Print

Mesajul cu privire la criza refugiaților

Ted Wilson ¦ De la inimă

ADRESAT DE PREȘEDINTELE CONFERINȚEI GENERALE, ÎN DATA DE 27 APRILIE 2016, DIVIZIUNILOR ȘI INSTITUȚIILOR BISERICII MONDIALE

Dragi colegi, 

Ted NC Wilson PortraitÎn ultimele luni, cu îngrijorare, am fost martorii mișcării masive a refugiaților din Siria și Irak și a eforturilor lor de a ajunge în Europa. Această zonă nu este singura parte a lumii în care sunt persoane refugiate sau strămutate. Conflictele de toate felurile cresc, amenințând pacea și siguranța a mii și chiar milioane de oameni.

Diviziunile Trans-Europeană și Inter-Europeană, împreună cu ADRA și ASI Europa, au realizat o activitate demnă de remarcat în Europa, suplimentându-și eforturile pentru a ajuta la îndeplinirea nevoilor refugiaților care au trecut pe teritoriile lor. 

Un grup de planificare a propus ca biserica să aibă un Sabat mondial al refugiaților, pentru a scoate în evidență situația atâtor oameni și pentru a ne conștientiza cu privire la responsabilitatea noastră, în calitate de creștini adventiști, de a interveni și de a ajuta.

Această zi a fost planificată pentru Sabatul din 18 iunie și a fost votată de Comitetul Conferinței Generale și de către participanții la întâlnirea din primăvară. Vă încurajez cu tărie să transmiteți informații cu privire la accentul pus pe această zi către Uniuni, Conferințe și, în final, către bisericile locale. Biserica mondială va beneficia de pe urma conștientizării cu privire la modul în care trebuie să răspundă în astfel de situații, care, cu siguranță, se vor înmulți pe măsură ce ne apropiem de revenirea Domnului Isus.

Cunosc faptul că revista Adventist World pregătește un număr special pentru luna iunie cu privire la refugiați. Aceasta va fi o resursă valoroasă pentru această zi din calendarul bisericii noastre. De asemenea, vă vor fi transmise și alte resurse.

În timp ce răspunsul nostru la aceste evenimente dificile ne oferă ocazia să ducem mai departe misiunea lui Hristos către cei prinși în aceste circumstanțe extrem de dificile, este deja demonstrat faptul că actele de bunătate atrag oamenii la Dumnezeul pe care Îl slujim. Vreau să fac un apel la acțiune în rândul membrilor noștri, cu privire la această situație – să ne unim în rugăciune pentru cele 120 de milioane de refugiați și persoane strămutate din întreaga lume. Să ne cercetăm răspunsul și atitudinea noastră de creștini față de aceste grupuri. 

Ținând cont că acest Sabat special a fost programat recent în calendarul bisericii noastre, vreau să mă asigur că ați luat la cunoștință de aceste planuri. Dumnezeu să binecuvânteze biserica, în timp ce participăm la acest demers.

Al vostru în Hristos, 

Ted N. C. Wilson

Print

Credința BIO

Ștefan Tomoiagă ¦ De la inimă

    Credinta BIODacă până mai ieri, produsele ecologice erau „arestate” în magazinele specializate sau te bucurai de ele doar când mergeai la bunici, azi sunt peste tot, dar, ce-i drept, costă. Produsele bio sunt cele care au crescut în medii fără pesticide, îngrășăminte chimice și aditivi, iar dacă producătorii îndeplinesc o sumă de reguli, produsele lor pot să capete titlul de noblețe – „produs ecologic”. 

Mă opresc asupra textului: „S-a întors spre norodul care mergea după El şi a zis: «Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare»” (Luca 7:9). Da! „Preaiubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna” (Iuda 3). Permiteți-mi să numesc o astfel de credință – credință bio. Cum s-ar caracteriza această încredere bio în lucrurile care nu se văd?

Un aliment bio este cel crescut fără aport de substanțe chimice. Îngrășămintele folosite sunt tot naturale, rezultate din produse care, la rândul lor, au trăit și s-au dezvoltat fără chimicale ori alte preparate de sinteză. Credința bio este acea credință curată, naturală; nu fățarnică sau ieftină. Este acea credință care ne dă atât curajul de a începe ceva ce pare imposibil, cât și determinarea de a-l duce la bun sfârșit. Suntem mântuiţi prin credinţă, nu credinţa este cea care mântuieşte. Credința bio este acea credință în singurul Mântuitor Isus Hristos, la care nu mai adăugăm alți aditivi teologici. Mântuirea nu este de vânzare. Mântuirea este acceptată prin credinţă.

