Institutul Teologic Adventist - scurt istoric

De Gheorghe Modoran

Adunarea generală electivă din 1920, pen­tru organizarea Uniunii de Conferințe Adventiste, a hotărât înfiinţarea unui se­­minar, a unei tipografii şi a unui dispensar medical. Cei 682 de delegaţi prezenţi la con­stituirea Uniunii au recunoscut nevoia Bisericii Adventiste de înfiinţare a unui centru de învă­ţământ pentru pregătirea cadrelor necesare. O serie de tineri (Ştefan Demetrescu, Petre P. Paulini, Constantin Popescu şi alţii) şi-au făcut studiile teologice în Germania, la Friedensau. Însă, din cauza situației materiale precare şi a problemelor de limbă, nu toţi doritorii puteau să se formeze în centre de învăţământ adventiste din afara graniţelor ţării.

Începuturi – Focşani, 1924

În vederea înființării unui centru pentru pregătirea pas­torilor, în anul 1923 a fost cumpărat un imobil la Focşani, unde, în anul 1924, s-a deschis o şcoală misionară cu un curs de şase luni. Acest curs a fost frecventat de un număr de 21 de elevi și a avut ca profesori pe americanul Peter Gaede îm­preună cu soţia sa, Elma, pe Ştefan Demetrescu, licenţiat în Teologie la Friedensau, şi pe Victor Diaconescu. Cea de-a doua serie de cursuri s-a întins pe o perioadă de un an.

Diciosânmartin – 1926

În faţa nevoilor tot mai mari de pastori şi a insu­fi­cienţei spaţiului din Focşani, unde mai funcționau şi bi­rourile Conferinței Moldo­­va și comunitatea locală, s-a achi­­ziţionat o proprietate în Diciosânmartin (Târnăveni), de zece hectare, unde a fost construită o clădire care a servit ca spaţiu de învăţământ în perioada 1926-1931¹.

Din cauza calității necorespunzătoare a apei și a spaţiului devenit și aici insuficient, a fost cumpărat un teren la Stupini-Braşov, pentru construirea unei noi școli.

Braşov, Stupini – 1931

La Braşov, în condiţii mai bune oferite de o clădire modernă, numărul de elevi a crescut, institutul devenind un adevărat centru adventist de educaţie. Deşi nu există o evidenţă clară a numărului de elevi care au studiat la Stu­pini în perioada funcționării şcolii (1931-1949, cu o întrerupere între 1942-1945), cifra esti­ma­ti­vă pentru perioada 1924-1936 este de 755 de elevi şi eleve. O adresă a Serviciilor Secrete men­ționa prezența în școală, în 1939, a 200 de elevi și ele­ve. În 1940, din numărul total de elevi, 80 ur­mau cursurile secției pastorale². O încercare de închidere a Institutului Biblic a fost făcută în anul 1939 de către Chestura Poliției municipiului Brașov, dar demersul nu a reușit, iar școala a con­tinuat să funcționeze, bucurându-se astfel de un timp de libertate de încă doi ani.

Interdicţia antonesciană – 1942

Ultimul an școlar de funcționare a Institutului, în perioada războiului a fost 1941-1942. În con­­formitate cu Ordinul DGP nr. 34997/2 oc­tom­brie 1942, Chestura Poliției Brașov s-a de­plasat la Institutul Biblic, unde a constatat că școlile parti­culare de aici nu funcționau în noul an școlar,
întrucât imobilul a fost ocupat, până la data de 10 octombrie 1942, de un spital de răniți. În ziua de 15 octombrie, clădirile Institutului au fost rechi­­­zi­ționate de către Consiliul de Patronaj, în pre­zen­ța unui delegat al Prefecturii județului Brașov³.

De la înființarea Institutului și până în 1932, conducerea școlii a fost asigurată de Peter Gaede. Între 1932 și 1936, director a fost Dumitru Florea, urmat de Mihail Manea (1936-1938) și Petre Păunescu (1938-1942).

