Tipărire

Ene Paulini - biruitor contra curentului

Scris de Curierul Adventist on .

De Ilie Panaite ¦ La odihnă

 

Ene Paulini s-a născut la 7 noiembrie 1933, în familia Ruxanda şi Neagu Ene, în com. Dăscăleşti, jud. Buzău. Părinții erau credincioşi adventişti care i-au inspirat din copilărie dorința de a deveni pastor. Însă drumurile vieții aveau să-l ducă în direcții neaşteptate.

De timpuriu, au început şi obstacolele. La vârsta de un an a contactat o bEne Paulinioală a copilăriei, într-o formă foarte gravă. Pe parcursul vieții, suferința fizică l-a urmărit, dar nu l-a împiedicat să-L slujească întotdeauna pe Dumnezeu.

După ce a absolvit Liceul Economic din Râmnicu Sărat, ar fi dorit să meargă la Şcoala Misionară de la Stupini, dar taxele şcolare erau prea mari şi, din motive de sănătate, nu putea presta muncă fizică prin care să-şi acopere aceste taxe. S-a orientat însă spre Institutul de Tehnologia şi Chimia Industrială a Alimentelor.

În timpul facultății, confruntându-se cu filosofia învățată la şcoală, pe baza cunoştințelor biblice decide să se îndrepte doar spre Biblie, ca fiind cea mai bună cale de urmat. Niciodată nu i-a fost ruşine să spună că este adventist.

Ene Paulini a încheiat legământul botezului pe data de 24 noiembrie 1955, în comunitatea Galați. Apoi au urmat multe experiențe ale credinței. În 1957 i se propune de către conducerea bisericii să meargă la Seminarul Teologic Adventist, dar, la intervenția Securității de atunci, este împiedicat.

Şi-a continuat studiile şi, în timpul anului IV, a fost exmatriculat din facultate, după o şedință cu studenții în care conducătorul şedinței, profesorul de marxism, îl provoacă:

– Să ne spună tovarăşul Ene cu cine vrea să rămână: cu noi sau cu adventiştii!

Răspunsul scurt a fost:

– Aşa m-am născut, aşa am fost educat şi aşa cred. Ca să vă spun că renunț şi să nu o fac înseamnă să vă mint pe dumneavoastră şi pe mine, iar acest lucru nu-l pot face.

La 16 februarie 1960, se căsătoreşte cu Olga Carabelea. Ea i-a fost un sprijin pe care niciodată nu a uitat să-l aprecieze, timp de aproape 55 de ani. În anul 1961, la îndemnul unui medic, decide să se înscrie la Facultatea de Medicină din Iaşi, unde este admis ca student. Apoi îşi aduce şi soția ca studentă, iar după absolvire sunt repartizați ca medici în comuna Şuțeşti, jud. Brăila.

A reluat demersurile pentru a termina Facultatea de Chimie Alimentară şi, începând cu anul 1969, îşi continuă studiile până în 1973, când obține diploma de inginer în chimie alimentară.

În 1970 s-a născut Ruxandra Cristina, pe care a iubit-o şi pentru care a făcut tot ce a putut ca să-i ofere educația şi suportul de care avea nevoie. În 1975 s-a înscris la concursul de secundariat pentru medic internist, fiind repartizat să lucreze la Spitalul din Viziru.

A ținut o corespondență cu Universitatea Adventistă din Loma Linda, cu scopul de a se înscrie la doctorat, dar, pentru că a refuzat condițiile Securității, cererea de plecare i-a fost respinsă.

Urmează o perioadă de hărțuire din partea Securității pentru activitatea pe care o desfăşura în Biserica Adventistă şi în afara ei, pentru predicile pe care le ținea în calitate de prezbiter al Bisericii Adventiste din Brăila, pentru literatura religioasă pe care o distribuia şi pentru faptul că îi îndemna pe tineri să se înscrie la Facultatea de Medicină.

Uniunea de Conferințe a Bisericii Adventiste din România i-a propus să plece împreună cu soția ca medici misionari în Madagascar, dar din nou autoritățile îi refuză plecarea.

După schimbarea regimului comunist din 1989, Ene Paulini face o vizită la Diviziunea Inter-Europeană având un scop precis: să deschidă o şcoală sanitară la Brăila. Visul i se materializează şi, în 1991, are loc deschiderea anului şcolar la Şcoala Sanitară Postliceală „Sănătate şi Temperanță” din Brăila, cu un număr de 72 de tineri înscrişi. După eforturi susținute şi sacrificii neobosite, şcoala este acreditată de către Ministerul Educației Naționale, iar la această şcoală aveau să învețe sute de tineri care au ajuns să lucreze în diferite locuri în lume.

În anul 2003, Conferința Generală a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea şi Universitatea Loma Linda îi oferă Certificatul de Recunoaştere a activității de pionierat în lucrarea de educație medicală din România, iar în 2007, Conferința Generală a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea îi oferă „Distincția de Slujire Medicală”. În anul 2011, Uniunea de Conferințe a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din România îi oferă Distincția de Apreciere pentru implicarea în dezvoltarea domeniului educației adventiste.

După o scurtă şi grea suferință, îşi încheie alergarea pământească plină de sacrificiu şi slujire. În ziua de 8 decembrie 2014, la vârsta de 81 de ani, a închis ochii cu speranța că următoarea întâlnire va fi în Împărăția lui Dumnezeu.

„Cei înțelepți vor străluci ca strălucirea cerului şi cei ce vor învăța pe mulți să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac şi în veci de veci” (Daniel 12:3).

Ilie Panaite este pastor în Conferința Moldova

Joomla SEF URLs by Artio