Grecescul pisteos înseamnă a crede ce spune cineva, a accepta ca adevărată o afirmaţie. Isus a murit pentru tine – este o afirmaţie. Dar adevărata credinţă înseamnă mai mult decât atât. Înseamnă încredere personală, nu doar o simplă afirmare, nu doar un simplu crez rostit de buze, ci siguranţa care trece dincolo de simpla afirmaţie.

Titlul de „produs bio” este un fel de titlu de noblețe. Produsele sunt sever și permanent verificate, ceea ce reprezintă o garanție suplimentară a calității acestora. Produsele din agricultura bio au 25 de filtre și controale în plus față de cele rezultate din producția normală. Se poate spune că un produs eco este în proporție de 95% curat, în comparație cu unul industrial. Credința bio este și ea permanent pusă la încercare. Cum evaluăm credința? Prin roadele pe care le produce. „Autenticitatea credinţei care duce la mântuire poate fi constatată prin rezultatele ce decurg din ea. Dacă nu există fapte bune, nu există nici credinţă reală.”1 Iar dacă gustul produselor bio este de departe unul mai bun, credința bio conduce la roadele Duhului Sfânt, oferind culoare și gust unei vieți trăite în armonie cu principiile divine.

Dincolo de faptul că este în vogă să cumperi alimente eco, este justificat prețul lor? Are și credința bio un preț? Da.
Să asculţi de Dumnezeu costă! Condiţia dobândirii vieţii veşnice este astăzi exact aceeaşi care a fost dintotdeauna: cea care a fost în Grădina Edenului, înainte de căderea primilor noştri părinţi: o perfectă ascultare de Legea lui Dumnezeu, o desăvârşită neprihănire. „Dacă viaţa veşnică s-ar acorda în alte condiţii, care să-i ceară păcătosului mai puţin decât aceasta, atunci fericirea întregului univers ar fi în primejdie.”2Unii au renunţat la prieteni, alţii, la vicii, unii au renunţat la slujba lor, pe alţii i-a părăsit partenerul de viaţă, copiii s-au întors împotriva lor, unii au fost batjocoriţi, luaţi în râs, fluieraţi pe stradă, alţii au fost chiar persecutaţi, bătuţi. Viaţa de credinţă bio are un preţ. Ascultarea costă.

Agricultura bio a creat o nouă filosofie de viață: respectul pentru ceea ce este în jurul tău, respectul față de natură și față de muncă. În limba greacă, bio înseamnă viață! Este expresia unei noi concepții, în care viața are o altă valoare. Credința bio este o provocare la o altfel de viață. Cine crede în Mine va trăi! Mă întreb ce ar însemna o pastorație bio sau o predică bio? Ar produce un dor după studiul regulat al Scripturii? Ar chema la trăirea acelei credințe date sfinților o dată pentru totdeauna? Cumpărați credința bio! Nu se dă la kilogram și este fără plată. Cine o primește va avea parte de vindecare și mântuire! 

________________________________________________________________________________________________________

1 M. Erickson, p. 239.

2 Ellen White, Calea către Hristos, p. 51.

__________________________________________________________________________________________________________

Ștefan Tomoiagă este președintele Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din România.

Print

În profunzimea razei

Ștefan Tomoiagă ¦ De la inimă

     CA aprilie 2016 Page 01 Image 0004 În „Meditație într-o magazie”, C. S. Lewis relatează: „Stăteam într-o magazie întunecată. Soarele strălucea afară și, printr-o crăpătură de deasupra ușii, pătrundea o rază de soare. Din locul în care stăteam, acea rază de lumină, cu firișoarele de praf care pluteau într-însa, era cel mai uimitor lucru din acel loc. Orice altceva era negru ca tăciunele. Eu vedeam raza, nu lucrurile. Apoi m-am mutat, astfel încât raza a căzut pe ochii mei. Acum nu mai vedeam magazia și, mai mult, nici măcar raza. În locul lor, am văzut, încadrate în crăpătura neregulată de deasupra ușii, frunze mișcându-se pe ramurile copacului de afară și, dincolo de ele, la 90 de milioane de mile depărtare, soarele. A privi în profunzimea razei și a privi la rază sunt două experiențe foarte diferite.”

Schimbarea de perspectivă poartă numele de „evadare din reducționism”. Aceasta presupune să privim de-a lungul razei, la ceea ce este în spatele ei, la lumea complexă în care trăim și, în final, la sursa de la care pleacă raza respectivă. „Proslăviți dar pe Domnul în locurile unde strălucește lumina” (Isaia 24:15). Primiți invitația de a evada din capcana reducționismului și, în același timp, de a privi „în profunzimea razei”, cel puțin în trei domenii.

