Tipărire

De vorbă cu trezorierul Conferinței Generale

Scris de Redacția Curierul Adventist on .

În perioada 15-17 martie 2012, fr. Robert Lemon, trezorierul Conferinței Generale, a vizitat Uniunea Română.

La sediul Uniunii de Conferințe, fr. Lemon a avut o întâlnire de lucru și de instruire cu tre­zorierii conferințelor și cu reprezentanții prin­cipalelor instituții adventiste din România. Cu această ocazie, au fost lansate Statutul de orga­nizare (Working Policy) al Conferinței Generale a Adventiștilor de Ziua a Șaptea, ediția 2011-2012, tradus în limba română, și Manualul de contabilitate al Bisericii Adventiste, ediția 2011.

În Sabat, la invitația Conferinței Moldova, fr. Robert Lemon şi fr. Norbert Zens, trezorierul Diviziunii Euro-Africa, au vizitat comunitățile din Matca și Bacău, școala generală adventistă din Matca și centrul de sănătate de la Podiş.

Cu ocazia acestei vizite, redactorii revistei Curierul adventist au discutat cu fr. Lemon câteva chestiuni de interes general pentru credincioșii adventiști din România.

 

Curierul adventist: Este pentru prima dată când vizitaţi România?

Robert Lemon: Da, este prima dată când vi­zitez țara dvs. Însă știu despre biserica din România că este foarte activă și că s-a dezvoltat mult, în ciuda faptului că foarte mulți români au părăsit țara.

C. A.: De câţiva ani, lumea trece printr-o criză economică. A fost afectată și Biserica Adventistă de aceasta și, dacă da, cum?

R. L.: Desigur, și Biserica Adventistă a fost afectată de această criză. Din cauză că oamenii și-au pierdut slujbele, intrările din zecimi și celelalte daruri au scăzut. Totuși este surprinzător că nu au scăzut atât de mult pe cât ar crede cineva. Interesant este că, din cauza acestei crize, foarte mulți oameni care nu ofereau zecimea au început să dea zecime. Este un efect invers al crizei, deoarece mulți și-au dat seama că doar Dumnezeu le-a dat ceea ce au, le-a păstrat serviciul sau le-a dat altul. Ca urmare, aceștia au devenit conștiincioși în dăruirea sistematică.

C. A.: În opinia dvs., care sunt cauzele acestei crize? Unii vehiculează ideea că aceasta a fost generată de anumite intervenţii ale Bisericii Catolice, ale iezuiţilor sau ale masonilor.

R. L.: Nu împărtășesc ideile conspiraționiste. Această criză ne de­mon­strează, de fapt, cât de fragile sunt marile piețe și economii ale lumii. Este interesant că, atunci când citim ce spune Ellen White despre timpul sfârșitului, ea vorbește mai mult de crize și probleme financiare decât de crize politice.

C. A.: Cum se conturează viitorul bisericii din punct de vedere financiar? Se întrevăd, pe termen mediu, probleme în susţinerea personalului bise­ricii și în achitarea pensiilor?

R. L.: Știm că, în timpul sfârșitului, credin­cio­șii nu vor mai putea să cumpere sau să vân­dă,
ci vor trăi prin grija Domnului. Însă datoria noastră este să ne facem partea. Nu pot vorbi
în dreptul unei anumite case de pensii, pentru că nu cunosc detalii, însă știu că sistemul nostru de pensii și modul de admi­nis­trare a fondului de pensii este conceput în așa fel, încât, în acest moment, nu se întrevăd probleme. Dar ştim că una din­tre cele mai mari provocări la nivel mondial pentru viitorul apropiat este aceea că cei ce vor munci vor fi mai puțini decât cei care vor fi pensionați. Acest lucru este valabil și în ce privește biserica.

C. A.: Care sunt principalele proiecte și prio­rităţi şi care sunt principalele investiţii ale bisericii la nivel mondial?

R. L.: Prioritățile noastre sunt proiectele „Re­deșteptare și reformă”, „Misiune în marile orașe” și „Tragedia veacurilor – Cartea Anului”. Însă cea mai solicitantă din punct de vedere financiar este sarcina de a vesti Evanghelia în zona de pe glob denumită Fereastra 10/40[1]. Acolo sunt foarte puțini creștini și, de asemenea, foarte puțini adventiști. Aproape la fiecare întâlnire de buget pe care o avem ne gândim cum să alocăm mai multe fonduri pentru această zonă.

 

C. A.: Cum sunt susţinute aceste mari proiecte din punct de vedere financiar? Sunt ele și o prio­ritate financiară?

R. L.: Fiecare din marile proiecte ale bise­ricii are specificul său. Dacă luăm, de exem­plu, proiectul „Redeșteptare și reformă”, acesta nu presupune o investiție financiară majoră, ci pri­vește schimbarea propriilor inimi. Este, într-a­de­­văr, o prioritate a Conferinței Generale, dar nu necesită o mare investiție financiară.

