Tipărire

O biserică în stare

De Adrian Bocăneanu


„Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă” (Galateni 6:10).

În ansamblu, sfatul lui Pavel se încadrează în tonul obişnuit al Bibliei. Viaţa de creştin este centrată pe servirea semenilor. Totuşi pre­cizarea de la final, „mai ales fraţilor în credinţă”, ne descumpăneşte, cel puţin la nivel declarativ. Exigenţele moderne ar cere aici ceva de genul „fără deosebire de apartenenţă religioasă”. Mai mult decât atât, Mântuitorul ne-a îndemnat să facem bine celor care ne urăsc şi ne-a avertizat să nu aducem la masa noastră pe cei din partea cărora ne putem aştepta la o invitaţie similară (Luca 6:27-34; 14:12-14).

Cum să înţelegem expresia „mai ales fraţilor în credinţă”? Iată câteva răspunsuri practice.


Să facem bine celor care sunt în grija noastră

Familia şi biserica sunt prima noastră res­pon­sabilitate. Când fiecare îşi îndeplineşte în­da­toririle faţă de cei apropiaţi, societatea şi bi­serica funcţionează bine. Pavel este foarte cate­goric: „Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios” (1 Timotei 5:8).

Câteodată este mai greu să faci bine celor din familia ta sau celor apropiaţi. În schimb ne mobilizăm şi facem lucruri ieşite din comun pentru nişte necunoscuţi. Cu cât cunoaştem mai bine pe cineva, cu atât ne e mai uşor să găsim argumente că persoana nu merită să fie ajutată, ceea ce este destul de trist. Să nu uităm că, în cazul lui Dumnezeu, raţiunea pentru care ne vine în ajutor nu este meritul nostru, ci tocmai marea noastră nevoie.


Biserica, o şcoală a binefacerii

Sfatul „să facem bine (…) mai ales fraţilor în credinţă” face din biserică un loc prielnic pentru ucenicie, o şcoală pentru învăţarea prin experienţă. Suntem încurajaţi să ne începem proiectele la scară mică în familia de credinţă. Cu experienţa câştigată, vom putea să ne ex­tin­­dem cercul de acţiune spre cei care sunt mai îndepărtaţi.


Binefacerea care rodeşte

Dar cred că aplicaţia cea mai generoasă a precizării făcute de Pavel – „mai ales fraţilor în credinţă” – îi priveşte pe cei din biserică nu ca pe destinaţia finală a unei fapte iubitoare, ci ca pe nişte primitori care vor multiplica darurile primite şi le vor transmite mai departe cu mai multă generozitate.

Am putea particulariza sfatul lui Pavel astfel:

„Mai ales” părinţilor din biserică. Atunci când se întorc de la serviciul divin cu simţământul că sunt iubiţi, înţeleşi şi susţinuţi în greutăţile pe care le întâmpină, ei vor putea fi mai înţelepţi, mai iubitori, mai răbdători cu copiii lor. Binele care li s-a făcut va genera un bine şi mai mare, de care va beneficia familia lor.

„Mai ales” meseriaşilor din biserică. Atunci când vor merge la lucru, vor avea o stare de spi­rit bună, vor lucra cu pricepere, nu vor face greşeli, vor fi atenţi la nevoile sau cerinţele clienţilor lor. Binele care li s-a făcut îi va face fericiţi pe mulţi alţii.

„Mai ales” învăţătorilor şi profesorilor din biserică. Dacă în Sabat le comunicăm încredere, respect şi susţinere, ei vor intra luni în sala de clasă sau în amfiteatru gata să transmită mai departe, elevilor şi studenţilor, ceea ce au primit.

„Mai ales” medicilor şi celor care lucrează în spitale, cabinete medicale şi centre de sănătate. Atunci când ne rugăm cu ei, când ne arătăm aprecierea pentru rolul lor, când îi ajutăm cu ceea ce biserica noastră are valoros în domeniul lor de activitate, ei vor simţi că i-am ajutat şi, de la primul contact cu pacienţii, vor avea un plus de înţelepciune, de iubire. Ceea ce am investit în ei în biserică se va multiplica în cercuri tot mai ample de persoane.

„Mântuitorul Şi-a dat viaţa Sa preţioasă ca să întemeieze o biserică în stare să îngrijească de fiinţele întristate şi ispitite.” (Hristos, Lumina lumii, 2002, p. 595, 596).

 

Adrian Bocăneanu este pastor la comunitatea Popa Tatu, Bucureşti.

Joomla SEF URLs by Artio