Perioada comunistă – 1945-1989

După căderea regimului antonescian, în toam­na anului 1944, cursurile Institutului Biblic au fost redeschise în Bucureşti, în imobilul bise­ricii din strada Labirint, având ca director pe Victor Diaconescu. În anul 1945, Institutul a re­venit la Stupini, unde a funcționat până în anul 1949, sub conducerea lui Mihai Ionescu. În 1948, a avut loc schimbarea denumirii din Institut Biblic în Seminar Teologic, în conformitate cu decizia Ministerului Cultelor 42898/1948.

În anul 1949, imobilul de la Stupini a fost con­fiscat, iar absolvenții Seminarului Teologic din anul 1949 nu au putut fi angajați, întrucât Ministerul Cultelor sistase orice aprobare pentru noi angajări. În urma închiderii Seminarului, organizația județeană a Partidului Muncitoresc Român Brașov a instalat în clădire o școală de cadre – „resort țărănesc”. La scurt timp însă, școala a fost ocupată de o unitate de Securitate.

Cursurile Seminarului au fost redeschise după doi ani, în 1951, în Bucureşti, în imobilul din strada Labirint, având ca director pe Gheorghe In­dri­cău. Doisprezece studenți dintre cei care începuseră studiile la Stupini au fost chemați să le continue la București. Ca dovadă că instituţia era sub o atentă monitorizare, pe lista ajunsă la Securitate pentru aprobarea celor 12 nume se menționa: „Urmează să recrutăm până la 5 decembrie 1951 un student”⁴.

În anul 1953, în cei doi ani de studii, erau 42 de elevi. Dintre aceștia, patru erau fete. Din colectivul profesorilor făceau parte Gheorghe Indricău – director, Nicușor Ghițescu – secretar, Dumitru Florea, Petre P. Paulini, Ștefan De­me­trescu, Vasile Florescu, Ion Bătrâna, Artur Văcăreanu.

În urma aducerii la conducerea Uniunii a lui Ștefan Năilescu, impus de autorități, numărul ele­vilor de la Seminar a crescut. Astfel, în 1957, în cei patru ani de studii erau 64 de elevi, pentru ca, în
urma destituirii președintelui, în anul 1958, să nu
se mai aprobe înscrierea niciunui elev în anul întâi. Același refuz a fost repetat și în anul următor.

Din 1961, Seminarul Teologic a funcționat cu o singură clasă, astfel încât, într-un interval de șapte ani, a existat o singură promoție (în 1965) de patru absolvenți. Astfel, s-a ajuns la situația de a se aproba înscrierea în anul întâi a câte patru elevi la fiecare patru ani. Acestor patru elevi le predau patru profesori. Într-una din serii, unul dintre elevi fiind luat în armată, existau patru profesori pentru trei elevi.

În 1974, după aproape 20 de ani de restricții importante, s-a aprobat înscrierea în anul întâi a 15 studenți. Dacă în anii 1975 și 1976 a fost aprobată înscrierea a câte 10 studenți, în 1977 nu s-a mai primit aprobarea pentru funcționarea anului întâi. În anii următori, până la Revoluție, au fost aprobate 10 locuri pentru anul întâi.

Perioada postcomunistă – 1989-2012

Din anul 1990, cea mai importantă insti­tu­ție de învățământ a Bisericii Adventiste din România s-a mutat pe strada Romulus nr. 59.
Institutul a intrat într-o nouă etapă de dezvol­tare, fiind simţită nevoia tot mai mare de pastori în bisericile din țară. În 1992, prin hotărâre guvernamentală, Seminarul Teo­lo­gic Adventist a devenit Institutul Teologic Ad­ventist de grad
universitar, iar în 1994 au început lucră­rile de construcție la campusul universitar din Cernica. În acest timp, instituția s-a bucurat de un mare interes din partea studenților, nu­mă­rul absolvenților crescând semnificativ. Primele diplo­me de licență în Teologie recunoscute legal au fost obținute în anul 1998, prin intermediul Facultății de Teologie Reformată Didactică a Universității „Babeș-Bolyai”, din Cluj-Napoca. În același an, s-a înființat programul de studii Teologie Adventistă Didactică – Limba și Lite­ratura Română. Anul următor s-a înființat pro­gramul de studii Teologie Adventistă Di­dactică – Asistență Socială. Inaugurarea campusului de la Cernica a avut loc în anul 2000, când s-a primit și acreditarea Institutului din partea Departamentului de Educație al Conferinței Generale a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.