Proiectul „Tragedia veacurilor – Cartea Anu­lui” se bazează pe faptul că membrii cumpără cărțile și le oferă. De aceea nu este necesară implicarea Conferinței Generale.

Proiectul „Misiune în marile orașe” vizează în special acele orașe care nu au prezență ad­ventistă. În acest caz, Conferința Generală se implică foarte mult financiar și sprijină divi­ziu­nile în acest proiect. Spre exemplu, numai pentru campania care se va desfășura în New York, Conferința Generală a alocat peste 500 000 de dolari, iar pentru fiecare diviziune oferim 250 000 de dolari special pentru acest proiect.

Când vorbim despre Fereastra 10/40, banii pentru toate proiectele de aici vin numai de la Conferința Generală. Aici nu sunt membri, nu sunt clădiri, nu sunt case de editură, de aceea este nevoie de implicarea Conferinței Generale.

 

C. A.: Cum vede Conferinţa Generală modul în care administrează biserica din România finanţele?

R. L.: Nu pot vorbi despre România, pentru că sunt pentru prima dată aici și nu cunosc amănunte, de aceea am să mă refer în general. Administrarea oricărui domeniu al bisericii are provocările sale. Așa este și în domeniul financiar. Ca biserică, încurajăm transparența și responsabilitatea și facem totul să ne asigurăm că orice bănuț este cheltuit corect. Totuși pot fi anumite situații în care banii puteau fi folosiți mai bine. Acest lucru se întâmplă cu oricine. Orice persoană, familie sau instituție își dă sea­ma că, în anumite situații, putea cheltui banii mai înțelept.

Însă consider că Domnul ne-a călăuzit în construirea unui sistem financiar care este cel mai eficient într-o lume plină de păcat. Este un sistem format din comitete și comisii, conceput în așa fel, încât să poată fi evitate greșelile. Cred că este un sistem poruncit de Domnul și cred că pot apărea multe provocări și
în acest sistem, dar, com­parat cu alte sisteme al­ter­native, acesta este cel mai eficient.

Mi-aș dori să fie mai mul­tă responsabilitate și transparență. În anu­mite părți ale lumii, sub influenţa contextului istoric și cultural, atunci când sunt verificați, oamenii consideră că este suficient să spună: „Aveți încredere!”. Despre asta vorbesc când spun că mi-aș dori mai multă transparență.

 

C. A.: Care sunt principalele ameninţări și pro­­vo­cări cu care se confruntă biserica?

R. L.: În primul rând, există un pericol din ce în ce mai pronunțat de a ne pierde identitatea. Avem nevoie să reafirmăm mesajul că Domnul vine curând. Dacă am trăi cu gândul că El poate veni luna viitoare, vă garantez că n-ar mai rămâne niciun vecin care să nu fie avertizat despre acest lucru. Însă, trăind cu ideea că venirea Domnului este încă undeva în viitor, nu mai suntem mo­tivați să predicăm despre ea. Trebuie să rea­nimăm în biserică spiritul așteptării.

În al doilea rând, este o provocare din ce în ce mai mare să rămânem uniți. Suntem o biserică în creștere și foarte diversă. Există pericolul de a nu mai rămâne o singură familie. Unitatea nu se întâmplă de la sine, ci trebuie cultivată. Nu trebuie neapărat să gândim toți la fel, însă trebuie să ne ferim de acele elemente care pot diviza biserica, pentru că suntem singura biserică din lume reunită într-o singură organizație. Chiar dacă vor fi mereu tensiuni, eu cred ce a spus Ellen White, şi anume că biserica va rămâne unită până la sfârșit.

 

C. A.: Aveţi un mesaj pentru credincioșii ad­ventiști din România?

R. L.: Să nu uitați că Domnul vine curând și că, în tot ce facem, în misiunea noastră, trebuie să ținem minte că Domnul nu ne va trage la răspundere pentru că nu am fost bogați. Unii cred că nu sunt suficienți bani pentru misiunea pe care o avem și că trebuie să așteptăm ocazii mai favorabile. Dar nu este așa. Fiecare, în cursul obișnuit al vieții, trebuie să transmită vestea bună. Lucrarea pe acest pământ se va încheia printr-o acţiune la nivel personal, cu mijloacele desemnate de Dumnezeu.



[1] Expresia „Fereastra 10/40” a fost folosită pentru prima dată în 1990 de misionarul creştin Luis Bush. Aceasta desemnează acea zonă a planetei care cuprinde ţările necreştine din nordul Africii şi sudul Asiei.

Joomla SEF URLs by Artio