Tipărire

Culegere de cântări creştine

on .

Interviu cu poetul Benoni Catană despre o inedită Culegere de cântări creștine (Bacău, 2012), interviu realizat de fr. Teodor Huţanu.

 

 

Teodor Huţanu: Stimate fr. Catană, spuneţi-ne cât timp şi câtă trudă au fost necesare pentru această Culegere de cântări, care cuprinde 801 partituri, finalizată anul acesta!

Benoni Catană: Din 2006, de când s-a tipărit colecţia Imnuri creştine, lucrul meu a continuat, în sensul că am păstrat multe cântări plăcute sufletului meu ce rămăseseră pe dinafară, la care, în decursul anilor, s-au adăugat altele, pentru că am primit foarte multe solicitări de a scrie text. Am pornit cu experienţa celor 60 de cântări din colecţia Cântări ale speranţei advente (2001), pe care mulţi le-au iubit şi le-au căutat în noile Imnuri, dar nu le-au găsit. La acestea, s-au adăugat altele, cam de aceeaşi factură. Despre trudă, nu ştiu cum s-o apreciez cantitativ. Ori­cum, am simţit că pasiunea te poate duce la pragul de sus al limitelor omeneşti şi, dacă n-ar fi fost acel ţepuş în coastă pus de Cineva, aş fi abandonat pe parcurs.

T. H.: Culegerea de „cântări creştine”, aşa cum le-aţi numit, a avut cu siguranţă la origine un gând, o idee mobilizatoare. Care a fost aceasta?

B. C.: Vă pot spune că au fost două mari gân­duri mobilizatoare care au stat la baza pre­zentei culegeri. Mai întâi, am dorit să adun la un loc anumite cântări mai vechi, pe care părinţii noştri le-au cântat cu multă dragoste, care au adus roade la vremea lor şi care nici astăzi nu şi-au pierdut relevanţa. Gândiţi-vă că multe cântări, cum ar fi: „Mi-e dor de veşnicie” sau „Doamne, câtă fericire!”, rămân în uitare şi ar fi o pierdere mare să nu le mai avem scrise nicăieri. Pe lângă un număr din aceste cântări vechi, pe care le păstrasem eu, am fost îndemnat de Dumnezeu să merg în diverse comunităţi şi să-i rog pe cei care aveau caiete cu cântări (de regulă, doar versurile) să le aducă, să mi le cânte şi eu să le înregistrez. Nu voi uita niciodată atmosfera extraordinară care a fost într-o după-amiază de Sabat la Darabani, de exemplu, unde, timp de 3 ore, bătrânii comunităţii mi-au cântat multe cântări. În sensul acesta, denumirea cărţii, aceea de „culegere”, este foarte potrivită.

Al doilea gând care m-a pus pe jar a fost acela de a realiza un material cu îndrumări tehnice pentru textieri. Lucrul la volumul Imnuri creş­tine (2006) – practic, o perioadă de peste 10 ani – mi-a dat ocazia unei perfecţionări în domeniul acesta al textului scris pentru muzică. În timp, s-au cristalizat anumite principii de lucru pe care le-am dorit publicate cu scopul ca şi alţi textieri să le cunoască şi să ţină cont de ele. Sunt conştient că aceste capitole explicative din culegere nu sunt infailibile, principiile de lucru prezentate se mai pot îmbunătăţi, dar este un prim-pas în domeniul acesta. În limba română, eu, cel puţin, nu am găsit un astfel de îndrumător tehnic pentru textieri şi cred că va fi util multora. Pe teren, am auzit şi găsesc în continuare texte ale unor piese muzicale care lasă mult de dorit, iar lucrul acesta se datorează faptului că textierii nu cunosc multe aspecte legate de rimă, de ac­cente în cuvânt şi în fraza muzicală, de sens, de corectitudine gramaticală, de alăturări de cuvinte etc.

 

T. H.: Spuneţi-mi, vă rog, dacă aţi avut, la data scrierii cărţii de imnuri din 2006, multe cântări „plăcute sufletului” dvs. care, spuneţi, nu au fost preluate de comitetul de lucru de atunci! Care a fost motivul neadmiterii lor?

