Bine ati venit
,
| Bine ati venit! Cuprins | Email | Imprimare |
|
Nathan Brown
Multe dintre subiectele principale ale acestui an s-au concentrat asupra economiei. De la bursele de valori si casele de schimb valutar pana la organismele de stabilizare financiara, multe dintre sistemele economice pe care le detinem ca societate au avut tendinta de a crede ca sustenabilitatea este ceva garantat. In calitate de crestini, suntem si noi solicitati, dar aceste solicitari ne ofera posibilitatea de a descoperi anumite raspunsuri.
Unul dintre primele elemente ne aduce aminte ca multe dintre sistemele economice actuale ale lumii noastre – bazate pe lacomie, exploatare, nedreptate si supraconsum absurd – sunt gresite. Nu este usor sa spunem acest lucru. In perioade stresante, oamenii au tendinta sa se tina de ceea ce cunosc.
Teoria economica pe care ne bazam – dupa cum afirma Brian McLaren in cartea sa Totul trebuie sa se schimbe – este aceea ca „urmarim folosirea a cat mai multe resurse si producerea a cat mai multe rebuturi (cunoscute drept crestere economica) posibile, intr-un timp cat mai scurt”. Privilegiile noastre in lumea dezvoltata se construiesc pe cheltuiala restului lumii. Trebuie sa recunoastem ca acest lucru este gresit si sa folosim momentele economice dificile pentru a ne intreba: Cum am putea sa schimbam lucrurile in bine?
Ca parte a acestui proces, trebuie sa ne intrebam daca vietile noastre si chiar credinta noastra sunt atat de prinse in economie, incat nu putem sa ne imaginam alte metode de a ne ordona vietile si lumea. Cei care promoveaza si profita de pe urma sistemelor economice au voci puternice, care ne conving de importanta si greutatea lor. In cartea Coloseni remixat, de Brian J. Walsh si Sylvia C. Keesmaat, fortele economice preponderente pot fi descrise drept „o miscare religioasa de proportii nemaiauzite. Progresul este mitul sau principal, cresterea economica nelimitata este credinta pe care se bazeaza, hipermarketul – fizic sau online – este locul de inchinare, consumerismul este imaginea sa. „Servesc un Big Mac cu cartofi prajiti” este ritualul de initiere, iar dominatia globala este tinta sa finala.
In cursa capitalismului condus de cumparaturi, devine din ce in ce mai clar de ce a spus Isus: „Nu puteti sa slujiti la doi stapani” (Matei 6:24). El a continuat, sfatuindu-ne sa nu ne ingrijoram in legatura cu ce vom manca, ce vom bea sau cu ce ne vom imbraca – iar lista ar fi fost mai lunga, probabil, daca Predica de pe Munte ar fi fost tinuta in secolul al XXI-lea in fata cumparatorilor dintr-un hipermarket. El ne reaminteste sa-L cautam mai intai pe Dumnezeu, care cunoaste deja toate nevoile noastre, si El ne va darui tot ce avem nevoie in fiecare zi, daca vom cauta mai intai Imparatia Lui. (Matei 6:32,33)
Chiar daca ne punem astfel de intrebari, trebuie sa recunoastem ca saracii sunt deja dezavantajati pentru ca sunt primii care sufera din cauza a ceea ce cauzeaza stres in societate. Trebuie sa ne intrebam cum putem noi, ca persoane si ca biserica, sa-i ajutam pe cei care sufera din punct de vedere financiar si emotional in comunitatile noastre si in toata lumea.
Daruirea este argumentul suprem in fata economiei construite pe acumulare si posesie. Trebuie sa rezistam tentatiilor pe care nesiguranta le aduce – construirea de ziduri de protectie in jurul nostru. Asa cum a recomandat Isus, prin generozitatea si credinciosia noastra demonstram ca avem o comoara in ceruri (vezi Matei 6:20). Chiar si in diferite variante ale timpului sfarsitului – in care turbulentele economice par sa fie mereu prezente – trebuie sa ne indepartam de autoconservare, fie ea spirituala sau fizica.
Scriitorul adventist Chris Blake ofera o viziune alternativa pentru oamenii lui Dumnezeu care fac fata crizelor potentiale: „Oamenii lui Dumnezeu se transforma prin harul lui Dumnezeu. Crestinismul nu a fost niciodata izolationist si nici nu va fi vreodata… In mijlocul colapsului iminent, familiile adventiste isi deschid caminele pentru cei saraci si tematori. Bisericile si scolile adventiste devin orase de refugiu si avanposturi ale milei. Sanctuarele ii primesc pe cei fara adapost. Terenurile de joaca devin gradini de legume. In timp ce lumea se autodistruge, capitolul 2 din Faptele apostolilor apare in fata ochilor nostri uimiti. … Este momentul suprem pentru noi.”
