Tipărire

Ion Mocanu Alangelei - "Dă-mi să beau"

Scris de Ion Buciuman on .

Rubrică realizată de Ion Buciuman



Dă-mi să beau

Dă-mi să beau lumina Ta divină

S-o reflectez pe-ntinderile lumii,

Să vadă toţi samaritenii lumii

Şi la fântâna harului să vină.

Dă-mi acum această apă vie,

Mi-e inima o ciutură spre zare,

Coboar-o Tu, Isuse, spre izvoare

Şi sete să nu-mi fie pe vecie.

Mi-ai spus tot adevărul faţă-n faţă,

Aşa de cald lucrarea Ţi-ai făcut

Că printre gene lacrimi au căzut

Şi s-a umplut fântâna cu speranţă.

O lacrimă de-mi dai, de-ajuns îmi este,

Mi-aş îneca trecutul şi m-aş duce

Sus pe-nălţimea jertfelor, pe cruce,

Să ard tămâia rugilor pe creste.

Mi-ai tăiat nerv şi moleculă-n două,

Mi-ai cercetat adânc rărunchi şi cord,

Cu armonii m-ai scos din dezacord,

Apoi m-ai invitat la viaţă nouă.

Cum aş putea privi în altă parte

Când ochii Tăi fântâni de viaţă sunt?

Isuse, iată, fac un legământ,

Las vadra jos şi fug către cetate

Şi voi striga: „Veniţi la apă vie!”

Voi trâmbiţa, voi face semn din mână:

„A coborât la noi cu veşnicie

Isus Hristos; ne-aşteaptă la fântână!”

                       (Madrid, 20 mai 2004)


 

Poetul Emil Mocanu Alangelei nu mai are nevoie de prezentare, datorită poeziilor sale care ni l-au făcut cunoscut. Cel puţin una dintre ele a fost spusă măcar o dată în fiecare biserică adventistă de limbă română de pe mapamond.

S-a născut la 27 iulie 1956 în satul Pleşeşti, jud. Buzău. A început să scrie versuri de la 9 ani. Încurajat de profesorii săi, şi-a trimis de multe ori producţiile pe la diferitele edituri ale vremii, dar nu a avut bucuria de a-şi vedea poeziile publicate atunci. Motivul? Nu a crezut în „atâţia zei tereştri, luciferici” (ca să-l cităm pe un alt poet: Florin Lăiu). Crezul simplu şi explicit al lui Emil Mocanu Alangelei a fost şi este „Iisus”. Aşa cum ne spune în următoarea mărturisire de credinţă: „Iisus este bobul căzut sub brăzdar/ Iisus este pâinea din lanul de har/ Iisus este focul aprins pe Calvar/ Iisus e lumina din sfânt sanctuar/ Iisus este marele meu gospodar/ Iisus este crezul meu literar.” (text de pe coperta IV a volumului său Ogorul sufletului , apărut la editura Graphe, colecţia „Ştraif”, 2004, Cernica)

Primele sale versuri sunt totuşi publicate în revista literară a Liceului „Iulia Haşdeu”, din Bucureşti, unde poetul şi-a petrecut anii de liceu. Primele lecţii adevărate de limba şi literatura română le primeşte de la pastorul Titu Cazan, din Braşov, unde poetul a frecventat biserica şi şantierele de construcţii în perioada 1972-1976. În anii următori, vine în legătură cu maestrul său de suflet, poetul Benone Burtescu, la Bise­rica Grant, din Bucureşti. Din 1981 până în 2004 (cu o întrerupere de 2 ani) este în legătură cu un alt dascăl de calibru: Dezideriu Faluvegi, de la Biserica Belu. Urmează o perioadă de 12 ani de pribegie prin Israel şi Spania, unde scrie unele dintre cele mai înflăcărate versuri de dor şi credinţă. Actualmente, poetul Emil Mocanu Alangelei este unul dintre fondatorii şi men­torii Cenaclului Fractali. Poeziile sale, care se numără cu miile, nu mai au nevoie de nicio recomandare. Este suficient să le citeşti cu atenţie. Acolo este lumina şi căldura inimii şi a vieţii sale.


Ion Buciuman, pastor la Biserica Balta-Albă, București

Joomla SEF URLs by Artio