B. C.: Îmi pare bine că îmi puneţi această în­trebare, deoarece aţi nimerit din nou în miezul unui gând care m-a urmărit tot timpul în lucrul la prezenta culegere. Multe cântări nu au fost admise deoarece s-a ţinut seama de o anumită diferenţă care se poate evidenţia între „imnuri” şi „cântări”. Într-o carte de imnuri creştine tre­buie să găsim piese solemne, care să sprijine at­mosfera de închinare, şi există elemente specifice în dreptul unui imn, elemente care îi dau valoare liturgică. O „cântare” poate nu este atât de po­trivită pentru cadrul liturgic din anumite puncte de vedere. Evident că aici suntem subiectivi, dar putem spune că, la „cântări”, se evidenţiază mai mult melodia, aceasta fiind mult mai accesibilă şi mai uşor de memorat decât linia melodică a unui imn. În schimb, armonia unei cântări este mult mai simplă decât cea a unui imn. Sigur că nu putem diferenţia foarte clar imurile de cântări, vorbim aici doar de aspecte relative. Pe scurt, s-a dorit ca în volumul Imnuri creştine să păstrăm un stil solemn, mai sobru, mai potrivit cadrului liturgic, pe când, în colecţia Cântări creştine, deşi avem şi anumite imnuri, cele mai multe cântări sunt de suflet, cu un mesaj pe care l-am dorit îngrijit şi bine prins în exprimare şi prozodie.

 

T. H.: E clar că este vorba de o muncă uriaşă, care, de regulă, nu se poate face în 6 ani. Dvs. aţi reuşit lucrul acesta! Probabil că aţi fost ajutat de un colectiv de lucru …

B. C.: Când Dumnezeu te pune la trea­bă şi te laşi în mâna Lui, se realizează orice. Practic, nici eu nu-mi dau seama cum am reuşit. Vă spun că, atunci când am văzut primul exemplar, m-am speriat – era un volum mare, gros şi greu – şi am simţit nevoia unui format mai mic. De aceea, acum, culegerea se poate găsi în două ediţii: o ediţie „de bibliotecă” şi o ediţie ceva mai mică, numită „de buzunar”. A fost puterea Domnului la lucru, începând de la culegerea cântărilor pe teren, punerea lor pe no­te, armonizare, verificare şi remediere a textului până la scrierea lor, notă cu notă şi literă cu literă, la computer. Dar am cerut ajutor de la câţiva cola­boratori pentru verifica­rea textului şi a armo­­niei, din dorinţa de a nu scăpa erori mai mici sau mai mari. În mod cert, lucrarea nu este perfectă nici din punct de vedere literar, nici din punct de vedere muzical, dar ştiu că s-a făcut tot ce se putea mai bine. La text m-au ajutat, cu minuţiozitatea lor caracteristică, Mirela Atomei şi Magdalena Toma, iar la muzică au verificat, cu deosebit profesionalism, câte un capitol sau două, Adina Lupu, Petrică Diaconu, Dorel Neacşu şi Magdalena Toma. Cel mai mare ajutor l-am primit de la Magdalena Toma, care a fost prezentă cu mare energie şi bunăvoinţă de la un capăt la altul al acestui proiect. Mulţumiri tuturor!

 

T. H.: Mai spuneţi-ne şi alte detalii despre conţinutul cărţii!

B. C.: Lucrarea cuprinde mai multe secţiuni tematice, începând cu cântări de laudă, apoi cân­tări despre experienţa mântuirii, despre per­soana şi lucrarea Domnului Hristos, cântări mi­sionare, cântări despre căminul creştin, de­spre revenirea Domnului. Fiecare cântare este însoţită de un text biblic, iar lista tuturor acestor texte se regăseşte la finele cărţii şi poate fi de ajutor în pregătirea unui subiect anume. Există o listă cu locul de provenienţă al cântărilor, o listă cu autorii de muzică şi de text şi o listă specială cu un număr de imnuri din cartea veche care nu se regăsesc în cartea nouă, imnuri pe care le-am preluat aici, din dorinţa de fi la îndemâna celor care le-au îndrăgit. Este o anumită poves­te legată de acestea, în sensul că, la început, nu le-am considerat potrivite aici, dar mulţi mi-au spus că n-ar trebui să pierdem imnurile vechi, unele destul de cunoscute. În special, fr. pastor Dorel Neacşu a insistat şi, până la urmă, am cedat. Acum le îndrăgesc şi eu, după ce au fost „şlefuite”, şi, cu siguranţă, vor fi o surpriză plăcută pentru mulţi. Mai este de menţionat un capitol special, în care sunt descrise modificările de text, precum şi motivele schimbărilor. Cân­tările preluate de pe teren au necesitat anumite modificări. Am recunoscut cu mare bucurie inspiraţia divină prezentă în ele, dar, acolo unde exprimarea umană a avut deficienţe, acestea au trebuit atenuate.

 

T. H.: Vă mulţumim pentru aceste mărturisiri şi aşteptăm cu nerăbdare să cunoaştem cântările pentru a le intona spre slava lui Dumnezeu!

 

Benoni Catană este poet, textier, instructor muzical şi responsabil Sola Scriptura în cadrul Conferinţei Moldova.

Joomla SEF URLs by Artio