Tipărire

Ai stat de vorbă și cu mine?

Scris de Gabriel Iarca on .

De Gabriel Iarca


Am regăsit pe Facebook o veche cunoştinţă, o domnișoară cu care am colaborat la revista Respiro și pe care nu o mai văzusem de mult timp. Am salutat-o și, după câteva cuvinte de introducere, am întrebat-o dacă am putea să reluăm colaborarea. S-a arătat deschisă. I-am prezentat câteva detalii, iar la final, mi-a precizat un lucru care m-a lăsat fără cuvinte: „Să știi însă că eu nu mai sunt adventistă!” Nu am vrut să intru în discuții, încercând să o conving să revină. Am preferat să încep o colaborare în care să simtă că face ceva pentru Dumnezeu, chiar dacă nu știam ce mai înseamnă Dumnezeu pentru ea. Totuși sufletul meu a fost zdrobit, pentru că am adăugat-o la o listă de cel puțin zece prieteni apropiați care au ales să plece din biserică. Oare de ce se întâmplă acest lucru? Care e cauza? Cine sunt vinovații?

Prefer să nu răspund la aceste întrebări; nu cred că își au rostul. Îmi dau seama că din ce în ce mai mult se înmulțesc persoanele care doar își exprimă nemulțumirile, găsesc vinovați și emit verdicte. Pe mine mă interesează doar ce se întâmplă cu tinerii, ce se întâmplă în prezent și ce se va întâmpla cu ei în viitor.


Relaţii, nu doar proiecte

În domeniul afacerilor, unul dintre domeniile pe care se pune mare preț este cel al relațiilor publice. Companiile vor să primească impresiile clienților, vor să știe ce îi interesează pe aceștia și care sunt dorințele și nevoile lor. De asemenea, vor ca aceştia să fie bine informați cu privire la ceea ce compania oferă, iar o companie de top oferă mai mult decât un simplu produs, urmărind să implementeze chiar o filosofie de viață. În concluzie, relațiile cu publicul au un rol extrem de important. Fără acestea, producătorul poate fi singurul beneficiar al produselor sale.

În acest context, mă întreb dacă nu cumva relațiile defectuoase sunt marea noastră problemă în activitatea cu tinerii și nu numai? Oare știm cu adevărat ce vor ei? Care sunt dorințele și nevoile lor? Cunoaștem lumea în care ei trăiesc?

În luna decembrie a anului trecut, am fost printre organizatorii unei tabere de companioni și ai unei tabere de tineret. Astfel de evenimente implică foarte multă pregătire, creativitate, dinamism... Însă mi-am dat seama că multe din lucrurile pentru care am muncit și pe care le-am pregătit au fost degeaba, pentru că nu erau ceea ce ei doreau și aveau nevoie. De multe ori credem că tinerii nu știu ce vor și trebuie să le oferim ceea ce știm noi că le trebuie. Realitatea însă este aceea că ei nu știu ce vor până când nu le arăţi tu, iar când ceea ce le arăţi primește confirmarea și din partea lor că este bun, atunci poţi merge cu succes înainte. Tinerii nu sunt superficiali și nici nu trăiesc în ignoranță, ei doar așteaptă să li se ofere ceva profund, serios, valoros, relevant.


Eficienţa

Lucrând cu lideri și instructori, îmi dau seama că unii dintre ei relaționează cu tinerii ca și cu niște supuși care trebuie să se conformeze la ceea ce ei cred că e bine și potrivit. Însă realitatea arată că, de multe ori, activitatea de tineret este departe de a răspunde unor nevoi reale, aspect care ar fi depășit în cazul unei comunicări deschise și a interacționării cu lumea tinerilor.

Mai mult decât atât, preluând o altă noțiune din lumea afacerilor, este de preferat ca lucrarea cu tinerii să fie caracterizată printr-un cuvânt: eficienţă. Nu trebuie să facem anumite lucruri doar de dragul de a le face sau pentru că așa s-a făcut în mod obișnuit până acum. Nu suntem chemați să mântuim tradiții, ci să îi conducem pe tineri la Hristos, iar mântuirea să le fie o filosofie de viață.

