Tipărire

Hutu şi Tutsi sau ce nu este iertarea?

De Marius Munteanu ¦ De la inimă

Când colțul de paradis din estul Africii din regiunea Marilor Lacuri, „Ţara celor o mie de coline”, marius munteanuRwanda, s-a transformat – între 6 aprilie şi 4 iulie 1994 –  în „infernul celor o mie de coline”, puțini dintre noi știam că acel ultim genocid al secolului al XX-lea (majoritarii hutu în dauna etniei minoritare tutsi) i-a atins, i-a implicat și i-a influențat iremediabil chiar și pe credincioșii adventiști din zonă.

În anii de după acel carnagiu, mărturiile supraviețuitorilor îi ținteau acuzator chiar și pe capii bisericii. La aproape 10 ani de la crimele în masă, marile publicații internaționale preluau rând pe rând știrea: un pastor adventist în vârstă de 78 de ani, fost președinte al Bisericii Adventiste din Rwanda, a fost găsit vinovat de genocid și condamnat la 10 ani de închisoare, împreună cu fiul său, 45 de ani, medic și șef al spitalului bisericii, care a primit o sentință de 25 de ani.

Pastorul și fiul său, un duhovnic și un doctor, hărăziți de Dumnezeu să salveze vieți, au condus personal milițiile Hutu în locurile unde minoritarii tutsi se refugiaseră fără posibilitatea de a se apăra. Într-o altă ocazie, frații minoritari tutsi s-au retras din câmpul de luptă și au căutat adăpost și ocrotire în spitalul bisericii adventiste, implorându-l pe pastorul lor, omul lui Dumnezeu, să-i ocrotească, informându-l chiar că a doua zi urmau să fie executați. Din cele câteva sute de frați și surori de credință adăpostiți în complexul bisericii, doar câțiva au supraviețuit.

Ce formă ar putea lua uitarea și iertarea din partea supraviețuitorilor către foștii pastor și doctor, coreligionari? Există vreun for lăuntric ce poate fi activat înspre trecerea cu vederea a acelor zile? De câte ori, de atunci încoace, cei care au scăpat cu viață din acea exterminare audiază sau lecturează mesaje de iertare, în ce măsură chiar ar putea face uitat răul care le-a curmat visul?

Dar pentru noi, cei mai mulți, care nu am traversat nici războiul, nici foametea, și din ce în ce mai mulți, nici măcar anii de comunism, dar care rememorăm și deplângem răutățile (uneori) intenționate ale celor care merg la biserică în aceeași zi și la aceeași adresă cu noi, ce înseamnă să iertăm?

„A trăi împreună” furnizează, inevitabil, ocazii de a ne ofensa unii pe alții în diverse moduri. Iertarea este însă esențială într-o comunitate alcătuită din oameni care rănesc sau sunt răniți. De aceea, practicând iertarea, este necesar să o abordăm realist:

1. Se spune, chiar se predică: „A ierta înseamnă a pretinde că ceea ce te-a rănit, de fapt nu te afectează.” Mare minciună. Adevărul este că ne doare foarte mult, iar evitarea problemei nu este o soluție. Avem nevoie de împăcare, nu de eschivare.

2. Unii cred că prin actul iertării vom reuși să îndepărtăm și durerea, iar în cazul în care continuăm să ne simțim îndurerați, n-am iertat cu adevărat. Iertarea nu înseamnă că durerea va dispărea instantaneu.

3. Mulți spun că a ierta înseamnă a uita. Însă trebuie să recunoaștem că nu putem uita. Ne vom aminti, dar nu vom mai simți nevoia să ne folosim memoria împotriva altora. Amintirea rămâne, dispare însă răzbunarea.

4. Alții afirmă că a ierta înseamnă a pretinde că relația respectivă este la fel cum era înainte, ceea ce, pur și simplu, nu este posibil. Relația respectivă nu va mai fi niciodată la fel și trebuie să ne împăcăm cu acest fapt. S-ar putea ca, prin harul lui Dumnezeu, să fie de o sută de ori mai bună, însă nu va mai fi niciodată așa cum a fost.

Ești „hutu” sau „tutsi”? Suntem și unul, și altul. Greșim și ni se greșește. Tânjim să fim iertați și trebuie să iertăm. S-ar putea vorbi despre vreo întâmplare de pe Pământ, ca fiind un lucru și mai grav decât ceea ce a avut loc în Rwanda?

În esență, Dumnezeu dăruiește și iartă. De aceea a pus în mișcare întregul proces de răscumpărare, care a culminat cu Crucea. Răscumpărarea lui Dumnezeu este o realitate nu doar pentru că o afirmă Biblia, ci și datorită efectelor ei în viața oamenilor, a poporului lui Dumnezeu, care poate fi numit o adunare de părtășie a păcătoșilor ce trebuie să ierte.

Marius Munteanu este  preşedintele Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din România.

Joomla SEF URLs by Artio