Tipărire

Mesagerul lui Dumnezeu – lucrarea se extinde

Scris de Curierul Adventist on .

DE ANNA GALENIECE ¦ CENTENARUL ELLEN WHITE

 

Istoria oficială a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea începe în anul 1860, când a fost ales numele ei şi când a fost înființată o mică asociație în vederea publicării. Odată cu acest umil debut, adventiştii au început să se privească pe ei înşişi ca o organizație. S-au unit în conferințe locale, iar Conferința Michigan a luat ființă în 1861.centenaregw

Până la acest moment, mesajele lui Ellen G. White urmăreau mai ales susținerea credincioşilor pentru a fi loiali lui Dumnezeu şi doctrinelor biblice, susținerea lucrării de publicare şi ținteau spre nevoia unei organizări a bisericii.

Acum sosise timpul ca adventiştii să îşi lărgească viziunea ca să includă dezvoltarea misiunii bisericii. Astfel că, în mai 1863, 20 de delegați veniți din șase conferințe (din șapte câte erau atunci) s-au hotărât să se adune împreună şi să organizeze Conferința Generală a Adventiştilor de Ziua a Şaptea ca sediu central al lucrării.

Susţinerea sănătăţii

Pe 5 iunie 1863, la doar două săptămâni după prima sesiune a Conferinței Generale şi la ceva vreme după ce doctrinele principale ale bisericii fuseseră stabilite, Ellen şi James White au vizitat familia Hillard din Otsego, Michigan. Pe când erau acolo, Ellen a avut o viziune care a durat aproximativ 45 de minute. Ea a primit o viziune cuprinzătoare cu privire la reforma sănătății, pe care Dumnezeu dorea s-o transmită credincioşilor. Nu era prima oară când i se arăta nevoia unui stil de viață mai sănătos. În anul 1848, Domnul i-a descoperit pericolul folosirii tutunului, a ceaiului şi a cafelei, iar în 1854, i-a fost descoperit că sfinții trebuie să aibă case curate şi că trebuie să îşi controleze apetitul.

Viziunea cuprinzătoare din casa familiei Hillard nu a inclus numai beneficiile unui trup sănătos şi ale unui mediu curat, ci i-a prezentat şi legătura strânsă care este între sănătate şi spiritualitate, care nu e doar o chestiune personală a credinciosului. Ellen a văzut că acest mesaj „trebuie să ne trezească atenția asupra acestui subiect”, datorită implicațiilor sociale şi misionare pe care le are.

Pe lângă aceste împliniri majore, anul 1863 a înscris o pagină neagră în albumul familiei White. Henry Nichols, cel mai mare fiu al lor, a murit pe 8 decembrie, la Topsham, Maine. A fost o lovitură grea pentru părinți, şi mai ales pentru Ellen, să-şi piardă fiul de 16 ani, „cântărețul dulce”, din cauza necunoaşterii unor remedii simple pe care le-au aflat puțin mai târziu.

La doar două luni de la moartea lui Henry, Willie, al treilea fiu, s-a îmbolnăvit de aceeaşi boală. De data asta, mama a folosit hidroterapia, care, împreună cu rugăciunile arzătoare, i-au susținut şi vindecat băiatul.

Cu toate acestea, consecințele marii lupte – boala, durerea şi moartea – au vizitat căminul solului lui Dumnezeu de mai multe ori. Mai înainte, al patrulea copil al familiei White, John Herbert, murise când avea numai trei luni, în 1860.

Instruirea continuă

Anul 1864 a consemnat câteva evenimente majore în slujirea lui Ellen G. White. Mai întâi, ea a publicat al patrulea volum din Spiritual Gifts (Daruri spirituale), care avea subtitlul „Aspecte importante ale credinței: Legea sănătății şi Mărturii nr. 1–10.” Acesta includea un capitol de 32 de pagini, în care era expus mesajul cuprinzător cu privire la sănătate, descoperit pe 5 iunie 1863. În acelaşi timp, ea a terminat şi broşura Apel către mame.

.................................................................................................................................................................

Anna Galeniece este director al Biroului Fundației Ellen White din cadrul Universității Adventiste a Africii din Nairobi, Kenia.

Pentru mai mult comandă aici revista Curierul Adventist.

Joomla SEF URLs by Artio