultăți enorme în a achiziționa sau închiria un spațiu pentru întemeierea unei noi comunități – costurile imobiliare sunt extrem de ridicate în Paris și la periferiile apropiate, iar opoziția primăriilor în implantarea unei noi structuri religioase poate lua forme virulente.

Mai 2016 Page 07 Image 0003

Primele biserici

Cu toate aceste dificultăți, începând din 1998, adventiștii români atașați bisericii din Neuilly încep să se adune în fiecare sâmbătă după-amiaza, după schema cultică obișnuită în ţară: întâlnire de rugăciune, Școala de Sabat, serviciu de închinare. Mai întâi, într-o sală anexă a bisericii, iar, în scurt timp, datorită numărului mare de credincioși, în sala principală. Puţini credeau în viitorul acestui grup. Printre susținătorii proiectului românesc s-a aflat noul pastor al Bisericii din Neuilly, Gilles Georges, devenit ulterior și secretar al Conferinței Franța Nord.

Din 1999, românii încep să ajungă mai ușor în Franța și, cu toate că statutul lor administrativ rămâne precar (sans papiers, «la negru») reușesc să se integreze social. Structura comunității se schimbă: din muncitori singuri, veniți să rezolve probleme financiare temporare, majoritatea credincioșilor este compusă din familii cu copii. Semn că noul «grup adventist bizar» vrea să dureze în timp.

La Adunarea Generală a Conferinței, din mai 2001, este înființată oficial prima Biserică Adventistă Română. Numărul credincioșilor trece de 250 de persoane în cursul anului și spațiul de întâlnire ajunge neîncăpător. Sabat de Sabat, la Neuilly, comunitatea se înmulțește prin sosirea a noi români din ţară, dar și prin botezuri. Biserica nu este doar un spațiu spiritual, ci și unul social, unde români din toate confesiunile vin pentru a se întâlni cu alți compatrioți de-ai lor sau pentru a afla informații vitale privind viaţa de fiecare zi (adăpost, muncă, asigurare medicală etc.). Oameni care, în condițiile din România, nu ar fi călcat niciodată într-o biserică adventistă vin și ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, mânați de dorul de a auzi vorbindu-se românește.

În 2003, nevoia unui loc de întâlnire mai mare devine presantă. 400 de români împart un spațiu încadrat legal la 280 de persoane. Momentul este critic – fiecare Sabat aduce o încărcătură de tensiune neașteptată: spaţii insuficiente pentru copii, zgomotul greu de suportat din sală, curtea bisericii arhiplină. În aceste circumstanțe, apare un mic miracol, cu efecte ulterioare nebănuite. Printr-un frate, Nelu Slăvitescu, se închiriază un nou spațiu (120 de locuri) în Paris (Rue Charolais). O sală de teatru aparținând unei asociații înființate de comuniștii brazilieni care s-au refugiat în Franța în timpul dictaturii militare din ţara lor (anii ’60). Numele sălii: «Théâtre de l’Opprimé» («Teatrul Oprimatului»). Aşa lucrează uneori Dumnezeu, cu mult umor: într-un spațiu comunist, cu nume potrivit pentru condiția românilor la acel moment, își începe drumul cea de-a doua biserică română din Franța. Locul este strâmt, însă oamenii care îl ocupă reușesc să aducă un spirit de fraternitate și entuziasm aparte. În 2009, această biserică își va muta domiciliul într-o capelă luterană mai mare, din zona Place d’Italie, pentru ca, ulterior, în 2014, tot din cauza aglomerației, să se mute într-un templu reformat de 400 de locuri de lângă Tour Eiffel. Și, ca să nu-și mai schimbe numele la fiecare transfer de domiciliu, biserica aceasta și-a spus «Maranatha».

