Tipărire

Iubirea lui Dumnezeu pentru oameni poarta mireasma Golgotei

Scris de Sabina Daniela Tamazlicariu on .

 

De Sabina Daniela Tamazlicariu


Ce este iubirea... 

Din punct de vedere gramatical, este doar un substantiv comun, simplu... un cuvânt cu mare rezonanţă şi maximă importanţă, care este tratat totuşi cu atât de puţin interes. Este un subiect, – (sau mai mult decât atât?!) frecvent discutat, aflat pe buzele tuturor celor care încearcă să o definească folosind axiome şi formule care, din nefericire, nu o cuprind; nu-i sunt proprii. 

Este posibil ca, tocmai încercarea zadarnică de a explica fiecare termen inexplicabil, să ne îndepărteze şi mai mult de esenţa acestuia, făcându-ne să uităm de menirea noastră de simpli trecători pe culuarele vieţii.

 

„Iubirea (in)explicabila a cerului” 

Mulţi suntem dintre aceia care au încercat – şi încă se înverşunează în van – a da o „definiţie” iubirii, dar, în procesul îndelung elaborat cerebral, s-au pierdut, uitând să trăiască cel mai la îndemana oricui dar: fericirea alături de Isus Hristos, Răscumpărătorul, care S-a jertfit pe crucea de la Golgota din iubire pentru mine şi pentru tine, pentru întreg poporul Său şi pentru întreaga rasă umană. Categoria aceasta de oameni uită pur şi simplu să iubească şi să traiască această fragilă şi delicată viaţă pe care o avem.

Poate că dorinţa de cunoaştere a omului este exagerată, dar nu putem folosi acest argument drept scuză pentru ignoranţa de care dăm dovadă uneori. Trebuie să fim conştienţi de un lucru: „Iubirea adevărată, mare necondiţionată, e taina tuturor fericirilor pământeşti şi cereşti. Numai iubirea apropie pe om de Dumnezeu.” –Liviu Rebreanu


„Suntem noi cu adevărat fericiţi?"

Şi dacă suntem... cum vrem să trăim această fericirie? Şi... dacă vrem să trăim... ştim cum să facem asta?Dacă în aglomeraţia şi haosul unei „vieţi” cotidiene obişnuite, nu te opreşti să asculţi surâsul plin de fericire al copilului de lângă tine, dacă nu rupi din „preţiosul tău timp” încărcat de griji şi îndatoriri ca să priveşti un răsărit de soare, dacă nu crezi că viaţa ta este atât de importantă în faţa lui Dumnezeu încat să îţi iei câteva minute libere să fredonezi un cântec de laudă şi să te plimbi cu picioarele goale pe iarba din curtea din spatele casei, atunci, cu părere de rău, află că nu ştii să trăieşi cel mai mare şi mai important dar pe care Păstorul Suprem ţi L-a dat. Dacă se va termina săptămâna şi tu încă nu i-a zâmbit vecinului de peste drum, dacă telenovela ta a început prea devreme şi tu nu ai reuşit să îţi săruţi copilul de noapte bună, dacă ai plecat la şcoală sau la servici şi nu ai observat culoarea florii care a înflorit în ghiveciul din sufragerie, atunci, prietene, ridică-ţi ochii din grămada aceea de facturi şi statistici ca să poţi vedea butonul roşu pe care scrie cu litere ingroşate: „STOP VIEŢII NEFERICITE!!!” Nu mai lăsa nici o secundă să treacă pe lângă tine, pentru că, este posibil ca la o distanţă de câteva bătăi de inimă sa fie, poate, prea târziu, iar Isus vrea sa fie prietenul tău acum şi vrea să te vadă fericit. El ne iubeşte pe fiecare dintre noi şi vrea ca astăzi să ne punem încrederea în mana Sa, acolo unde vom găsi întotdeauna rezolvarea chiar şi a celor mai mărunte şi neânsemnate probleme pe care le putem întampina în viaţa de zi cu zi. Lasă ca dragostea Lui să se răspândească prin tine. Fă-ţi bucuria de a primi pacea şi liniştea pe care nimeni altul nu o poate oferi. „Mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tau.” (Isaia 54. 8)

Toţi avem în noi posibilitatea – ramane doar să ne cuprindă şi dorinţa şi voinţa amplificată de Liberul Arbitru, pentru a ne deschide inimile spre a pătrunde iubirea ce ne este oferită gratuit de scumpul nostru Mântuitor.

 

„Dragostea lui Dumnezeu are mireasma Sacrificiului”

Un lucru e de ştiut: această iubire este mai presus de firea umană, fiind puntea între cei aflaţi în lume şi Divinitate. E singura care aduce cerul pe pământ şi înalţă terestrul spre celest. Ea e calea care nu te duce niciodată spre pierzanie, pe care nu te poţi rătăci pentru că ai cunoştiinţă de scop: desăvrşirea ta ca fiinţă spirituală; nu e o potecă întunecoasă din pădure care duce undeva, dar nu ştii unde şi de la care să te abaţi ca mai apoi să revii. Această iubire coboară de sus – nu e cuprinsă în noi, dar se manifestă în natura desăvârşită ce ne înconjoară. Totul respiră iubire. Dacă ea ar avea un miros al ei, ar fi mireasma ghioceilor de primavară, cea a reginei nopţii într-o seară târzie de vară, a castanelor coapte toamna, iar daca şi iarna ar avea un parfum al său..... tot iubire s-ar numi.


Sabina Daniela Tamazlicariu este din Sânnicolau-Mare, jud. Timiș

Joomla SEF URLs by Artio