Tipărire

Fii mesagerul Lui!

De Iosif Diaconu


Mai are cineva nevoie de adventişti?

În luna septembrie 2004, uraganul Ivan a lovit orașul american Pittsburgh. În acest iureș sălbatic, au fost distruse locuințe, clădiri publice și orice edificiu care nu avea o structură solidă.

Printre instituțiile care au ajutat la reabilitarea orașului a fost și Biserica Adventistă, care s-a im­plicat pe mai multe planuri. Au fost organizate echipe pentru reabilitarea caselor, s-au deschis centre de instructaj pentru situații de urgență, centre de consiliere pentru dependenții de dro­guri și s-au oferit multe alte servicii.

Pe atunci, în orașul Pittsburgh erau foarte puțini adventiști.

După atenuarea efectelor uraganului, con­si­liul local al orașului a transmis organizației ad­ventiste care lucra acolo că ajutorul adventist a fost suficient și că este timpul să se retragă.

- În orașul nostru sunt deja destule biserici, aşa că nu mai avem nevoie de încă una, le-au spus edilii din Pittsburgh.

În timp ce situația era confuză, iar frații noștri nu ştiau care va fi cursul evenimentelor, cineva a sunat la consiliul local.

- Faceți o greșeală dacă îi alungați pe adven­tiști din oraș. Ei s-au implicat foarte mult și au ajutat la refacerea orașului nostru. Avem nevoie de adventiști în oraș.

Cel care sunase era un preot romano-catolic. A mai sunat apoi un pastor luteran, transmițând același mesaj. După acesta, a sunat un director de școală, care le-a spus autorităţilor cât de mult a fost ajutat de adventiști la reabilitarea școlii. În total, mai mult de 20 de persoane publice și oficiali au intervenit, spunând:

- Avem nevoie de adventiști!

Ca urmare a acestor intervenții, Biserica Ad­ventistă a rămas în Pittsburgh, iar lucrarea de acolo se dezvoltă în mod remarcabil.

Congresul de Misiune

Statisticile spun însă că doar 3 din 10 ad­ven­­­tiști sunt implicați în viața comunității locale în
care trăiesc. Însă planul divin este ca, în orice loc unde se află adventi
ști, cei din jur să spună: „Avem nevoie de oamenii aceștia!”. Orice ad­ven­tist care a experimentat el însuși beneficiile harului lui Dumnezeu ar trebui să fie un factor de influență în locul în care trăiește. Și, pe lângă impactul pe care ar trebui să îl aibă pe plan ori­zontal, un creștin adventist ar trebui să fie, în principal, un martor pentru Hristos și un predicator al speranței.

În jurul acestui mandat pe care Mântuitorul l-a dat bisericii Sale, s-a desfășurat în luna mai, la Stupini, primul Congres de Misiune organi­zat în țara noastră. Mottoul acestui eveniment a fost îndemnul: „Fii mesagerul Lui!”.

Într-o atmosferă de consacrare, cei aproxi­mativ 250 de participanți și-au reînnoit decizia de a fi purtători de stindard. Pe parcursul celor 4 zile, au fost prezentate mai multe metode de misiune, astfel că fiecare participant a avut posi­bilitatea să preia ceea ce i se potrivea mai bine. De asemenea, reprezentanți ai conferințelor din România au împărtășit experiențe din toate acti­vitățile misionare desfăşurate în țara noastră. Acestea au întărit încrederea participanților că Dumnezeu lucrează pentru cauza Lui și au înflă­cărat dorința tuturor de a lua parte la această măreață lucrare.

Invitații speciali ai acestui eveniment au fost Gary Krause, director al Centrului de Misiune de la Conferința Generală, Artur Stele, director al Biblical Research Institute, și Joseph Kidder, profesor la Universitatea Andrews.

Fiecare invitat a prezentat seminare și a dat mărturie din propria experiență despre lucrarea din câmpul misionar mondial. Instruirea prac­tică, împletită cu chemarea la consacrare, a creat o atmosferă încărcată de simțământul datoriei și al urgentării lucrării misionare.


