Curierul Adventist este revista oficială a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din România

Crezul nostru: Da, Eu vin Curând!... Amin! Vino Doame Isuse! (Apoc.22:20)

Declarația de misiune: Misiunea noastră este să-L înălţăm pe Domnul Isus Hristos prin prezentarea de experienţe ale dragostei Lui nemărginite, de articole şi ştiri, ajutându-l astfel pe cititor să-L cunoască mai bine pe Mântuitorul şi să aibă o speranţă vie în apropiata Lui revenire.

Echipa de redacție:

Director: Ioan Câmpian-Tătar
Redactor-șef: Teodor Huțanu
Responsabil web: Marian Mihai

Redactor-corector: Livia Mihai Ciobanu
Corector: Elena Buciuman
Grafică și tehnoredactare: Irina Toncu

Programator și realizator site: Ionuț Ionete

Adresa: Str. Erou Iancu Nicolae, Nr. 38-38A, oraș Voluntari, jud. Ilfov

Telefon: Adresa: Str. Erou Iancu Nicolae nr. 38-38A, Voluntari, judeţul Ilfov, 077190, O.P. Pipera

Tel.: 0212690331, 0212690332, 0212690338, 0212690339

Fax: 0212690340

e-mail: Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea.

site: www.curieruladventist.ro

 

Istoria și semnificația revistei Curierul Adventist (1914 - 2014)

În declarația de misiune  revistei, consemnată pe prima pagină a primului număr, în martie 1914, regăsim scopul publicării acestei reviste.Capture

„În consfătuirea generală a Comunităților Adventiștilor de Ziua-Șeaptea din România, printre alte multe hotărîri importante, s’a luat și aceea de a se publica un organ trimestrial, care, ca interpret al lucrărei noastre misionare, să înlesnească tuturor membrilor, care vorbesc românește, cunoașterea evenimentelor  mai de seamă și progresele realizate în marele câmp misionar universal, - adică, - în toată lumea.” (CM nr. 1 din 1914, pg.1).

Așadar, paginile Curierului Adventist au fost dedicate încă de la început publicării faptelor mărețe și a progreselor făcute de mesagerii Evangheliei. În ele trebuiau înregistrate acțiunile și eforturile misionare pentru ca poporul advent de limbă română să fie conectat la lucrarea mondială. De 100 de ani Curierul Adventist este principalul mijloc de comunicare între adventiștii de ziua a șaptea din România.

La început a fost „Curierul Misonar”

Ca jurnal al misiunii poporului advent, numele inițial al revistei a fost „Curierul Misionar”. Decizia publicării unui instrument de comunicare între membrii adventiști români a fost luată la adunarea constituantă a Conferinței Române, ce a avut loc în luna noiembrie a anului 1913 în București.  Astfel, în martie 1914 a apărut pentru prima dată revista Curierul Misionar, avându-i ca redactori pe pionierii adventiști Petre P. Paulini și Ștefan Demetrescu. În acest fel cei 450 de credincioși români erau aduși în legătură unii cu alții, dar și cu frații și surorile lor din întreaga lume. Numărul membrilor adventiști la nivel mondial era atunci de 114 206 membri botezați.

Curierul Misionar a fost a treia revistă adventistă din România. În perioada 1884 – 1888, Toma Aslan din Pitești, primul adventist român, a publicat revista „Adevărulu Present”. Acesta a fost primul instrument misionar prin care românii au putut afla despre revenirea Domnului.

În anul 1908 a apărut „Semnele timpului”,  a doua revistă adventistă în limba română. Ca și Adevărulu Present, Semnele timpului era dedicată vestirii Evangheliei printre români. Pe măsură ce numărul credincișilor creștea aceștia au simțit nevoia de a se cunoaște între ei și de a ține legătura cu comunitatea adventistă internațională. Astfel a apărut „Curierul Misionar”, o revistă orientată spre interiorul Bisericii.