Mai 2016 Page 08 Image 0002

Multiplicarea bisericilor

Dar, cu toate că apăruse și cea de-a doua biserică, ambele săli devin neîncăpătoare în scurt timp. Regulile de securitate impuse de statul francez pentru sălile publice sunt tot mai drastice, în contextul amenințării terorismului. Aşa că, în aprilie 2005, credincioșii rămași la Neuilly fac saltul în necunoscut. Cu ajutorul Conferinței, se închiriază mai multe săli într-un complex («Europe») la Saint-Denis (lângă celebrul stadion «Stade de France»). Costul lunar al chiriei este de 7 500 euro/lună. Două treimi din această sumă sunt asumate de Biserica Română. Pentru patru ani, românii vor face din acest loc polul central al adventismului românesc. Aici au loc întâlniri de închinare, seminare de familie, activități de tineret și copii, concerte. Un spațiu unde numărul mare de participanți (500 de oameni în fiecare Sabat) nu afectează legăturile de fraternitate care se creează între ei.

Mai 2016 Page 09 Image 0002

În 2006, Uniunea Adventistă din Franța este primită ca membră în cadrul Federației Protestante din Franța (FPF) – organism ce grupează majoritatea bisericilor protestante istorice (calviniste și luterane), precum și pe cele evanghelice (baptiști, o parte din penticostali, metodiști, Armata Salvării). Contrar a ceea ce se vehiculează uneori, Federația Protestantă nu este o megauniune de biserici, ci mai degrabă un organism cu vocație de apărare a intereselor diverselor grupări protestante în fata statului (cele mai multe entități protestante sunt prea nesemnificative numeric pentru a fi băgate în seamă de ministerul de resort). Aşa se face că, după aderarea la FPF, problemele legate de Sabat în școli au fost aduse înaintea celor mai înalte autorități ale țării, Biserica Adventistă a început să primească timp de antenă la posturile naționale de televiziune și radio, iar în grupurile de dialog între protestanți, principiile noastre au putut fi auzite și apreciate. Pentru români, această deschidere a Bisericii Adventiste din Franța a avut efecte imediate. Cei mai mulţi pastori protestanți și-au schimbat și înțelegerea, și atitudinea față de adventism, oferind găzduire în condiții extrem de avantajoase și pe termen lung comunităților adventiste fără local. În septembrie 2006, peste o treime din credincioșii de la Saint Denis pun bazele unei noi biserici adventiste în templul reformat din orașul Vincennes. Apoi, în septembrie 2009, credincioșii rămași la Saint-Denis se mută într-unul din locurile emblematice ale protestantismului francez: Temple de Pentemont (pe rue Grenelle, în Paris).

În anii următori, găsirea de noi spații de cult pentru înființarea altor biserici este mult mai simplă. În 2012, se formează Biserica din Pantin, într-o biserică reformată. Din 2013, la Alfortville, într-o biserică evanghelică armeană, se conturează cea de-a cincea structură adventistă românească. Ultima (sperăm, nu cea din urmă) își începe existența, în octombrie 2015, într-o capelă luterană din Paris. Această nouă comunitate lansează o provocare: formarea unei biserici adventiste române pentru evanghelizarea francezilor și integrarea generației a doua (tinerii născuți sau școlarizați în Franța).

Biserici Azs Paris

 

Noi orizonturi

Călătoria adventiștilor români în Franța este departe de a se fi sfârșit. În fața bisericilor românești stau alte nevoi importante:

»   Speranța că într-o zi va exista măcar un spațiu deținut de către români, care să le permită o multiplicare a formelor de slujire.

»   Păstrarea copiilor noștri în sânul adventismului și adaptarea bisericilor la nevoile lor.

»   Transformarea comunităților românești în instrumente eficiente de evanghelizare a populației pariziene.

Ultimele două nevoi impun ieșirea treptată dintr-un spațiu cultural etnic închis și trecerea la formarea de biserici accesibile oamenilor din Regiunea Pariziană. Nu va fi ușor, pentru că trebuie croit un nou drum, găsite noi metode. Dar pentru românii adventiști din Franța există un «Eben-Ezer», pe care pot conta și din care se pot inspira în noile confruntări cu viitorul care îi așteaptă. 

Emil Lazăr este pastor în Paris.