Viața de credință

Ca adventiști, înțelegem și acceptăm că„Legea, negreșit, este sfântă, și porunca este sfântă, dreaptă și bună” (Romani 7:12). Însă o privire reducționistă poate limita Decalogul la o sumă de restricții de călcarea cărora creștinul încearcă să se păzească. Rezultatul va fi obținerea unui om moral, dar cu nimic diferit de oamenii morali necreștini. Evadarea din reducționism presupune, în cazul Decalogului, descoperirea binecuvântărilor care decurg din el: protejarea familiei, respectul pentru generațiile vârstnice, cultivarea încrederii reciproce etc. Dar și această evadare din reducționism are etapele ei. Pentru că privirea „în profunzimea razei” va conduce, în final, la identificarea unui Dumnezeu al dragostei, care este în spatele Celor Zece Porunci. „Legea Domnului… înviorează sufletul.” (Psalmii 19:7).

Biserica

Poate ați avut experiența să priviți biserica într-un mod similar cu magazia: lucrurile s-au adunat în decursul timpului, multe nu sunt așezate cum ar trebui și câte o rază de lumină a Cuvântului Sfânt nu face decât să scoată în evidență praful care plutește în atmosferă. Însă vă invit să evadați din reducționism și să priviți „în profunzimea razei” Duhului Sfânt. Veți vedea o altă lume, una luminoasă, din care pleacă razele Soarelui Neprihănirii și care dorește să ne inunde sufletele. „Omul de bine capătă bunăvoința Domnului” (Proverbele 12:2). Vă garantez că, dacă viața personală vă va fi inundată de prezența Duhului Sfânt, nimic nu vi se va mai părea negru ca tăciunele.

Modul în care privim la Domnul Hristos

Știm că El este Mântuitorul nostru, știm ce a făcut pentru noi și, ca așteptători, credem că El va veni în curând. Dar și aici suntem în pericolul de a gândi reducționist. Suntem în pericolul să Îl privim pe Hristos ca pe un „bun al nostru”. Să ținem cu toată inima la El, dar ca la ceva personal, protejat bine și ascuns de ochii celorlalți. Hristos ne invită să „privim în profunzime” la lumea din jurul nostru așa cum o privește El. A privi lumea prin ochii lui Dumnezeu necesită efort și curaj din partea noastră, pentru că acest mod de a privi ne responsabilizează: „Să nu iubim cu vorba, ci cu fapta” (1 Ioan 3:18).

De multe ori am avut ocazia să văd copiii cum așteaptă să fie luați de părinți de la grădiniță. Din curte, copilul privește prin poarta deschisă trecătorii de pe stradă. Fiecare dintre ei poate fi un bun tovarăș de joacă sau însoțitor de plimbare. Însă acel copil nu se va mișca din locul în care așteaptă până nu va vedea că pe poartă intră tatăl său. Gândind reducționist, oricine va vedea doar un bărbat obișnuit. Privind „în perspectiva razei”, copilul își vede tatăl, singura persoană în care are încredere că îl poate duce acasă.

Privește „în profunzimea razei”! În curând, Tatăl te va lua acasă! 

Ștefan Tomoiagă este președintele Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din România.

Print

Voi sunteți... mierea pământului?

Ștefan Tomoiagă ¦ De la inimă

 Sare in bol 3Gândul că un copil al lui Dumnezeu poate exercita o influență pozitivă în lume ar trebui să ne facă să tresărim. Ce bine demn de luat în seamă ar putea face oamenii săraci și blânzi, cei care plâng, precum și cei care încearcă să facă pace, nu să lupte? Nu sunt ei, pur și simplu, copleșiți de avalanșa răului? Ce ar putea realiza cei al căror singur țel îl reprezintă foamea după neprihănire și a căror singură armă o reprezintă curăția inimii? Nu sunt oare acești oameni prea slabi pentru a reuși ceva, mai ales dacă ei constituie o minoritate nesemnificativă în lume?

Este evident că Isus nu a împărtășit acest scepticism. El declară: „Voi sunteți sarea pământului” (Matei 5:13). Aceasta presupune că, deși lumea se descompune asemenea peștelui alterat, copiii lui Dumnezeu pot opri acest proces. Mântuitorul continuă: „Voi sunteți lumina lumii”(Matei 5:14), iar oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub obroc. Asta înseamnă că suntem asemenea unui sfeșnic, a unei lămpi aprinse, care este așezată într-un loc proeminent din casă și nu este ascunsă „sub covată” (NEB) sau „sub găleată” (JBP).

