Tipărire

Bun venit, postmodernism!

De Marius Munteanu ¦ De la inimă

 

Folosim des cuvântul „postmodernism” şi, de cele mai multe ori, îl asociem cu tot ce poate fi mai rău şi mai periculos pentru biserica noastră. Nu mai departe decât Sabatul trecut, am fost întrebat public despre posibilităţile, mai bine zis şansele, pe care Biserica Adventistă le-ar mai avea ca să scape de sub „roţile” postmodernismului.marius munteanu

Adevărul este că postmodernismul nu are foarte mult conţinut prin el însuşi, fiind doar un instrument de orientare către ceea ce urmează.

Discuţia ar trebui pornită de la caracteristicile modernismului, care s-a concentrat în primul rând pe individualismul omului. În trecutul modernist, realitatea era construită şi interpretată având individul în centru, iar reperele morale erau generate tot de „sine”. În final, oamenii nu dădeau socoteală decât tot în faţa lor, întrucât nu credeau într-o autoritate morală superioară.

Postmodernismul, din ce în ce mai evident, este o şansă rară oferită creştinismului, întrucât provoacă aspectele individualiste din modernism şi condamnă chiar rezultatele focalizării pe „sine”: violenţa, distrugerea mediului înconjurător, înstrăinarea de alte fiinţe umane şi exploatarea acestora. Contemporanii noştri încurajează libertatea individului, dar în contextul comunităţii. La sfârşitul cărţii sale despre misiune pentru cultura apuseană, David J. Bosch scria: „În contextul secularismului, mărturia noastră va fi credibilă doar dacă este oferită de o comunitate locală de închinători. Întrebarea despre fezabilitatea unui demers misionar pentru oamenii Occidentului depinde de natura şi de viaţa comunităţii locale de închinători…” 1

Iată o veste bună. Individualismul din modernism a falimentat şi a pregătit drumul pentru sublinierea valorii comunităţii. Deci postmoderniştii sunt mult mai deschişi către relaţii decât înainte, de aceea misiunea noastră ar trebui să fie una relaţională.

Oamenii tânjesc după apartenenţă. Comunitatea creştină oferă un mediu de suport care îi poate ajuta pe postmodernişti să descopere o mult mai adâncă şi satisfăcătoare semnificaţie a vieţii. Ca să putem ieşi în întâmpinarea acestor nevoi, ar trebui să ne concentrăm mai degrabă pe relaţiile care aduc încredere decât pe strigarea care caută rezultate imediate. Cei cu care împărţim veacul caută locul de care să aparţină şi care să le transmită acceptare, valorizare şi intimitate, atât cu semenii, cât şi cu Dumnezeu.

O altă căutare a postmoderniştilor este autenticitatea, prin urmare, biserica ar trebui să devină parte a grupului pe care vrea să-l atingă, iar din cauza scepticismului faţă de forurile cu autoritate, oferta creştinismului să se transmită în primul rând prin oameni care câştigă încrederea şi respectul. Biserica joacă un rol crucial în împlinirea nevoilor postmoderniştilor. Înainte să îmbrăţişeze un mesaj, postmoderniştii caută să fie îmbrăţişaţi. „Apartenenţa este cel mai important element în viaţa creştină. Are prioritate în faţa credinţei şi a comportamentului. Conceptele şi practicile sunt esenţiale pentru experienţa creştină, bineînţeles, dar trăsătura centrală, cel mai important şi cuprinzător element, este părtăşia la viaţa comunităţii.”2

Pentru a ajunge în mod efectiv la generaţiile postmoderniste, trebuie să ne întoarcem la fundamente: trăirea principiilor biblice, dezvoltarea prieteniilor autentice, îngrijirea nevoilor concrete şi, prin apartenenţă, să le oferim noilor discipoli oportunitatea de a crede. Isus este modelul despre cum să clădeşti relaţii. Şi să vedeţi cât de potrivit este modelul: „Numai metoda lui Hristos va aduce un succes real în încercarea de a ajunge la inima oamenilor. Mântuitorul S-a unit cu oamenii ca unul care le dorea binele. El Şi-a arătat simpatia faţă de ei, S-a îngrijit de nevoile lor şi le-a câştigat încrederea. Apoi le-a spus: Urmaţi-Mă!”3

 

1 David J. Bosch, Believing in the Future: Toward a Missiology of Western Culture (Valley Forge Pa. Trinity, 1995, pp. 59–60

2  Richard Rice, Believing, Behaving, Belonging: Finding New Love for the Church (Roseville, Calif.: Association of Adventist Forums, 2002), p. 46

3  Ellen G. White, The Ministry of Healing (Mountain View, CA: Pacific Press Pub. Assn., 1942), p. 143

Marius Munteanu este preşedintele Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din România.

Joomla SEF URLs by Artio