Tipărire

Ucrainenii adventiști din România

Doru Parascineț ¦ Tematica lunii

Mai 2016 Page 25 Image 0004România se bucură de multă vreme de multiculturalism, ca definiţie a existenţei sale. În limitele graniţei teritoriale ne împărtăşim împreună bucuriile şi supărările, suspansul şi liniştea, visul şi realul, cultura şi religia, indiferent dacă ne considerăm români, maghiari, rromi, ucraineni, germani, ruşi-lipoveni, turci, bulgari, sârbi, slovaci şi mulţi alţii. Printre cele mai numeroase comunităţi etnice – pe locul al treilea după maghiari şi romi, se află ucrainenii. După recensământul populaţiei din 2011, în ţară trăiesc aproximativ 51 000 de ucraineni, cei mai mulţi fiind răspândiţi în partea de nord a ţării: în Maramureş – 30 800 de persoane.

La nivelul bisericii, avem un număr de aproximativ 600 de membri. În Conferinţa Transilvania de Nord sunt cei mai mulţi adventişti ucraineni (aproximativ 450), grupaţi în cinci localităţi: Repedea, Ruscova, Poienile de sub Munte, Crasna Vişeului şi Remeţi. În Conferinţa Banat sunt aproximativ 130 de membri răspândiţi prin localităţile: Pogăneşti, Darova, Niţchidorf, Lugoj, Bethausen, toate în judeţul Timiş. Din păcate, în Conferinţa Moldova, numărul membrilor adventişti ucraineni a scăzut drastic. Astăzi mai pot fi găsiţi în jur de 10 membri izolaţi prin localităţile Izvoarele Sucevei şi Moldoviţa.

Odată cu anii de după Revoluţia din decembrie 1989, activitatea fraţilor ucraineni a început să resimtă efectele globalizării şi pericolul pierderii identităţii etnice. Zonal, au fost realizate diferite întâlniri comune: tinereşti, muzicale, evanghelistice. Datorită Departamentului Grupuri Etnice al Uniunii şi a interesului manifestat de membrii ucraineni, a fost organizat, în anul 2014, primul Congres naţional al ucrainenilor adventişti în localitatea Poienile de sub Munte. Manifestarea s-a bucurat de prezenţa invitaţilor din Ucraina şi de participarea a 500 de membri ucraineni. Atmosfera de părtăşie, socializarea, dialogul, credinţa comună, spiritul evanghelic au demonstrat că viaţa membrilor ucraineni nu s-a limitat doar la activitate bisericească. O parte din membri ucraineni sunt implicaţi în viaţa comunităţilor locale de unde provin, în diverse slujbe administrative. Spre exemplu, în cazul comunei Remeţi, Duruttya Ștefan, prezbiterul bisericii adventiste locale, este chiar viceprimarul comunei.

Mai 2016 Page 25 Image 0003Contactele cu Ucraina au făcut posibilă participarea pastorilor români şi ucraineni în campanii de predicare a Evangheliei de o parte şi de alta a Tisei. Prin activitatea pastorului Toader Brândzanic, prezenţa pastorilor din Ucraina în comunităţile vorbitoare de limbă ucraineană a ajuns să devină o realitate. An de an, în nordul ţării, sunt invitaţi pastori de dincolo de Tisa, ca să susţină campanii evanghelistice pentru ucrainenii din România. Din fire activi şi harnici, adventiştii ucraineni sunt caracterizaţi de credincioşie faţă de Dumnezeu. Majoritatea provenind din ortodoxism, au păstrat în inimile lor temerea de Dumnezeu. În faţa provocărilor moderne, a nevoilor cotidiene şi a presiunii venite din partea rudelor neadventiste, frăţietatea ucraineană a rămas fidelă principiului generozităţii, participând, indiferent de proiecte sau programe, prin darul lor uman sau financiar, la susţinerea construcţiilor bisericii noastre sau a grupelor mici aflate în dificultate, ce îşi desfăşoară activitatea în proximitatea lor. Vieţuirea liniştită şi disponibilitatea de implicare a fraţilor ucraineni în diverse activităţi ale bisericii completează faptic adevărul rostit de Pavel: nu mai este nici iudeu (român), nici grec (ucrainean)..., fiindcă toţi suntem una în Hristos (Galateni 3:28).

