Tipărire

Educație pro Carte

DE MARIUS MUNTEANU ¦ DE LA INIMĂ

 

Zilele trecute am avut o întâlnire cu un cunoscut om politic. După ce am epuizat subiectele agendei, am continuat să vorbim despre viață. Inevitabil sau poate intenționat, s-a ajuns lamarius munteanu educația copiilor. Interlocutorul meu, vădit preocupat, ca şi mine, de această „activitate socială cu caracter fundamental de transmitere a experienței de viață, a culturii către generațiile tinere, de influențare sistematică  şi conştientă a dezvoltării intelectuale, morale sau fizice”1, mă întreba, aproape retoric, dacă sunt metode pedagogice care să le ofere părinților satisfacția unor rezultate pentru veşnicie.

Dacă vrem copii creştini, nu avem voie să-i tratăm doar ca ființe biologice: îi aducem la biserică, îi punem să citească Biblia, îi trimitem la şcoli bune, îi silim să studieze un instrument, îi protejăm cât putem de anturaje vicioase etc. şi… vor creşte ei, în mod natural, pentru Împărăția Domnului. Şi, între timp, ne vor oferi şi nouă satisfacția că avem copii de ispravă.

Sau, preocupați de bunăstarea lor spirituală, le ținem toată ziua predici, ca de la amvon, în speranța că ei vor înțelege perorațiile pentru oameni mari! „Adevărata educație nu înseamnă instruirea cu forța a unei minți nepregătite şi lipsite de receptivitate. Puterile mintale trebuie trezite, iar interesul, stimulat.”2

În vremurile biblice, familia era şi şcoală, şi biserică. „Şi poruncile acestea, pe care ți le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula” (Deuteronomul 6:6,7) 

Textul acesta ne salvează familiile şi biserica! La baza deficiențelor familiale stă lipsa comunicării şi a exemplului personal. Cum să-i fie dragă copilului Împărăția viitoare dacă în casele noastre vorbim doar despre aici şi acum? Cum să le stimulăm apetitul pentru Cartea sfântă şi pentru celelalte cărți inspirate dacă nu le transformăm în hrană zilnică acasă şi în mesaj salvator distribuit oricând şi altora?

Sabatul trecut, un copil ne-a povestit că, după încheierea programului bisericii pe care o frecventează, grupa de exploratori la care participă a distribuit carte misionară în Bucureşti. Iată, pe scurt, povestea misionară a copilului: „Scânteia a sclipit cu mulți ani în urmă, când eram în clasele primare. De fiecare dată când bunica mă lua de la şcoală, când plecam de la biserică sau reveneam, când mergeam la piață, când ne plimbam sau aveam program de joacă în parc, luam cu noi cărți. Orice persoană care apărea în zonă, oriunde am fi fost, era abordată. Nu mai țin minte exact ce spuneam, dar salutam, întrebam câteva lucruri generale, prezentam cartea şi i-o ofeream. Eram foarte bucuroasă pentru fiecare carte dăruită. Îmi amintesc şi că am fost refuzată. Eram la piață, cumpărasem ceva de la un domn, i-am prezentat cartea, dar m-a respins din motive religioase. În general, persoanele primeau cărțile de la un copil, din respect, şi nu aveau curajul să mă refuze pentru că eram mică. Şi când vedeau că eram atât de bucuroasă şi că discutam atât de deschis cu ei, lungeau vorba şi mă întrebau şi dumnealor câte ceva. Alții spuneau pur şi simplu: «Mulțumesc. Am s-o citesc!» Când am mai crescut, m-a luat ruşinea şi nu am mai oferit cărți. Au trecut câțiva ani şi, acum, pentru că sunt mai sigură datorită vârstei, întrucât pot conduce o discuție şi sunt, cu ajutorul Domnului, stăpână pe vorbele de introducere şi de final, sunt şi mai determinată să ofer cărți. Atunci ştiam că realizez ceva cu părinții sau bunica, din treburile lor de oameni mari. Acum, spre deosebire de anii copilăriei, îmi dau seama mai bine cât de mare este nevoia de predicare prin cărți. Iar când mă gândesc mai bine, dacă orice credincios ar face lucrul acesta, creând un impact global asupra altora, ar fi mai multă viață în biserică, oamenii s-ar simți folositori, văzând cum îi pot salva pe alții, şi credința lor s-ar păstra vie.”

„Nu trebuie ca aceste lucruri să fie predate ca o teorie. Cei care vor să-i învețe pe alții adevărul trebuie să-i practice ei înşişi principiile.”3

Dragi copii, părinți şi bunici, vă propun încă o Săptămână a Familiei în acelaşi februarie, timp în care, la plecare, la sosire, la trezire, la culcare, să ne mobilizăm casa pentru Săptămâna lucrării prin „Hristos, Lumina lumii”.

 

1 http://dexonline.ro/definitie/educatie

2 Ellen G. White, Educație, Viață și Sănătate, București, 2001, p. 30.

3 ibidem.

 

 

Marius Munteanu este preşedintele Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din România.

Joomla SEF URLs by Artio