Tipărire

Frământările unui fost adventist

De Lucian Cristescu


framantareEra o dimineaţă cenuşie, când a sunat tele­fo­nul. La capătul firului era Gabi, un inte­lectual şi negustor dibaci, fost membru al bisericii. Voia neapărat să ne vedem, ca să-mi spună ceva „urgent şi foarte important”. „Ceva de rău …”, m-am gândit eu.

Ne-am întâlnit în faţa farmaciei din centru. Curând, mi-am dat seama că mă înşelasem. Nu era de rău. Din contră!

„Uite, eu cred că voi, adventiştii, aveţi o pro­blemă serioasă. Să-ţi spun. Bunicii mei au fost oameni de la ţară. Ei cultivau grâu, porumb, le­gume ... Apoi, când strângeau recolta şi numă­rau sacii, ziceau: «Asta e a zecea parte, partea Domnului» şi o puneau deoparte. Din ce a rămas, o parte aşezau în hambar, iar restul îl vindeau şi rânduiau banii pentru cheltuielile anului viitor: atâta pentru îngrăşământ, atâta pentru arat, atâta pentru grăpat, pentru semănat … Ce le mai rămânea – adică venitul lor real – urca poate la 30-40% din tot ce strânseseră, după un an de muncă. Aşa făceau şi erau binecuvântaţi.

Adventistul de azi e mai deştept. El gândeşte mai altfel: «Nu zice Domnul să dai zeciuială din tot venitul tău?» Deci, când face socoteala intrărilor unui an, el scade mai întâi impozitul la stat, scade cheltuielile de rulare, scade achizi­ţiile, scade investiţiile, scade tot ce poate, şi-i rămâne acolo ceva … Acela e «venitul» lui. Apoi
socoteşte cu de-amănuntul a zecea parte şi o dă
Domnului. Logic, e corect. Dar câte din achizi­ţiile şi investiţiile firmei sale nu le foloseşte pen­tru nevoile personale? Uite, am luat o maşină pe firmă. E maşina firmei. Cu ea merg la ser­viciu. Dar cu ea merg şi la mare. Merg şi în străi­nătate cu familia. Doar am muncit pentru ea şi am luat-o pe bani cinstiţi. Corect. Dar erau şi zeciuiţi? Şi câte alte lucruri de firmă nu sunt de uz personal?

Vezi unde-i problema? Cu gândirea asta, noi Îl înşelăm pe Dumnezeu. Bunicii noştri gân­deau şi procedau altfel. Şi mă întreb, cine a primit o binecuvântare mai mare: ei sau noi? Este vreo diferenţă între viaţa lor spirituală şi spiritualitatea noastră? Este vreo diferenţă între felul cum a crescut biserica în timpul lor şi cum creşte azi? Stăm mai bine ca ei sau stăm mai prost?”

Mă uitam la Gabi şi îl ascultam îngândurat. Asta era problema lui urgentă şi importantă pen­tru care m-a scos el din program? Asta îl fră­mânta pe el, un fost membru certat cu biserica?

La un moment dat, i-au sclipit ochii: „Uite, cu doi ani în urmă, am făcut o afacere de pe urma căreia urma să încasez 27 de miliarde. Mi s-a părut că e prea mult să dau zecime din atâta bănet, aşa că am făcut socoteala: scad impozitul, scad investiţiile, scad achiziţiile, scad datoriile … şi apoi, din ce a mai rămas dau zecime. Anul acesta am avut alte două afaceri mai mici. Ca să nu mă mai complic cu socotelile, am hotărât să dau zecimea din tot ce intra. Ei bine, de pe urma lor, banii mi-au intrat neaşteptat de repede. Cât despre cele 27 de miliarde …, nu mi-au intrat nici până astăzi. Acum înţelegi?”

Nu ştiu câtă teologie mai ştia Gabi. Poate nu-şi mai amintea declaraţia Domnului că ze­ciuiala este „lucru închinat Domnului” (Leviticul 27:30), la fel cum ziua de odihnă e „închinată Domnului, Dumnezeului tău”. Probabil că nu îl entuziasmase gândul sfinţeniei celei de-a zecea părţi, care egala cu sfinţenia Sabatului, ci, pur şi simplu, experienţa prin care tocmai trecuse şi care-i răsucise mintea spre o nouă perspectivă a voii lui Dumnezeu.

„Auzi, eu n-am credibilitate”, mi-a spus el. „Pe mine nu mă ascultă nimeni. Dar spune tu fraţilor că la mijloc este binecuvântarea lui Dumnezeu. Dacă nu o au, e cazul să se întoarcă la felul cum gândeau bătrânii noştri, cei care au zidit biserica în care dormităm noi astăzi.”

Cuvintele lui m-au pus pe gânduri. Ştiam că argumentul „bunicilor” era puternic. Din pă­cate, el apelează la raţiune, nu la inimă. Iar inima doar dragostea o mişcă. Ca să ai dragoste de Dumnezeu, este nevoie de pocăinţă până la pragul unde să-ţi „urăşti chiar însăşi viaţa ta” (Luca 14:26). Or, aici, eu nu pot face nimic. E rândul lui Dumnezeu să lucreze, aşa cum ştie El. 

Lucian Cristescu este președintele Conferinței Transilvania de Sud

Joomla SEF URLs by Artio