Metoda lui Hristos

Mesajul fr. Gary Krause a fost centrat în ju­rul metodei misionare a Domnului Isus. A fost
prezentat un model misionar extras din exem­plul Mântuitorului, prin care un misionar se poate apropia de oameni. Este un model sim­plu, na­tural şi eficient, ce evită abordările neîn­
țe­lepte. Acest model este constituit din cinci prin­cipii:

1. Isus Se amesteca printre oameni. În această epocă a individualismului, este din ce în ce mai tentant să ducem o viață de izolare. Putem trăi ani de zile într-un loc fără să știm cum îi cheamă pe vecinii noștri. Domnul Isus ne-a arătat că trebuie să trăim printre oameni.

2. Lui Isus Îi păsa de nevoile oamenilor. Dom­nul Hristos nu Se amesteca printre oameni ca să studieze „piața”, ci ca să le cunoască nevoile. Isus era sensibil la problemele oamenilor.

3. Isus le slujea oamenilor. Deși scopul prin­cipal al misiunii Domnului Isus era acela de a-i mântui pe oameni, mai întâi El le rezolva problemele imediate și concrete. Nu le oferea numai Pâinea vieții, ci îi învăța și cum să-și pro­cure „pâinea cea de toate zilele”.

4. Isus câștiga încrederea oamenilor. Datorită actelor de vindecare și de mângâiere săvârșite pentru ei, oamenii își deschideau inima față de Mântuitorul. Simțeau că nu îi va trăda niciodată și că le poate astâmpăra nu numai foamea su­fletului, ci le poate da chiar Pâinea vieții.

5. Isus îi chema să-L urmeze. Vindecați, hră­niți, mângâiați și iertați, oamenii se așezau la pi­cioarele Domnului, gata să facă orice pentru El. Atunci, Isus le adresa chemarea de a-L urma și de a fi ei înșiși purtători de speranță în lume.

Aceasta era metoda misionară a Domnului Isus. De atunci şi până astăzi, oricine a aplicat-o cu credincioșie și consacrare nu a dat greș în răspândirea Evangheliei.


„Roagă-te şi lucrează!”

Această expresie tinde tot mai mult să fie clasată de mentalul colectiv adventist ca un alt dicton venit de la organizație, dar fără o relevanță deosebită pe plan concret. Acest lucru se întâmplă pentru că foarte puțini dintre noi au aplicat acest îndemn. Însă cei care au luat în serios rugăciunea și lucrarea au văzut minunile lui Dumnezeu.

Rugăciunea este o condiție esențială a misi­unii. Acesta a fost aspectul principal subliniat de fr. Joseph Kidder. Lucrarea noastră se bazează prea mult pe ce poate să facă omul, pentru că noi nu cunoaștem, dintr-o relație personală cu Hristos, ce poate să facă Dumnezeu.

În biserica primară, spunea fr. Kidder, 95% din activitate era acțiunea Duhului Sfânt, iar 5% constituia implicarea umană. Astăzi, din păcate, 95% din lucrarea bisericii este rezultatul intervenției omenești, iar Duhul Sfânt este lăsat sa facă ce mai rămâne.

Cei care au fost dispuși să încerce eficiența rugăciunii nu au rămas fără răspuns. O doamnă pe nume Bedi a fost eliberată de puterea alcoolu­lui prin rugăciune. Cunoscând astfel eficiența dia­lo­gului cu Dumnezeu, Bedi s-a hotărât ca ea însăși să se roage pentru ceilalți. Și-a făcut o listă de rugăciune, pe care o prezenta zilnic înaintea Dom­nului. Ca urmare a acestui lucru, 57 de per­soane au primit bucuria mântuirii prin botez.


Fii mesagerul Lui!

Cu 2 000 de ani în urmă, Domnul Hristos a observat că holdele erau coapte, iar oamenii, pregătiți pentru a primi Evanghelia. Cei nepre­gătiți pentru această lucrare, atunci ca și acum, erau ucenicii Săi, care nu înțeleseseră încă mi­si­unea pe care o aveau de îndeplinit. Isus i-a îndemnat atunci: „Rugați dar pe Domnul se­cerișului să scoată lucrători la secerișul Lui!” (Matei 9:38).

Acesta a fost și gândul care a însuflețit par­ticipanții la finalul primului Congres de Misiune organizat în țara noastră. Mulți dintre cei care au luat parte la lucrări au plecat cu dorința de a fi mesagerii lui Hristos sau de a face această lucrare cu mai multă credincioșie.

Tu vrei să fii mesagerul Lui?

Iosif Diaconu este redactor al revistei Curierul Adventist.

Joomla SEF URLs by Artio