Tipărire

Biserica Adventistă din Europa – profil, misiune şi identitate

Scris de Redacția on .

Redactia revistei Curierul Adventist


Un telefon sună la biroul Departamentului Libertate Religioasă de la Conferința Ge­nerală. La celălalt capăt al firului se aude un glas de femeie. Vocea îi tremură și este în­treruptă de o respirație agitată. Spune că nu poate vorbi mult pentru că a săvârșit o ilegalitate și este urmărită. Delictul ei: devenise adventistă de ziua a șaptea.

Era o femeie dintr-o țară din Africa de Nord. Fiind profesor universitar, se bucura de o poziție privilegiată. Avea o familie bine văzută, soțul ei fiind tot profesor universitar.

Într-o zi, pe când butona, plictisită, tele­co­manda televizorului, a descoperit canalul ad­ventist de televiziune Hope Channel. L-a urmărit mult timp. A aflat adevărul despre creștinism și i-au fost spulberate mai multe prejudecăți. A fost foarte uimită să descopere că Biblia și Coranul au multe puncte în comun. Însă cel mai mult s-a bucurat că a găsit liniște și iertare prin jertfa lui Isa (numele lui Isus în Coran; islamul Îl consideră pe Isus un profet al lui Dumnezeu). A fost foarte fericită să descopere latura luminoasă și iubitoare a lui Dumnezeu. În timp, aceste convingeri i-au cuprins întreaga ființă, hotărându-se să renunțe la religia islamică și să devină adventistă de ziua a șaptea.

Consecințele acestei decizii au fost dramatice. A fost dată afară de la universitatea la care preda. Familia și soțul au alungat-o de acasă, interzicându-i să își mai vadă vreodată copiii, de care îi era atât de drag.

Acum, când suna la Conferința Generală, căuta un sfat. Nimeni nu o primea să lucreze ca adventistă, nu mai avea resurse și nu știa ce să facă. Era însă sigură de un lucru: este adventistă și nu renunță pentru nimic în lume la adevărul și pacea pe care le-a găsit în această biserică.


Valoarea adventismului în Europa

Sunt zone ale lumii în care a fi adventist înseamnă a trăi în permanență sub amenințarea persecuției, a privării de bunuri și a morții.

În același timp, în alte părți, unde libertatea religioasă este asigurată, există membri care renunță de bunăvoie la credința adventistă. Ei nu mai consideră eficientă sau relevantă credința pentru care alții sunt gata să își dea chiar viața.

De asemenea, mai sunt și alte mii de membri care nu merg până acolo, încât să se rupă de registrele bisericii. În schimb, inima nu le mai arde pentru această credință, iar, în practică, imită moda, invidia și decadența lumii.

În aceste condiții, nu este surprinzător ce se întâmplă cu adventismul din Europa. Primul misionar oficial adventist trimis în Europa, John N. Andrews, a ajuns aici în anul 1874 şi a pus bazele, împreună cu alți lucrători, unei misiuni consistente și organizate. Astăzi, din păcate, Eu­ropa este pe primul loc la ceea ce putem numi „dezadventizare”. Aceasta înseamnă stingerea bisericii prin pierderea membrilor şi a identității și desființarea instituțiilor. Așa se face că, la o populație totală a Europei de 711 milioane de locuitori, numai 380 000 sunt adventiști. În același timp, în Haiti și Republica Dominicană, două țări care împart aceeași insulă din Oceanul Atlantic, sunt 653 000 de adventiști la o populație de 20 de milioane de locuitori. Diferența este evidentă.


 

Convenţia biblică şi de misiune

În acest context dificil pentru Biserica Ad­ventistă din Europa, Diviziunea Euro-Africa a luat inițiativa de a organiza Convenţia biblică și de misiune, care s-a desfășurat în trei locuri din această diviziune, unul din ele fiind și campusul Institutului Teologic Adventist de la Cernica. La evenimentul organizat în perioada 3-5 septembrie 2012 au participat circa 600 de pastori, profesori și administratori din România și Bulgaria.