Doru Parascineţ, pastor în Conferinţa Transilvania de Nord.

Tipărire

Norvegia

   Imagini Page 15 Image 0005Regatul Norvegiei, situat în nordul Europei, în partea de vest a Peninsulei Scandinave, are o populație estimată la 5,1 milioane de locuitori și un teritoriu de 385 186 km2. Două treimi din suprafața Norvegiei este acoperită de munți, iar în jurul coastei celebre pentru fiordurile impresionante se găsesc în jur de 50 000 de insule. Norvegia a fost considerată ani la rând țara cu cel mai ridicat nivel de trai. Peste 90% dintre locuitori declară că aparțin Bisericii Evanghelice Luterane, biserica de stat. Ultimele statistici arată însă că doar 2% participă regulat la slujbele religioase, acesta fiind cel mai mic procent din Europa.

Imagini Page 15 Image 0002Încă din 1872, adventiști din America de origine scandinavă au trimis literatură adventistă rudelor și prietenilor de acasă. Datorită acestor publicații, atunci când John Matteson a venit, în 1878, în prima sa călătorie misionară pe acest teritoriu, a găsit câteva persoane care păzeau Sabatul. Matteson s-a mutat în același an în Christiania (Oslo) și a organizat primele campanii publice de evanghelizare. În ianuarie 1879, a început publicarea primului periodic adventist – Tidernes Tegn, cu un tiraj de 1 500 de exemplare săptămânal. În 1887, aici s-a organizat prima întâlnire de corturi a adventiștilor europeni, ocazie la care a fost prezentă și Ellen White, aflată în vizită în Europa. În 1885, a fost construită Casa de Editură, dar clădirea găzduia și un mic sanatoriu și o școală de instruire misionară. Chiar și casa regală a Norvegiei comanda literatură medicală și religioasă de la editura adventistă.

Astăzi, în Norvegia sunt cu puțin peste 4 500 de membri adventiști, organizați în 62 de biserici și 2 grupe. Raportul statistic anual consemnează și editura adventistă, și centrul medical de la Lillehammer, ca instituții oficiale ale bisericii. În februarie 2012, Casa Regală a Norvegiei a conferit Ordinul Regal de Merit pastorului Jan Paulsen, fost președinte al Conferinței Generale. În decembrie 2015, adventiștii din Vadso au donat cu sprijinul Societății Biblice Norvegiene un număr impresionant de Biblii în limba arabă și farsi emigranților sirieni. Aceasta și multe alte inițiative misionare sunt mărturii despre o biserică vie, ce poartă dorința fierbinte a întâlnirii cu Domnul nostru care e gata să vină.

 Adrian Neagu, șef de redacție, Editura Viață și Sănătate.

Tipărire

Comunitatea Micălaca

   Imagini Page 15 Image 0003Pe vechea vatră a așezării cartierului Micălaca din Arad, în imediata vecinătate a Mureșului, încă din anii1899–1900, pastorul misionar Huenergardt a semănat mesajul adventist, fiind primul misionar AZȘ în această zonă.

Numele „Micălaca”  vine, probabil, de la perimetrul administrativ restrâns al acestei zone mărginite de frontiere naturale, cum este pădurea de la marginea localității și, evident, râul Mureș, ajungându-se astfel la denumirea de „loc mic” – „Micălaca”. Și astfel, într-un loc fertil, pădurea pe de o parte, și malurile umbroase ale râului Mureș pe de altă parte, unde micălăcenii practicau vechea îndeletnicire de transportatori de materiale lemnoase, vor apărea și primii așteptători.

Primul adventist din localitatea Micălaca este Mitru Gherman, în casa căruia până în anul 1929 s-au desfășurat serviciile de închinare. În același an, se cumpără un teren pe strada Renașterii nr. 63, pe care se construiește o Casă de rugăciune.

În anul 1932, din cauza inundaților provocate de Mureș, casa este distrusă și se reconstruiește alta, în care credincioșii se vor aduna până în anul 2000. Timp de aproape 70 de ani, în acest loc biserica s-a dezvoltat, s-a maturizat. Clădirea a fost amenajată, extinsă și tot aici s-au făcut planuri pentru reconstrucția unei noi biserici.