Pentru început Curierul Misionar se dorea să fie publicat trimestrial. Astfel că în iunie 1914 a fost tipărit al doilea număr al Curierului. Însă contextul internațional era sumbru și încărcat de atmosfera iminenței Primului Război Mondial. Pe 28 iunie 1914 arhiducele Franz Ferdinand al Austriei a fost asasinat împreună cu soția lui la Sarajevo. Acest eveniment a devenit scânteia declanșării războiului care s-a soldat la final, în 1918, cu aproximativ 20 de milioane de victime. 

În aceste condiții programul trimestrial al apariției revistei nu a mai putut fi respectat. În 1916 s-a publicat al treilea număr, dar apoi, până în 1922, publicarea Curierului Misionar a fost întreruptă.

O familie, un crez, o misiune

După Marea Unire din 1918 membrii adventiști situați în regiunile istorice românești s-au adăugat Conferinței Române. În anul 1920 a luat ființă Uniunea Română a Comunităților Evanghelice a Adventiștior de Ziua a Șaptea, care număra la înființare 2000 de membri. În acest context, în anul 1922 a fost reluată publicarea revistei Curierul Misionar având 6 numere pe an. Începând cu anul 1925 Curierul va avea anual 12 numere până în preajma celui de-al doilea război mondial. În perioada interbelică curierul avea 16 pagini. La acestea s-a adăugat în 1930, Anexa la Curierul Misionar, care ulterior s-a transformat în Gazeta slujbașilor și era publicată trimiestrial. Tot în 1930 este atestată și publicarea unei reviste adventiste în limba maghiară Adventi- Hirnők, care apărea trimestrial. În perioada interbelică și imediat următoare Curierul avut ca redactori pe Petre Paulini (1914 - 1924), Ștefan Demetrescu (1914-1924; 1928-1929), Dumitru Florea (1924 - 1928), Vasile Florescu (1929 - 1946) și Arthur Văcăreanu (1946 - 1948). Curierul din această perioadă se remarcă prin diversitatea informțiilor, căldura mesajelor și hărnicia redactorilor.

Imaginea Bisericii noastre din perioada interbelică surpinsă în paginile Curierului este una luminoasă. Plini de credință, determinați pentru lucrare, părinții noștri spirituali au lăsat o moștenire care ne onorează, dar care ne și obligă. La aceasta Curierul Misioanar a avut locul și rolul său indispensabil.

Torța nestinsă

Instalarea regimului comunist a fost, inițial, benefică pentru Biserica Adventistă. Cultele neoprotestante interzise de Ion Antonescu și-au recăpătat drepurile și libertățile religioase. Curierul Misionar, care își sistase apariția în 1942, revine din octombrie 1944. Activitățile bisericii sunt reluate, proiectele și planurile misionare sunt puse din nou în aplicare, iar Curierul este prezent pentru a răspândi vestea ce a bună.

Dar, noua conducere a țării a început curând să facă presiuni asupra Bisericii, confiscându-i proprietățile și instituțiile și îngrădindu-i activitatea.  Curierul Misionar resimte aceste presiuni, iar în număul din luna decembrie al anului 1948 revista bisericii primește numele de Curierul Adventist, pe care îl poartă și astăzi. Începând din acel an Curierul Adventist va fi în permanență, până în 1989, în atenția autorităților de stat. Fiecare număr din acest timp poartă cicatricele victoriei, dar și a înfrângerilor.

Perioada cea mai cruntă pentru Curier a fost între anii 1950 și 1955, când avea numai două sau patru pagini care conțineau numai un scurt rezumat la studiilor biblice în română și în maghiară sau germană. În a doua parte a anilor ’50 Curierul Adventist revine la 16 pagini, însă publicarea acestuia era condiționată de inserarea unor articole de ordin „social și politic”. Până la căderea regimului în decembrie 1989 fiecare număr al Curierului avea și un astfel de material impus de autorități. Redactorii din această perioadă încercau să publice articole cât mai apropiate de subiectele biblice cum ar fi pacea popoarelor, năzuința după mai bine și progres a omului, evocarea trăsăturilor morale etc. Nu a fost, însă, nici simplu și nici ușor. În anii 1957 și 1958 a fost publicată și o versiune în limba maghiară a Curierului cu un conținut identic.

