Tipărire

O perspectiva biblica asupra protectiei sociale

Scris de Dan Constantinescu on .

De Dan Constantinescu ¦ Economie biblică

prot socSe poate afirma, fără nicio reţinere, că protecţia socială1 nu a făcut parte din planul iniţial al Divinităţii pentru omenire. În Eden, abundenţa de hrană era evidentă, perechea primară avea un cămin, iar munca nu era deloc obositoare, ci plăcută şi reconfortantă, fiind „dată de Dumnezeu ca o binecuvântare pentru om să-i ocupe mintea, să-i întărească corpul şi să-i dezvolte capacităţile”2. (Geneza 1:29; 2:15,16)

Chiar şi după căderea în păcat, voinţa divină dezavua polarizarea socială („Totuşi la tine să nu fie niciun sărac” – Deuteronomul 15:4), deşi existenţa categoriilor defavorizate era deja o realitate pe care poporul Israel o resimţise acut în perioada robiei egiptene.

Faptul că în acelaşi capitol, la versetul 11, găsim o afirmaţie aparent contradictorie („Întotdeauna vor fi săraci în ţară.”) nu este nici pe departe o predestinare, ci arată obişnuita discrepanţă între standardele providenţei şi limitele experienţei umane.

Aşadar, în condiţiile în care păcatul a alterat planul divin iniţial, proiectul social destinat poporului evreu a fost reglementat prin intermediul legilor transmise de Dumnezeu prin Moise, context în care o realitate neplăcută (existenţa sărăciei şi a inechităţilor sociale) a fost transformată într-un instrument de educare şi rafinare a caracterului uman.

Logica acestui proiect era strâns legată de principiul slujirii reciproce, pornind de la legea de bază a universului, legea iubirii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Leviticul 18:18).

 

Incluziunea socială a categoriilor defavorizate

Categoriile defavorizate la care se referă Vechiul Testament sunt practic aceleaşi care fac obiectul politicilor sociale de astăzi, şi anume: săracii (vezi şi „sărmanii”, sau „cei lipsiţi”), bolnavii, orfanii, văduvele, precum şi imigranţii („străinii”). De altfel, o pericopă din cartea Deuteronomul poartă numele „Drepturile străinului, orfanului şi văduvei”.

În vechiul Israel, problematica protecţiei sociale era abordată pe două paliere distincte. Primul se situează la nivelul principiilor morale şi beneficiază de o adecvată ilustrare în psalmii lui David şi în cugetările înţeleptului Solomon (Psalmii 112:9, Proverbele 3:27), dar şi în scrierile mult mai târzii ale Noului Testament (Luca 6:36; Galateni 6:9; Evrei 13:16).

Al doilea palier, de natură legislativă, vizează reglementările care urmau să susţină procesele de incluziune socială3, aşa cum vor fi ele prezentate în cele ce urmează. 

Un prim set de reglementări se referă la asigurarea mijloacelor de subzistenţă, cu precădere a hranei zilnice, stabilind practic dreptul săracilor la o parte a produselor pământului (Deuteronomul 23:24,25). Pe temeiul acestor rânduieli, ucenicii Domnului, când au trecut în Sabat printre lanurile de grâu, au smuls spice şi au mâncat.

Aceloraşi categorii defavorizate le erau destinate resturile care se puteau aduna în urma recoltării holdelor, livezilor şi viilor şi chiar o anume parte din recoltă (Leviticul 19:9,10; Deuteronomul 24:19-21). Că aşa stăteau lucrurile şi în realitate o dovedeşte experienţa moabitei Rut, nora văduvei Naomi, pe ogorul lui Boaz (Rut 2:3,15-17,23).

O altă categorie de reglementări viza egalitatea de şanse în faţa justiţiei şi, în general, în ce priveşte exercitarea drepturilor civile (Exodul 23:3; Leviticul 19:15; Deuteronomul 24:17).

Caracterul durabil al prevederilor în cauză poate fi constatat din reluarea temelor şi chiar a formulărilor din textele de mai sus în alte cărţi biblice, cărţi scrise la multă vreme după dispariţia lui Moise (Psalmii 82:3; Proverbele 22:22; Eclesiastul 5:8; Isaia 10:1,2; Ieremia 22:3; Amos 5:12; Zaharia 7:10).

Pentru categoriile vulnerabile, în mod deosebit, era reglementat dreptul de încasare a drepturilor salariale (Leviticul 19:13; Deuteronomul 24:14,15; Ieremia 22:13; Maleahi 3:5; Iacov 5:4)

O speţă aparte din cadrul rânduielilor primite de poporul Israel asigura protecţia celor nevoiaşi în cadrul relaţiilor de creditare. Restricţiile în cauză vizau evitarea adâncirii procesului de sărăcire şi, pe cale de consecinţă, menţinerea capacităţii de rambursare a împrumutului (Leviticul 25:37; Deuteronomul 24:12,17; Iov 24:3,9).

Dincolo de toate aceste reglementări, textul Scripturii este explicit în ceea ce priveşte obligaţia de a-i sprijini pe cei în nevoie (Leviticul 25:35; Deuteronomul 15:7,11).

..................................................................................................................

Dan Constantinescu este profesor universitar.

Pentru mai mult comandă aici revista Curierul Adventist.

____________________________________________

1. Definită ca un ansamblu de politici pentru protejarea categoriilor defavorizate prin măsuri ce urmăresc dobândirea unui nivel de trai decent.

2. Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, Bucureşti: Casa de Editură Viaţă şi Sănătate, 2006,  p. 28.

3. D. Arpinte ş.a., „Politici de incluziune socială”, Calitatea vieţii,  nr. 3–4, anul XIX (2008), pp. 339–364.

Joomla SEF URLs by Artio