Sarea și lumina au un lucru în comun – se dăruiesc și se cheltuiesc pe ele însele – și astfel sunt opusul oricărei forme de religiozitate egocentrică. Genul de slujire al fiecăreia este diferit, dar efectele lor sunt complementare. Funcția sării este aceea de a preveni dezvoltarea răului, iar funcția luminii este de a se cheltui pe sine pentru a ilumina întunericul. Azi, Isus Își cheamă ucenicii să exercite o dublă influență asupra comunității seculare, aceea de a opri decăderea și de a dărui lumină pentru întunericul lumii acesteia.

Să luăm mai întâi vocația noastră de a fi sare. Pavel descrie un tablou sumbru (Romani 1:18-32), prezentând ce se întâmplă când o societate suprimă adevărul pe care-l cunoaște. Rezultatul? În mod constant, valorile și standardele ei decad, până când aceasta ajunge deosebit de coruptă. Când oamenii resping ceea ce cunosc despre Dumnezeu, El îi lasă pradă propriilor lor idei deformate și patimi pervertite. Copiii cerului sunt așezați în societatea seculară pentru a împiedica acest proces.

Isus îi învăța pe oameni în apropierea Mării Galileei. La mai puțin de 150 de kilometri, înspre sud, râul Iordan se varsă în marea atât de sărată, încât este „moartă”. Pe malul vestic al acesteia trăia, în acea vreme, o comunitate monastică de esenieni, care se retrăseseră din lumea stricată. Se numeau pe ei înșiși „fii ai luminii”, dar n-au făcut nimic pentru a-și lăsa lumina să lumineze, iar în „ghetoul” lor, sarea era la fel de nefolositoare ca sedimentele de pe malurile mării învecinate.

Ce înseamnă practic să fii sarea pământului? Mai întâi, ar trebui să fim mai curajoși, mai activi în a condamna răul. Uneori, standardele decad într-o comunitate din cauza lipsei unui protest creștin clar. Nu te chem în stradă, ci în cămăruță, unde să ai parte de o revoluție a vieții tale prin care te angajezi ca, în ceea ce te privește, să pui stop păcatului.

Helmut Thielicke scrie: „Privind la unii creștini, ai crede că visul lor este să devină borcanul cu miere al lumii.”1 Dar Isus n-a spus: Voi sunteți mierea pământului, ci sarea pământului și lumina lumii. În calitate de ucenici, vă chem să nu ascundem adevărul pe care îl cunoaștem. Să nu pretindem a fi altceva decât suntem și să fim gata să lăsăm ca viața de așteptare trăită să devină vizibilă pentru toți. Fuga în invizibil este o tăgăduire a chemării.2 O comunitate a lui Isus care nu proclamă prin vorbă și faptă a încetat să-L mai urmeze. Lăsați ca sufletele voastre să fie umplute cu principiile cerului; atunci, venind în contact cu lumea, veți arăta lumina care este în voi. „Fidelitatea statornică în fiecare faptă a vieții va fi un mijloc de iluminare.”3 

Ștefan Tomoiagă este președintele Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din România.

1 H. Thielicke, Life can begin again: sermons on the Sermon on the Mount, 1956, Fortress, p. 28.

2 D. Bonhoeffer, The cost of discipleship, 1937, SCM, p. 106.

3 Ellen White, , Divina vindecare, 2008, București, Viață și Sănătate, p. 21.

Print

Îți voi da și ce n-ai cerut...

Ștefan Tomoiagă ¦ De la inimă

îți voi da și ce n-ai cerut...

Stefan Tomoiaga BiblioÎn primul sabat din ianuarie am vizitat o biserică apropiată sufletului meu, ocazie în care am primit din partea unui prieten câteva întrebări: Cum te simți în noua chemare? Ce planuri aveți în noua echipă? Cu ce veniți nou? Poate că și tu ai fi dorit sa pui o întrebare și n-ai avut ocazia.

Cum mă simt?

Întrebați-l pe David când a fost uns de Samuel ca împărat (1 Sam. 16:13), ori  ascultați rugăciunea lui Solomom: nu sunt decât un copilaș, nu sunt încercat (1 Regi 3:7) sau luați-i un interviu lui Ghedeon când a pornit la luptă cu 32.ooo de soldați și a rămas doar cu 300 împotriva a 135.000 de madianiți. Înainte de a începe lupta Domnul a zis lui Ghedeon, "Ai prea mulți războinici cu tine. Dacă vă las pe voi toți să luptați cu Madian, copiii lui Israel se vor lăuda că ei înșiși au fost mântuiți prin propria lor putere "(Judecători 7: 2 NLT).