Din partea Conferinței Generale, au par­tici­pat fr. G. T. Ng, secretarul executiv al Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, fr. John Graz, directorul Departamentului Libertate Religioasă, și fr. Ganoune Diop, reprezentantul Bisericii Adventiste la ONU. Au susținut prelegeri frații Ángel Manuel Rodríguez, Ekkehardt Mueller, Gerhard Pfandl și Kwabena Donkor, din ca­drul Institutului de Cercetări Biblice.

Mai multe instituții adventiste de învățământ din Europa au avut reprezentanți la acest eve­niment, care a fost coordonat de frații Mario Brito și Barna Magyorosi, din partea Diviziunii Euro-Africa.

Discuțiile și prezentările expuse cu această ocazie s-au concentrat asupra diferitelor aspecte pe care le implică existența bisericii în lumea contemporană. S-au subliniat cu această ocazie atât natura profetică a Bisericii Adventiste, cât și unicitatea, universalitatea și apostolicitatea bi­sericii. Altă preocupare majoră a temelor pre­zentate au constituit-o profilul adventismului în Europa și activitatea misionară pe care a desfășurat-o aici Biserica Adventistă.

Printre altele, s-a mai discutat și despre miș­carea ecumenică și atitudinea bisericii noastre față de aceasta.


Caracterul profetic: doctrină, identitate, misiune

„Atunci când vorbim despre identitatea Bi­sericii Adventiste”, spunea fratele Gerhard Pfandl, „remarcăm că, acolo unde sunt învățate și proclamate doctrinele noastre specifice, bise­rica se dezvoltă. Însă în zonele în care nu se face acest lucru, biserica slăbește și scade.”

Dacă uităm originea profetică a acestei mișcări, riscăm să devenim o altă biserică între biserici. Cel mai dureros lucru este că nu ne mai vedem pe noi înșine ca descendenți ai marilor purtători de adevăr din istoria mântuirii. Unii dintre noi au început să considere că este un act de aroganță să ne asumăm acest rol și că nu ar trebui să ne mai prezentăm în felul acesta.

Însă cine studiază profețiile biblice, care identifică Biserica Adventistă cu „rămășița”, va observa că acesta nu este un motiv de mândrie spirituală, ci o datorie sfântă. A fi „rămășiță” nu înseamnă decât obligația de a transmite lumii mesajul revenirii lui Hristos și responsabilitatea păstrării intacte, în contextul marii amăgiri, a legii lui Dumnezeu. Faptul că Isus din Nazaret Se identifică drept Mesia sau că apostolii se so­coteau împlinitorii prorociilor din Vechiul Tes­tament nu însemna că sunt aroganți, ci că au acceptat misiunea pe care Dumnezeu le-o desemnase.

Adventiștii trebuie să fie convinși de statutul lor, să studieze motivele acestui statut din Sfânta Scriptură și să cheme lumea să li se alăture în închinarea adusă adevăratului Dumnezeu.


Identitate şi misiune adventistă în Europa

Fr. Edwin Ludescher, mulți ani președinte al Diviziunii Euro-Africa, spunea că, pentru a câștiga un suflet la Hristos în Europa, trebuie depus tot atâta efort cât pentru 100 de persoa­ne din Africa. Această remarcă a fost rostită de fr. Paolo Benini atunci când a vorbit despre metodele misionare care sunt eficiente în Europa.

Europa este un continent rănit după cele două războaie mondiale, iar aceste răni nu se vindecă ușor. Este, de asemenea, locul de unde a plecat cea mai aprigă ofensivă ideologică împotriva creștinismului, prin iluminism și umanism. Mi­lioane de oameni din țările europene se declară atei, iar alte milioane, care spun că sunt creștini, nu se implică în viața religioasă. Fenomenul secularizării este foarte extins pe bătrânul con­tinent, oamenii scoțându-L pe Dumnezeu din ecuația existenței.

În acest context, cea mai eficientă metodă misionară este lucrarea și implicarea fiecărui membru adventist. Europenii sunt saturați de campanii, lozinci și programe. Doar abordarea de tip om-la-om mai poate atinge inima euro­peanului.