În acest timp revista a avut fost coordonată de un comitet redacțional de două ori: între 1948 – 1956 și 1957 – 1962. Fratele Gheorghe Graur a fost redactor între 1956 – 1957, iar fratele Dumitru Popa între 1962 – 1993. Alături de fratele Popa au mai lucrat ca secretari de redacție fr. Octavian Coconcea (anii ’80), fr. Ștefan Bratosin (1986 - 1987) și fr. Adrian Bocăneanu (1989).

Curierul Adventist din perioada 1950 – 1989 trebuie înțeles în contextul condițiilor în care apărea. Tâlcul celor scrise se află în istoria nescrisă a acelor vremuri, care înseamnă discuții și argumentații cu organele de cenzură, nopți de frustrare, bucurii nespuse pentru un articol  acceptat etc. Deși uneori a fost cumplit de greu, Curierul Adventist nu și-a întrerupt niciodată publicarea în acele vremuri. Chiar și numai titlul de „Curierul Advnetist” era un nimb de lumină „în noianul tot mai copleșitor al ideologie sufocante a timpului”. Era prețuit și așteptat de membri și, cu toate că în mod oficial, nu era acceptat decât un tiraj mic, pe căile clandestine, Curierul Adventist ajungea să fie citit de mult mai mulți membri.

Pe lângă valoare în sine a apariției sale, Curierul Adventist poartă și o încărcătură simbolică specială. Curierul a contribuit la menținerea unității doctrinare și organizatorice a bisericii și, în ciuda planurilor autorităților de atunci, a alimentat spiritul și speranța adventă. Curierul acelor vremuri a avut un impact și un efect mult mai mare decât proporțiile fizice ale sale sau decât transmiteau articolele în mod direct. Doar harul lui Dumnezeu a făcut posibil lucrul acesta.

Curierul unor ani frumoși

Anii de libertate care au urmat Revoluției din 1989 au însemnat renașterea Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea din România. Energia ținută în frâu atâta timp a fost descătușată, misiunea a redevenit preocuparea principală și au fost înființate departamente noi. În anul 1992 au fost botezați cei mai mulți membri din istoria bisericii noastre (peste 7000). În țară sosesc misionari străini. Toată lumea este dornică și dispusă să facă ceva, să dea mărturie, să spună celorlați că Domnul revine.

curierCurierul Adventist are, din nou, un rol important în istoria Bisericii. Începând cu anul 1990 se revine la 12 numere pe an. Numărul de pagini va crește până la numărul 32 de pagini. Sunt ani frumoși pentru Biserică și ani frumoși pentru Curierul Adventist. În 1992 se anunță un număr record de abonați: 8004 de subscrieri.

Revista este plină de viață în această vreme. Articole pe teme diverse, dezbateri, interviuri, casete cu explicații de tot felul, îndemnuri, sfaturi – toate acestea se găsesc în Curierul acestei perioade, multe dintre ele având un mesaj actual chiar și azi, după 20 de ani. Lucările diferitelor departamente, campaniile de evanghelizare publică, acțiunile pentru sănătate sau libertate religioase, congresele tineretului, sesiunile Uniunii și ale conferinței Generale primesc spații ample în revistă. Revista din această perioadă este vie, diversă, motivantă, hrănitoare.