Anii următori au fost decisivi pentru dez­voltarea Institutului și au adus multe evenimente semnificative. Dintre acestea, merită menționate: startul programului de MA in Religion cu Uni­versitatea Andrews (SUA), în anul 2002, au­to­­­­ri­zarea programului de studii Limba și Li­­te­­­ratura Română – Limba și Literatura En­gleză 2007, începutul programului de Mas­ter în Ştiințele Educației cu Universitatea Mon­temorelos (Mexic) 2007, acreditarea pro­gra­mu­lui de studii Asistență Socială, autorizarea pro­gramului de studii Pedagogia învățământului primar și Preșcolar 2008 și acreditarea pro­gra­mului de studii Teologie Adventistă Pastorală. În vara aceluiaşi an, profesori de la Universitatea Montemorelos au revenit la Cernica pentru a pre­da două programe de master, unul în Ştiințe ale Educației, iar celălalt în Consiliere Familială.

În prezent, la Institutul Teologic Adventist învață 168 de studenți (74 la Teologie Adventistă Pastorală, 21 la Limba și Literatura Română – Limba și Literatura Engleză, 27 la Asistență Socială și 46 la Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar). Personalul didactic al Institutului Teologic Adventist este compus din 44 de pro­fesori. Dintre aceștia, 24 sunt adventiști de ziua a șaptea, 20 sunt neadventiști, iar 6 lucrează ca voluntari. Din 1990 până în 2011, la Institutul Teologic Adventist au absolvit 1 222 de studenți, grupați pe următoarele specializări: Teologie Adventistă Pastorală – 856 (1990-2011), Limba și Literatura Română – Limba și Literatura En­gleză – 157 (1998-2011), Asistență Socială – 186 (1999-2011) și Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar – 23 (2008-2011).

Importanța și valoarea Institutului Teologic Adventist nu pot fi cuprinse într-o înșiruire de persoane, evenimente sau locuri. Existența acestei instituții poate fi argumentată nu numai cu porunca Mântuitorului de a face ucenici din toate neamurile (Matei 28:18-20), ci și cu ne­numărate pasaje inspirate care încurajează membrii bisericii rămășiței să înființeze instituții de educație. Istoria acestei instituții este strâns legată de istoria și lucrarea Bisericii Adventiste din România. Cum a ajutat această instituție Biserica Adventistă din România sau cât de mult a fost susținută aceasta de membri sau instituții ale bisericii, vom vedea în veșnicie. Până atunci, mai avem de lucrat împreună, noi unii cu alții, dar mai ales noi și El, Marele Învățător și Mântuitor.

¹ Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Statului, fond Documentar, dosar 6878, f. 134.

²                  ACNSAS, fond Documentar, dosar 6889, vol. 6, f. 160, Adresa Serviciilor Secrete nr. 47345/24 februarie 1940 către Marele Stat Major.

³ Ibidem, dosar 6882, f. 58, Adresa Inspectoratului Regional de Poliţie Bucureşti către DGP nr. 14271/19 octombrie 1942; vezi şi Ibidem, f. 53. Prin Ordinul nr. 50159/1942 al Ministerul Culturii şi al Cultelor a fost revocată autorizaţia de funcţionare a Institutului Biblic, luându-se măsuri pentru închiderea acestuia.

⁴                  Ibidem, fond Informativ, dosar nr. 137601, f. 93.

Lect. univ. dr. Gheorghe Modoran, profesor de istorie bisericească la ITA