De curând, în Papua Noua Guinee, la o evanghelizare ținută pe un stadion au participat între 50 000 și 100 000 de persoane. La finalul campaniei, s-au botezat într-o singură zi 5 000 de persoane. Slavă Domnului! Însă la evenimente similare, în multe țări europene nu ar veni nici membrii adventiști, ca să nu mai vorbim de persoane neadventiste.

Din acest motiv, fiecare membru al bisericii din Europa este chemat să fie un misionar implicat și activ în răspândirea Evangheliei.


Biserica Adventistă şi Mişcarea Ecumenică

Este Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea membră a Consiliului Mondial al Bisericilor (CMB)? Săptămânal, cel puțin o persoană su­nă la Biroul de relații publice al Conferinței Ge­nerale și pune această întrebare. Fr. John Graz a răspuns categoric: NU! Biserica Adventistă nu este membră a CMB.

CMB este organizația oficială a Mișcării Ecumenice, înființată cu scopul de a promova unitatea diverselor confesiuni creștine. Aceasta reprezintă circa 560 de milioane de credincioși din 150 de țări. Sediul organizației este la Ge­neva. Trebuie menționat că marea majoritate a creștinilor, adică 75%, nu fac parte din CMB. Biserica Romano-Catolică nu este membră a CMB și nici creștinii evanghelici sau penticostali.

Care trebuie să fie relația Bisericii Adventiste cu celelalte biserici? Adventiștii au fost în­tot­dea­una în favoarea dezvoltării unor bune relații cu alte biserici sau grupuri religioase, rămânând credincioși propriei misiuni și convingeri. Deși îi respectă pe ceilalți creștini, adventiștii cred că Dumnezeu i-a chemat să îndeplinească o misiune specifică și să proclame un mesaj special pentru ultimele zile. Biserica Adventistă urmărește să conlucreze cu alte confesiuni creștine, în special în misiuni umanitare. Nu va fi acceptată însă nicio colaborare care ar presupune schimbarea sau alterarea doctrinei bisericii.

Legat de tema ecumenismului, o altă pro­blemă a fost ridicată în cadrul discuțiilor de la Cernica. S-a pus întrebarea dacă există o mișcare ecumenică în religiile necreștine.

La nivelul religiei islamice, a răspuns fr. Graz, există o organizație care cuprinde 55 de state. Aceasta are un caracter mai mult politic decât religios, însă este foarte activă în cadrul ONU. Există încercări de coagulare și în alte religii, dar niciuna nu a ajuns într-un stadiu atât de avansat precum CMB.

Fr. Ángel Rodríguez a menționat însă că uni­­ficarea religioasă mondială de care vor­bește Apocalipsa nu este neapărat de natură or­ga­ni­zatorică. Pentru a se împlini profeția, nu trebuie ca toată omenirea să devină romano-catolică. Este suficient ca toți să asculte și să împlinească poruncile fiarei. Liantul unificator nu va fi nea­părat organizația, ci spiritismul, iar în această direcție, lucrurile sunt mult mai avansate decât pe linie administrativă.


Concluzii

 

Un loc special în cadrul acestor întâlniri l-au avut momentele devoționale de dimineață prezentate de fr. Ángel Manuel Rodríguez. Me­sajul a fost construit în jurul pasajului evan­ghelic ce descrie ispitirea Domnului Isus. Și noi, asemenea Mântuitorului altădată, ne aflăm în pustie, urmăriți fiind de Diavol. Doar dacă rămânem ancorați în Cuvânt vom putea învinge ispitele zilnice și marea amăgire finală. Satana încearcă să convingă Biserica Adventistă că se poate hrăni și cu pietre. Dar noi trebuie să știm că omul trăiește doar cu hrană din Cuvântul lui Dumnezeu.

Europa are nevoie de Evanghelia curată. Este de datoria Bisericii Adventiste din Europa să se reformeze în interior și să le ducă europenilor Cuvântul curat, nealterat. Aceasta este singura cale de mântuire și, doar când vom face așa, vom ști că ne-am îndeplinit misiunea.

Redacţia revistei Curierul Adventist

Joomla SEF URLs by Artio