Imagini Page 15 Image 0004În anul 1997, s-a cumpărat terenul de pe stra­da Voinicilor nr. 29, iar în 12 mai 1998 au început săpăturile pentru fundația noii clădiri. În anul 2003, s-au încheiat lucrările, dar primul serviciu religios în noua locație are loc în 26 octombrie 2000. Data de 31 mai 2003 va marca serviciul religios de sfințire a noii biserici.

În prezent, peste 100 de membri și aparținători transmit în zonă mesajul speranței. Într-o lume care nu mai știe sau chiar nu mai poate să spere, este nevoie de reclădirea speranței. Prin proiectele misionare, umanitare, sociale, educative desfășurate în cartier și în municipiul Arad, prin preocuparea de a conserva tradițiile locului, prin respectul pe care-l manifestăm față de generațiile înălbite de trecerea anilor și, mai ales prin respectul față de valorile creștine, nu facem altceva decât să păstrăm vii rădăcinile noastre. Speranța are nevoie de un trecut de care să-și amintească și de un viitor spre care să tindă. Ne dorim ca, prin tot ceea ce facem, să contribuim la transmiterea acestui mesaj al speranței.

Emil Jigău, pastor în districtul Arad II.

Tipărire

Biserica Adventistă din Castellón

Ciceroni Comănescu ¦ Diaspora

    Imagini Page 06 Image 0001Bun găsit, stimați cititori! Am bucuria și privilegiul să vă prezint cele două biserici adventiste de limbă română din Castellón: „Speranța” (107 membri) și „Lepanto” (515 membri). Aceste două biserici sunt recunoscute pentru generozitatea de care au dat dovadă prin participarea la multe proiecte umanitare, realizate în România și în alte țări. Ultimul proiect din anul 2015, pe care biserica Lepanto l-a realizat, a fost să cumpere o casă pentru o mamă și cele două fetițe ale ei, care locuiau într-o casă părăsită, fără condiții minime, într-o localitate din România.

Imagini Page 07 Image 0001În cei aproape cinci ani de activitate pastorală în aceste două biserici, m-a impresionat în mod special potențialul, creativitatea, bucuria, entuziasmul și dragostea tinerilor pentru transmiterea Evangheliei și, de asemenea, sensibilitatea lor de a fi alături de persoanele defavorizate, implicându-se, în acest sens, în diferite proiecte locale și internaționale cu caracter social și umanitar. Iată câteva dintre ele:

Imagini Page 06 Image 0003Fanfara bisericii Lepanto, formată din 30 de tineri, prin calitatea muzicii, a impresionat turiștii, locuitorii și autoritățile orașului, în concertul prezentat în piața publică a primăriei.1

O inițiativă a tinerilor noștri a fost proiectul Expo-Sănătate, realizat anul trecut în Parcul Ribalta, din Castellón. După momentul inaugurării de către autoritățile consulare românești și oficialitățile primăriei orașului, tinerii au expus cu entuziasm principiile unui nou stil de viață și au oferit literatură din abundență. Seara, spre finalul acestei activități publice, fanfara, tinerii și copiii i-au surprins plăcut pe toți cei prezenți printr-o interpretare muzicală ine­dită!2 Imagini Page 07 Image 0004După cum se poate observa, tinerii își doresc să se implice în activități sociale, cu scopul de a-L prezenta pe Isus și dragostea Sa pentru lumea aceasta, iar autoritățile publice își manifestă aprecierea și interesul față de capacitatea și entuziasmul lor. În acest sens, primăria orașului a organizat anul trecut la Universitatea Jaime I din Castellón un eveniment de amploare națională. Au fost invitați peste 100 de specialiști în fenomenul multiculturalității din toată Spania. Am avut privilegiul să fiu invitat ca reprezentant al tinerilor adventiști, împreună cu alte șapte persoane, reprezentanți ai altor instituții publice, să prezint o conferință cu titlul: „Tinerii adventiști și multiculturalitatea.” Interesul autorităților publice pentru valorile tinerilor noștri nu s-a oprit aici. Săptămâna trecută m-au sunat și mi-au propus să organizăm, pe 9 aprilie 2016, o activitate publică în fața primăriei. Ne-au sugerat să unificăm în acest proiect toate activitățile publice realizate până acum: tinerii să prezinte proiectul Expo-Sănătate pentru adulți; copii noștri să prezinte Expo-Sănătate pentru copiii orașului; concert de fanfară, orchestră, flashmoburi, literatură creștină etc.

