Tipărire

Depresia neputinței (2)

Scris de Gili Antea on .

De Gili Antea


Serva Domnului spunea într-un articol cu titlul „Adevărata convertire”, articol publicat în revista Review and Herald, din iulie 1904, din care vreau să subliniez un gând. Dumneaei spunea: „Viaţa dă pe faţă rodul neprihănirii.

Foarte mulţi oameni care aderă la Biserica Adventistă, chiar şi dintre cei născuţi în familii de credincioşi adventişti, se confruntă cu o problemă: „Cum să scap de acest obicei rău?”

Faptul că îşi pun această problemă nu este rău, dar modul cum vor s-o rezolve nu dă întotdeauna rezultatul dorit.

Cineva îmi povestea despre o persoană „credincioasă”, preocupată de reforma sanitară, dar care n-a rezistat să nu „poftească” un miel în ziua de Paşte. Pofta cărnii îşi cerea drepturile.

Ceea ce trebuie să înţelegem este faptul că structura noastră genetică este plină de senzori care caută să satisfacă plăcerile apetitului, lucru subliniat şi de psalmist, care spune:

Iată că sunt născut în nelegiuire şi în păcat m-a zămislit mama mea.(Ps. 15,5)

Ispitele sunt stimulii care declanşează dorinţa, pofta după…! Până aici păcatul n-a fost înfăptuit. Ce anume îl poate ţine la barieră? Dumnezeu a înzestrat pe om cu un „mecanism” cu care să poată intra „în direct”. Acesta este „conştiinţa” prin care, dacă acceptă să fie luminată de Dumnezeu, Duhul Sfânt îi poate vorbi.

Creierul nostru este ca o „universitate”. În cadrul acesteia funcţionează mai multe „facultăţi” care ocupă diverse zone ale creierului uman.

Gândiţi-vă că toate aceste „facultăţi”, îl au ca decan pe diavolul. Ce fel de fapte vor ieşi de aici? În cazul nostru, de pe băncile unei astfel de „universităţi?”

Nimic bun, nu locuieşte în mine”, spune apostolul Pavel (Rom. 7,18). Există din ce în ce mai multe re­clame care sugerează ideea că… „dacă vrei poţi!”

Adică totul depinde de tine. De exemplu, poţi să te laşi de fumat, poţi scăpa de dependenţa de droguri şi alcool etc. Cu câteva pastile, cu ceva exerciţii şi multă perseverenţă ai scăpat ieftin.

Cei care oferă aceste soluţii nu i-au în calcul faptul că toate acestea sunt păcate. Că ele au produs adevărate „şleauri”, conexiuni fiziologice în structura creierului şi care dau dependenţă şi mădularele trupului simt nevoia de ele.

Şi dacă este vorba de călcarea „Legii”, adică o atitudine protivnică voinţei lui Dumnezeu, problema nu se rezolvă pe patul unui spital. Aceasta pentru că „umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu” şi nici nu poate să o facă. (Rom. 8,7)

Atunci când omul este robul acestor lucruri, voinţa nu mai are nicio putere. Degeaba vrei dacă nu poţi. Dar mai grozav este că nici nu mai vrei. Îţi place să trăieşti aşa şi consideri că este chiar bine ceea ce faci.

Problema este cum se poate ieşi din această stare. Are Dumnezeu soluţii? Spuneam că dispunem de un mecanism denumit conştiinţă, dar şi acesta se află sub asediul celui rău. Cum ajunge oare glasul Duhului lui Dumnezeu la urechea conştiinţei?

Dumnezeu a prevăzut un canal, o lungime de undă pe care Satana nu o poate bruia – atunci când nu-i permitem acest lucru făcând posibilă trezirea conştiinţei.

Omul are posibilitatea să-şi descopere starea în care se află şi voinţa primeşte puterea de a decide. Din momentul acela, omul este liber să aleagă de partea cui să rămână. Momentul acela este supranatural, este decisiv. Acum se dă lupta între bine şi rău. Conştientizând starea în care se află, omul simte nevoia să fie eliberat de povara trecutului său.

El va apela, prin rugăciune, la harul lui Dumnezeu care, prin meritele Fiului Său, primeşte iertare. De acum, el învaţă să facă binele, creşte în cunoaşterea lui Dumnezeu, înaintând pe calea sfinţirii.

În articolul servei Domnului de care am amintit la începutul acestui articol, dumneaei amintea că „bărbaţii şi femeile fac o greşeală înspăimântătoare atunci când mărturisesc că sunt creştini, fără să aibă vreun drept să poarte acest nume.

Sunt mulţi aceia care presupun că sunt convertiţi, dar care nu sunt în stare să suporte încercarea caracterului…!”

