Tipărire

Nu este timp de pierdut

De Ellen White


Nu avem timp de pierdut. Nu ştim cât de curând se poate încheia timpul nostru de probă. Cel mult, avem doar o scurtă viaţă aici şi nu ştim cât de curând săgeata morţii ne poate străpunge inima. Nu ştim cât de curând putem fi chemaţi să părăsim lumea şi toate interesele ei. Veşnicia se întinde înaintea noastră. Perdeaua stă să fie ridicată. Câţiva ani doar şi va ieşi porunca pentru toţi cei număraţi printre vii: „Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe, (…) cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe” (Apocalipsa 22:11).

Suntem noi pregătiţi? L-am cunoscut noi pe Dumnezeu, Guvernatorul cerului, Dătătorul Legii, şi pe Isus Hristos, pe care L-a trimis în lume ca reprezentant al Său? Când lucrarea vieţii noastre s-a sfârşit, vom putea spune, aşa cum a spus Hristos, Exemplul nostru: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. (…) Eu am făcut cunoscut Numele Tău” (Ioan 17:4-6).

Îngerii lui Dumnezeu încearcă să ne distragă atenţia de la noi înşine şi de la lucrurile pământeşti. Să nu-i lăsăm să trudească degeaba. Minţile care au fost obişnuite cu o gândire uşuratică trebuie să se schimbe. „Încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la arătarea lui Isus Hristos. Ca nişte copii ascultători, nu vă lăsaţi târâţi în poftele pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă. Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. Căci este scris: «Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt.»  (1 Petru 1:13-16).

Gândurile trebuie ațintite asupra lui Dumnezeu. Să depunem cel mai serios efort pentru a birui tendinţele rele ale inimii fireşti. Eforturile noastre, perseverenţa şi tăgăduirea noastră de sine trebuie să fie direct proporţionale cu valoarea infinită a lucrului pe care dorim să-l dobândim. Numai biruind aşa cum a biruit Hristos vom câştiga cununa vieţii.


Dependenţa continuă

Marele pericol în care se află omul este acela de a se amăgi singur, îngăduindu-şi independenţa şi despărţindu-se astfel de Dumnezeu, Izvorul tăriei sale. Dacă nu sunt corectate de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, tendinţele noastre fireşti au în ele sămânţa morţii morale. Dacă nu ne alipim cu toată hotărârea de Dumnezeu, nu putem rezista efectelor nelegiuite ale îngăduinţei de sine, ale dragostei de sine şi ispitei de a păcătui.

Pentru a primi ajutor de la Hristos, trebuie să ne dăm seama de nevoia noastră. Trebuie să ne cunoaştem bine pe noi înşine. Hristos nu-l poate salva decât pe acela care îşi recunoaşte starea de păcătoşenie. Numai când ne vedem neputinţa şi nu ne mai încredem în propriile puteri, numai atunci ne vom prinde de puterea divină.

Hotărârea de a renunţa la eul nostru nu trebuie luată numai la începutul vieţii de creştin. Ea trebuie reînnoită la fiecare pas nou către cer. Toate faptele noastre bune depind de o putere din afara noastră. Din acest motiv, trebuie să existe o continuă orientare a inimii către Dumnezeu, o mărturisire constantă, serioasă, a păcatului şi o umilire a sufletului înaintea Lui. (...)


Adevăr sau minciună

Trebuie să ne întoarcem de la o mie de subiecte care ne solicită atenţia. Există probleme care ne răpesc timpul şi nasc întrebări, dar nu duc la nimic bun. Interesele cele mai înalte cer energia şi atenţia care sunt atât de adesea acordate unor lucruri nesemnificative în comparație cu ele.

Acceptarea unor teorii noi nu aduce în sine viaţă nouă sufletului. Chiar o familiarizare cu date şi teorii importante în ele însele este prea puţin valoroasă, dacă acestea nu pot fi folosite practic. Ne trebuie simţământul răspunderii de a da sufletelor noastre o hrană care va întreţine şi va stimula viaţa spirituală. (…)

Iată întrebarea care se pune şi pe care trebuie s-o studiem: Ce este adevărul – adevărul care trebuie nutrit, iubit, cinstit şi respectat? Partizanii ştiinţei au fost înfrânţi şi descurajaţi în eforturile lor de a-L descoperi pe Dumnezeu. Iată întrebarea pe care ar trebui să şi-o pună în punctul acesta: Care este adevărul care ne va ajuta să câştigăm mântuirea sufletelor noastre?


Acest material este scris de către Ellen White și a fost preluat din cartea Adevărata Redeșteptare – cea mai mare nevoie a bisericii, p. 66-68.

Joomla SEF URLs by Artio