Imagini Page 06 Image 0004Tot anul trecut, la inițiativa tinerilor, am plecat în Barcelona pentru a susține un concert în Biserica Adventistă de limbă română „Sagrada Familia”3. Seara, am ieșit să vizităm orașul. Am ajuns și ne-am așezat pe scările Muzeului Național de Artă. Dirijorii au propus să interpretăm câteva piese muzicale, dar lipsea pianul. Pe scări, tocmai urca un pianist ambulant! Și-a instalat meticulos orga, boxele și cutiuța pentru bani chiar în fața noastră și a început să-și interpreteze repertoriul, cu scopul de a colecta cât mai mulți bani de la turiști. Urmează un moment anecdotic! Lui Dragoș, pianistul corului nostru, i-a venit o idee! Spontan, merge la el și îi cere să-i împrumute orga pentru un scurt concert! Amabil, îi oferă instrumentul și rămâne uimit de ce poate orga sa în mâinile lui Dragoș!4 La sfârșit, tinerii noștri și-au manifestat recunoștința – bineînțeles –, punându-i în cutiuță fiecare câte ceva din economiile lor!

Imagini Page 07 Image 0003Tinerii din Castellón prețuiesc mult România! În ultimii ani, au participat, împreună cu Adra România, Gabriela Istrate, Teodor Huțanu și Mircea Bugescu, ca voluntari în proiectul „Zidește o casă”, unde au avut ocazia, prin efort, sensibilitate și bunătate, să reaprindă flacăra speranței în inimile copiilor și părinților beneficiari ai acestui proiect.

Sensibilitatea tinerilor este o sursă de inspirație pentru copiii de aici. Împreună cu Florentina Constantin și Daniela Todirică, responsabile cu Departamentul Copii din ambele biserici, tinerii au inițiat proiectul pentru România: „Dăruiește un zâmbet!” În fiecare an, cu ocazia sărbătorilor de iarnă, pregătesc pachete pentru copiii cei mai defavorizați (anul acesta au beneficiat 168 de copii!) din diferite localități din România.

Imagini Page 07 Image 0005Dragi cititori, apostolul Pavel ne asigură pe toți cei care păstrăm gândul veșniciei, pe toți cei care așteptăm, pe toți cei care călătorim spre „cea mai frumoasă țară” (Ezechiel 20:6) că „speranța aceasta nu înșală” (Romani 5:5).
Vă invităm să nu părăsiți „încrederea voastră” (Evrei 10:35), pentru că Isus nu dezamăgește niciodată pe nimeni. Cel mai urgent lucru pentru Isus este să ne vadă acasă! Să ne pregătim pentru evenimentul glorios care este în fața noastră! Spuneți tuturor că El vine sigur și curând pentru că a semnat această promisiune: „Cel ce vine” (Apocalipsa 1:8) este Numele Lui! 

1 Vizionați „Concierto Plaza Mayor Fanfara Castellón”: https://www.youtube.com/watch?v=_FKLAFBxOeg

2 „Flashmob Castellón Lepanto 2014”: https://www.youtube.com/watch?v=LXyQ2veCqhk

3 „Tinerii din Castellon, Biserica Sagrada Familia Barcelona”: https://www.youtube.com/watch?v=tDwMo6HjPOo

 

4 „Ridică-ți ochii și vezi – Cor Tineret Lepanto”: https://www.youtube.com/watch?v=E1hKnmWrPto

............................................................................................................

Ciceroni Comănescu este pastorul bisericilor adventiste române din Castellón.

 

Pentru mai mult comandă aici revista Curierul Adventist.

 

Joomla SEF URLs by Artio