Tipărire

La fel de prețioși ca îngerii

De Mihai Maur


Sufletele copilaşilor care cred în Hristos sunt la fel de preţioase pentru El ca îngerii din jurul tronului Său. Ei trebuie aduşi la Hristos şi educaţi pentru Hristos. (…) Copiii sunt moştenirea lui Dumnezeu şi planul de răs­cumpărare include deopotrivă mântuirea lor şi a noastră. Ei le-au fost încredinţaţi părinţilor ca aceştia să-i educe în conformitate cu învă­ţăturile şi mustrările Domnului, astfel încât să fie capabili să-şi facă lucrarea acum şi în eter­ni­tate. (…) De dragul lui Hristos, respecta­ţi-vă copiii! Consideraţi-i ca pe o misiune sfântă care vi s-a încredinţat! (…) Ei sunt proprietatea lui Dumnezeu; El îi iubeşte şi vă cheamă să cooperaţi cu El pentru a-i ajuta să-şi formeze caractere desăvârşite. (…) Copiii şi tinerii sunt comoara deosebită a lui Dumnezeu.” (Căminul adventist, p. 279-280, în orig.)

Doar o inimă de piatră n-ar tremura în faţa acestui mesaj. Cine ar putea măsura dimensiunea acestei copleşitoare responsabilităţi aşezate pe umerii părinţilor fizici şi spirituali (biserica)? În acest final de istorie a mântuirii, am reuşit oare să ne privim copiii aşa cum îi priveşte Dumnezeu: moştenire, proprietate, comoară deosebită? Aca­să şi în biserică se fac demersurile corecte pentru ca ei să fie capabili să-şi facă lucrarea acum şi în eternitate? Nu este părinte care să nu privească la propriul copil „ca la lumina ochilor” şi nu este comunitate care să nu-şi iubească grupa de copii şi tineri, dar felul în care îi iubim şi îi tratăm le va asigura cerul?

La Olimpiada de Religie din primăvara anului trecut, mă străduiam să alung emoţiile celor pes­te 150 de copii şi tineri calificaţi la faza pe con­ferinţă. Mulţi erau extrem de stresaţi, dându-şi seama deopotrivă de importanţa momentului şi de insuficienta pregătire. Se scuzau, pe bună dreptate, că sarcinile şcolare şi nenumăratele me­­­ditaţii la matematică, română, engleză, mu­zi­că, informatică etc. nu le-au mai lăsat cine ştie ce timp pentru religie. Pe ei i-am înţeles, nu şi pe părinţii lor. Să fie mai important pământul şi viaţa asta efemeră decât cerul şi veşnicia? Să conteze mai mult banul, casa şi pres­tigiul decât un caracter frumos care va umbla în eternita­te cu Hristos? M-aş fi simţit înviorat să desco­păr măcar câţiva copii care luau meditaţii la re­ligie!

La ceas de judecată de cercetare, cât de tare ard declaraţiile inspirate! Citi­ţi-le şi lăsaţi-vă im­presionaţi! „Bles­­­temul lui Dumnezeu va cădea asupra părinţilor necre­din­cioşi. Ei nu doar că plantează spini care îi vor răni aici, pe pământ, ci, în momentul judecăţii, vor trebui să stea faţă în faţă cu necredincioşia lor. Mulţi copii se vor scula la judecată, îşi vor condamna părinţii că nu i-au ţinut în frâu şi îi vor învinovăţi de ruina lor. Mila falsă şi iubirea oarbă îi determină pe părinţi să le treacă cu vederea greşelile copiilor şi să nu le corecteze şi, în consecinţă, copiii lor sunt pierduţi, iar sângele lor se va cere din mâna părinţilor necredincioşi” (Mărturii, vol. 1, p. 219, în orig.).

În lumina acestui grav cuvânt, cât de preocu­paţi ar trebui să devenim fiecare, ca părinte, fă­când posibilul şi imposibilul pentru educarea şi dezvoltarea armonioasă a caracterului copiilor şi tinerilor noştri şi pentru impresionarea minţii lor cu frumuseţea mântuirii lui Hristos.

Un studiu realizat la nivel de biserică ne dez­văluie un adevăr cutremurător: dacă biserica noas­tră, în ultima sută de ani, nu ar mai fi câştigat niciun suflet din afară, ci doar şi-ar fi păstrat toţi copiii şi tinerii, astăzi familia adventistă ar fi depăşit 100 000 000 de membri!

Măcar acum, cât încă nu este prea târziu, să ne ocupăm serios şi responsabil de aceste suflete la fel de preţioase ca îngerii. Copiii şi tinerii noştri nu sunt biserica de mâine, ci biserica de azi.

Părinţi fizici şi spirituali, vă invit să schimbăm priorităţile slujirii noastre, focalizându-ne efor­turile pe câştigarea lor pentru Împărăţie! Să schimbăm blestemul în binecuvântare!


Mihai Maur este președintele Conferinței Banat

Joomla SEF URLs by Artio