Și pentru că biruința este doar a Domnului, mă simt onorat și recunoscător lui Dumnezeu pentru această înaltă chemareși în același timp mă simt un dependent de Dumnezeu, deoarece succesul nu este un profesor bun (Bill Gates). Mă simt asemenea unui tânăr adult care deși își conduce propria familie,  are nevoie de sfatul și călăuzirea Tatălui, conștient fiind că: poziția de răspundere pe care cineva o ocupă nu va da niciodată sfințenie și noblețe de caracter[1].

Ce vă promit

Cei care mă cunosc mai de aproape știu că nu fac ușor promisiuni. Imediat după preluarea mandatului de prim ministru, pe 13 mai 1940, Winston Churchill declara: Nu am nimic altceva de oferit decât sânge, durere, sudoare şi lacrimi[2] ; dar tot atunci el i-a mobilizat pe britanici prin hotărârea sa fermă de a lupta cu orice preţ până la victoria finală.

Timpul promisiunilor a trecut de mult. Lumea nu mai crede cuvintele frumoase rostite pentru a apărea în presă, pentru ca apoi să se contabilizeze nereușitele. Chiar dacă promisiunea lui Isus: Eu mă duc să vă pregătesc un loc (Ioan 14:1), încă își așteaptă împlinirea, promitem să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde (Tit 2:12-13).Pentru că trăim vremuri profetice, Dumnezeu ne cheamă să vestim soliile celor trei îngeri din Apocalipsa 14. Dacă a fost vreodată un timp pentru această înţelegere unică a mesajului profetic într-o epocă seculară, acel timp este acum.

Ce asteptări am?

Dumnezeu mi-a condus viața într-un mod în care eu nu merit. Trăiesc împreună cu Adina, Elis și Ameline o frumoasă poveste de iubire între noi și a lui Dumnezeu pentru noi , chiar dacă uneori zilele au un program încărcat sau drumurile sunt lungi.De la Dumnezeu am cele mai mari asteptări. El ne-a adus până aici și îl rog să lucreze El mai departe prin noi. Vouă mebrilor bisericii vă multumesc pentru faptul că nu doar îmi veți spune că vă rugați pentru mine, ci pentru faptul că o veți face.

Biserica este Mireasa lui Hristos, iar așteptările Lui sunt: fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană (Efeseni 5:27). Cuvântul este cel care sfințește. Am trăit experiența binefăcătoare pentru suflet a celor 40 dimineți cu Isus. Nu ocoliți această întâlnire specială prin Cuvânt, cu Mântuitorul. Avem nevoie de înțelegere profundă a timpului profetic prin studierea profețiilor și a Spiritului Profetic. Vino alături de mine, fie că ești membru, conducător de biserică locală sau pastor și roagă-te asemenea lui Solomon: dă-mi Doamne înțelepciune, iar răspunsul este unul glorios: mai mult, îți voi da și ce n-ai cerut... (1Împ.3:13).

Da, îmi doresc ca Biserica Adventistă din România să rămână unită, să avem un corp pastoral – vădit spiritual,care caută oaia până o găsește - asemenea bunului Păstor. Da, generația tânără să experimenteze bucuria implicării în misiunea bisericii. Da,  încercări grele vor mai veni, dar să manifestăm o atitudine optimistă, să iubim oamenii, să ne pese de cei pe lângă care trecem, să experimentăm că a da este mai ferice decât a primi. Da, să nu ne fie frică  de a păstra sus standardele bisericii – pentru că este una din condițiile ca o biserică să crească. Da, biserica să se implice social, să deschida noi insituții de educație, sănătate și familie care să contribuie la ridicarea calității vieții oamenilor, nu doar să întreținem ceea ce am primit de la înaintași. Da, să folosim toate mijoacele contemoprane pentru îndeplinirea Marii Trimiteri. 

Ce experiență a trăit Solomon. Să ceri înțelepciune și să primești, iar în plus să auzi cuvintele din partea lui Dumnezeu: mai mult, îți voi da și ce n-ai cerut...dacă vei umbla în căile Mele. Să am parte împreună cu tine de acest răspuns. 

Ștefan Tomoiagă este președintele Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din România.

 


[1]E.G.White, Mărturii, v.9, p. 282

[2] Francois Kersaudy, Lumea văzută de Churchill, Pro Editură şi Tipografie, 2010, p. 48

Joomla SEF URLs by Artio