După fr. Dumitru Popa, redacția revistei este coordonată de fr. Adrian Bocăneanu (1994 - 2000). Din anul 2000 până astăzi fr. Aron Moldovan (2000 – 2002), fr. Gabriel Dincă (2002 - 2009) și fr. Virgiliu Peicu (2009 - 20014) au condus activitatea redacțională. Fr. Mihai Ghioaldă (1996 - 2001) și fr. Iosif Diaconu (2011 - 2014) au contribuit ca secretari de redacție la publicarea lunară a revistei.

În acest timp credincioșii adventiști de etnie maghiară au simțit nevoia unei reviste în propria limbă. Din anii ’50 nu mai fusese publicat nimic în maghiară în Curier. Inițiativa i-a aparținut fr. Dezideriu Faluvegi, în 1992, iar din 1994 proiectul a fost preluat de fr. Lazăr Forrai. Revista care apare până astăzi sub numele de Adventszemle, era inițial o lucrare originală, cu doar câteva traduceri din română. Acesta a fost un mijloc de dialog și comuniune a comunității adventiste maghiare din România în care elementele specifice și-au găsit expresia și împlinirea.

Odată cu apariția și dezvoltarea internetului, revista Curierul Adventist a intrat în lumea virtuală. În anul 2001 a fost creată prima adresă de e-mail, iar în anul 2007 Curierul a fost postat pe pagina de internet a Editurii viață și sănătate. Un an mai târziu a apărut site-ul www.curieruladventist.ro care este folosit și astăzi. Nefiind limitat de spațiu site-ul curieruladventist.ro depozitează o gamă mult mai largă de resurse. Articole teologice, predici, ilustrații pentru predici, profeție biblică, poezii și alte resurse pot fi accesate și folosite în programele bisericii.

Reflecții actuale

Curierul Adventist al ultimilor 24 de ani a cunoscut poate ce mai complexă perioadă din istoria sa. Acum însă noi umbre și dileme se răsfâng asupra revistei.  Pe deoparte aceste umbre provin de la construcția mediatică formată din televiziune și internet. O mare parte din rolul Curierului a fost preluat de aceste mijloace de informare ultra-moderne. Ritmul lunar al Curierului este prea lent pentru desfășurarea evenimentelor, iar cele 32 de pagini sunt insuficiente ca să includă tot ce se întâmplă.

Însă, în mijlocul fluxului de informații și întâmplări de tot felul, oamenii vor aprecia întotdeauna reperele. Curierul trebuie să arate în mod clar direcția în care poporul lui Dumnezeu trebuie să meargă. În Curier oamenii vor putea găsi întotdeauna mesaje limpezi despre a doua venire a Domnului Hristos. Curierul va trebui să spună neîntrerupt că păcatul este păcat și că neprihănirea este neprihănire. Mesajul adventist trebuie să fie mereu prezent cu dovezi proaspete ale iubirii lui Dumnezeu, ale iertării și sle faptului că Domnul Hristos slujește în

Jurnal până la capăt

Au trecut 100 de ani de la apariția revistei Curierul Misionar. Cu siguranță că primii redactori nu și-au propus să facă o revistă care să dureze 100 de ani. Ei Îl așteptau pe Domnul. În decembrie 1948 Curierul Misionar a devenit Curierul Adventist. Atunci mulți au dorit ca revista să nu mai apară. Dar Curierul a rezistat și fost publicat, chiar dacă uneori avea numai patru pagini. Apoi, în libertate, Curierul a înflorit și, împreună cu Biserica, s-a dezvoltat și a crescut.

Dumnezeu a fost cu Biserica Sa în tot acest timp și a avut grijă de Curierul Adventist. Nu sunt multe reviste care au privilegiul de a fi fost publicate timp de 100 de ani. Doar harul lui Dumnezeu a făcut posibil lucrul acesta. Noi, ca popor al speranței advente ne bucurăm pentru că am putut ține în mână, în toată această perioadă Curierul. Care a fost aportul acestei reviste la dezvoltarea lucării în România și câte destine a influențat spre veșnicie numai Dumnezeu poate să știe.

Joomla SEF URLs by Artio