Cu siguranţă că dumneaei se referea la credincioşii adventişti din perioada aceea, dar cred că este valabil şi pentru noi, cei de astăzi.

Ce presupune oare încercarea caracterului? Ce s-a întâmplat la con­ver­tire? Conştiinţa a fost trezită, da? Numai că am rămas cu aceleaşi „fa­cul­tăţi!”. De când sunt controlate aceste domenii? Sunt sau nu sunt sfâr­şite toate facultăţile mintale? Încer­carea caracterului este o metodă de verificare a sănătăţii spirituale. Suntem sau nu părtaşi ai naturii divine?

Am să prezint o mică astfel de încercare, nu ca să fie cineva ars pe rug, ci ceva pe care mulţi nici nu o iau în calcul.

O luptă la nivelul facultăţilor mintale din zona simţurilor, când senzorii cărnii spun: „Îmi place!”

Să zicem că-ţi place să mănânci ouă sub diferite forme. Niciodată n-ai ţinut cont câte ouă consumi pe zi. Şi bunicii, şi părinţii au procedat la fel şi au trăit 90 de ani.

Într-un program de sănătate, afli că oul conţine mult colesterol. Nu te interesează aspectul acesta, ci mai de grabă cauţi să vezi dacă este plăcut sau nu să mănânci ouă. Pe oricine vei întreba sau vei căuta ceva scris în Biblie nu vei descoperi negru pe alb că a mânca prea multe ouă este păcat. Faptul acesta nu se consideră a fi o atitudine făţişă împotriva Legii lui Dumnezeu. Consideri că aceasta este doar o problemă de sănătate şi n-ar trebui să facem din ea un principiuu de mântuire.

Acest mod de gândire este asimilat de creier, devine un obicei, se formează astfel un „şleau” în conexiunile neuronice şi acestea dau dependenţă în orice situaţie cu care te confrunţi.

Problema încercării caracterului apare atunci când va trebui să renunţi la consumarea acestui aliment, atunci când o boală sau un tratament impune acest lucru.

Am auzit mulţi oameni care, puşi în faţa unei astfel de situaţii, spun: „Fie ce o fi, nu mă pot lăsa de carne, sau de ouă etc.”

Robi ai apetitului, nu-şi mai pot conştientiza starea, nu consideră că sunt greşiţi şi lucrează împotriva voii lui Dumnezeu.

Regret că foarte mulţi adventişti consideră că toate aceste „pofte” ale firii vor fi eliminate odată cu înnoirea trupurilor noastre muritoare. Dar să nu uităm că singurul lucru care ne recomandă pentru cer este un „caracter desăvârşit”.

I-am întrebat odată pe membrii unei comunităţi: „Este cineva care mănâncă numai o dată pe săptămână?” Desigur că n-au înţeles ce doream să le spun.

Dezvoltarea facultăţilor mintale nu se face doar într-o zi de Sabat, când, îndopăm creierul cu foarte multă hrană spirituală. Hrana minţii trebuie să fie o lucrare zilnică, şi aceasta se face prin studiu şi rugăciune. Fără o alimentaţie sănătoasă, nici creierul nu poate funcţiona la parametri normali, şi de aici, deciziile vor fi eronate. De aceea subliniez că sănătatea spirituală depinde în mare măsură şi de sănătatea fizică. De aceea, o boală determinată în mod conştient de lipsa de stăpânire a apetitului este păcat (apropo de consumul de ouă).

Doresc să precizez în încheiere că tot ceea ce am scris în acest articol sunt propriile experienţe. Consider că numai aşa sunt autentic.

De fiecare dată când am publicat câte un articol în această revistă, n-am făcut altceva decât să le împărtăşesc cititorilor acestei reviste diferitele situaţii cu care m-am confruntat de-a lungul vieţii.

Este datoria fiecărui creştin să le vorbească semenilor despre luptele şi biruinţele câştigate prin Domnul Isus Hristos. Făcând astfel, îi vom încuraja pe toţi aceia care se confruntă încă cu depresia neputinţei.

Închei cu câteva gânduri din acelaşi articol al servei Domnului:

„Omul nu se poate transforma prin exercitarea voinţei sale. El nu are nicio putere prin care această schimbare să aibă loc. Energia care înnoieşte vine de la Dumnezeu. Schimbarea este lucrarea Duhului Sfânt.

Înclinaţiile naturale, fireşti, sunt schimbate şi înnobilate. Gânduri noi, sentimente noi, înclinaţii noi sunt implantate. Conştiinţa este trezită şi inima este înnoită. Facultăţile minţii vor fi sfinţite.

Zi după zi, Dumnezeu lucrează în noi, perfecţionând caracterul pentru marea confruntare din ziua încercării.

Joomla SEF URLs by Artio