E trist faptul că uneori trebuie reluate expli­cațiile urgenței lucrării cu tinerii atât pentru instructori şi lideri, cât și pentru membrii bisericii în general. Faptul că tinerii sunt biserica de mâine este doar una dintre motivații, pe lângă multe altele. Tinerii sunt o forță, ei pot influența enorm societatea și pot fi un canal extraordinar de misiune. Ei pot consolida identitatea bisericii în societate și pot duce numele de „adventist” în companiile și instituțiile cele mai mari. Ținând cont de toate acestea, este de neînțeles că lucrarea cu tinerii este lăsată pe un plan secundar, după modernizarea construcției bisericii, acoperirea altor investiții și plata utilităților. Este cert faptul că și acestea trebuie făcute, însă nimic nu se compară cu investiția în tineri. Zidurile nu vor fi mântuite, dar tinerii pot fi. Aceștia pot fi susținuți pentru a participa la diverse evenimente și pot beneficia de resurse, iar aceasta cu o investiție mai puțin costisitoare decât alte proiecte.


În lumea tinerilor

Totuși problema nu este rezolvată. Cheia în lucrarea cu tinerii este să stai de vorbă cu ei, să afli care este părerea lor despre ce faci tu, să afli care sunt nevoile lor, ce își doresc, ce apreciază, ce nelămuriri cu privire la Dumnezeu au ei. Numai așa vei putea să răspunzi unor nevoi reale și să ajuți la creșterea, dezvoltarea și mântuirea unui om.

Avem nevoie să cunoaștem lumea tinerilor, să intrăm în această lume și să răspundem nevoilor lor în mediul în care ei trăiesc. Acesta nu este un compromis, ci pur și simplu facem relevantă Evanghelia pentru timpul și locul în care se află tinerii. Faptul că societatea s-a dezvoltat atât de mult nu înseamnă că acesta este un păcat, ci, pur și simplu, asta este realitatea în care trăim și la care trebuie să ne raportăm. Atât Isus, cât și apostolii aveau de-a face cu o mulțime de mentalități, oameni diferiți, zone diferite. Însă ei nu încercau să îi facă pe toți iudei, ci le prezentau Evanghelia (care era aceeași pentru toți), într-o formă și într-un limbaj accesibile tuturor.

Lumea tinerilor de astăzi este în mod clar una digitală, ultratehnologizată şi mai puțin rela­țională. În mod cert, aceasta i-a făcut pe mulți să se îndepărteze de Dumnezeu, iar gradul de secularizare a crescut simțitor. Totuși mediul online și, implicit, dezvoltarea tehnologiei sunt canale fantastice de misiune. Astăzi, printr-un singur click, poți trimite la mii de oameni un mesaj/imagine/clip prin care să le vorbești despre Dumnezeu. Nu mai există limite de timp, spațiu, societate... etc. În lucrarea cu tinerii ar trebui să profităm de aceasta. Folosirea internetului pentru dezvoltarea de proiecte, programe, informare, promovare a devenit o necesitate de bază, fără de care aproape că nu mai exiști sau nu te poți face cunoscut. Mai mult decât atât, prin doar câteva click-uri, ai acces la informații, clipuri, proiecte, idei din întreaga lume.


Implică-te!

În țara noastră, mai avem posibilitatea să salvăm ceea ce încă nu este pierdut. Ceea ce s-a întâmplat în America și în Europa de Vest ar trebui să fie o lecție pentru noi. Acolo, biserica și-a dat seama că trebuie să investească în tineri doar atunci când i-a pierdut din biserică. Noi încă îi mai avem, iar aceasta ar trebui să trezească în noi simțământul urgenței. Mă gândesc la domnișoara cu care colaborez... Dacă ar fi existat persoane care să relaționeze cu ea și lucrarea cu tinerii ar fi răspuns într-un mod relevant nevoilor ei, în mod sigur discuția noastră ar fi fost alta. Sunt așa de mulți tineri care se pierd! Dacă vrem ca lucrul acesta să se schimbe, aceasta depinde doar de mine și de tine. Nu trebuie să așteptăm prea multe nici de la conferință, nici de la pastor, pur și simplu trebuie să luptăm noi. Cine va lupta până la sfârșit va fi mântuit. n

 

Gabriel Iarca este director asistent la Departamentul Tineret, Conferinţa Muntenia

Joomla SEF URLs by Artio