Tipărire

"Ce am scris, am scris!"

de Teodor Huțanu

 

de la inima412„Pilat a scris o însemnare pe care a pus-o deasupra crucii şi era scris: «Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor». Mulţi din iudei au citit această însemnare, pentru că locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate; era scrisă în evreieşte, latineşte şi greceşte. Preoţii cei mai de seamă ai iudeilor au zis lui Pilat: «Nu scrie: ’Împăratul iudeilor’, ci scrie că El a zis: ’Eu sunt Împăratul iudeilor’.» «Ce am scris, am scris», a răs­puns Pilat.” (Ioan 19:19-22)

De două mii de ani de creștinism, imaginea lui Pilat rămâne ireversibil marcată de ezitare. El este omul șovăielnic, indecis, încurcat, iar când, în cele din urmă, se decide, alege varianta greșită. Este convins că Isus, Acuzatul, este nevino­vat, însă aplicarea justiției romane este pentru Pilat un penibil du-te-vino, fără ca aceste in­trări și ieșiri să-l scoată din ghearele dilemei irezolvabile care îi stătea sfidător în cale.

Tribunalul este bizar, probele acuzării lip­sesc, procedura juridică nu funcționează, presiunea străzii devine necontrolabilă, calculele se dove­desc a fi greșite, iar „mutarea” cu Baraba îl duce pe Pilat direct în „șah mat”: nu-i rămâne decât „să se spele pe mâini” pentru răstignirea Nevi­novatului.

Brusc însă, în această învălmășeală care în­semna de fapt culmea planului divin de sal­vare
a omenirii, Pilat devine hotărât. Incredibil! Os­ci­lantul are accese de fermitate! În realitate, Pilat a avut tot timpul sim
țământul că este în fața unui caz cu totul special. Chiar și oportunistul Caiafa menționase că Isus trebuie să moară pentru norod. Visul soției, declarația inculpatului că este Împărat, deși nu din „lumea aceasta”, plus o percepție inexplicabilă că tra­versează momentul de aur al istoriei îl fac pe Pilat să ignore pentru o clipă distincția imperială „Amicus Caesaris” și să nu retracteze că „Isus este Împăratul”.

Deși procesiunea răstignirii este marcată de ură demonică și batjocură extremă, amprenta regală a evenimentului se dezvăluie ca o pecete divină și îmbracă în slavă evenimentul glorios al mântuirii. El este pro­clamat uni­ver­sal, în lim­bile oficiale ale planetei. Isus Nazarineanul nu este un domnitor local sau o personalitate pro­vincială, ci este Monarhul suprem, Suveranul, Regele regilor, Mântuitorul.

Evanghelia se referă cu precizie la „ceasul proslăvirii” (Ioan 3:14; 8:28; 12:32). De aceea insistă apostolul neamurilor: „N-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos, și pe El răstignit” (1 Corinteni 2:2). Înmormântarea Domnului Isus este regească, Nicodim oferin­du-şi incredibil de generos sprijinul (Ioan 19:39). Trupul sfânt al Mântuitorului este purtat de oameni cucernici, de rang înalt. Mormântul Său este într-o grădină (v. 41), săpat în stâncă, destinat doar pentru îngroparea Sa.

Întunericul de la Golgota nu ne poate fura splendoarea unică a momentului răscumpărării noastre. „Lumina luminează în întuneric și întunericul n-a biruit-o” (Ioan 1:5). Deși con­damnat și ucis, Isus este Regele victorios. Deși lui Pilat i-au scăpat lucrurile din mână, Cel Crucificat a avut permanent controlul asupra desfășurării lucrurilor.

Isus Mântuitorul este mereu la cârmă. El știe ceea ce agresorii Săi nu știu. La urma urmei, „în­semnarea” lui Pilat nu este o insultă: rega­li­ta­tea Sa nu poate fi ignorată sau alterată. „S-a is­prăvit!” (Ioan 19:30). Misiunea a fost îndeplinită!

Creștini fiind, eu şi tu avem onoarea fără egal de a purta crucea, urmându-ne Căpetenia mântuirii noastre (Matei 16:24). Mai scrie pe ea că „Isus este Regele”? Fariseii ultrazeloși încă insistă să ne convingă că se impun niște mo­dificări: „El, Isus, a zis ce a zis, dar noi credem ce vrem noi.” Până și Pilat s-a opus la așa ceva. Oare eu și tu … ne vom spăla pe mâini din nou? E timpul să punem capăt nehotărârii. Domnul domnilor Se arată foarte curând!

Teodor Huţanu este preşedintele Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din România

Joomla SEF URLs by Artio