Tipărire

Copacii din jurul nostru

De Virgiliu Peicu

 

Era frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui, căci rădăcinile îi erau înfipte în ape mari. (Ezechiel 31:7)


Ori de câte ori am intrat într-o pădure, am fost încântat să privesc şi să admir forţa şi armonia emanate de copaci, precum și minunea prin care îşi păstrează ei verticalitatea şi echilibrul. Am avut ocazia să pătrund într-o pădure din Parcul Naţional Sequoia, din California. Acolo se află ,,Generalul Shernan”, care este socotit cel mai mare arbore din lume. Acest arbore are un volum de aproximativ 1 487 de metri cubi. Specialiştii au estimat că vârsta acestui copac este de aproape 2 000 de ani. Înălţimea lui depăşeşte 83 de metri. Însă cel mai înalt copac este sequoia Hiperion cu peste 115 m. Vânturile straşnice, alunecările de teren, supragreutatea dată de căderile de zăpadă – nimic din toate acestea nu l-au îndoit şi nu l-au făcut să cadă răpus. Dar nu numai sequoia, ci şi stejarii în vârstă de sute de ani rămân la fel de drepţi şi echilibraţi în faţa vitregiilor vieţii.

Oamenii de ştiinţă au făcut cercetări pentru a găsi secretul copacilor care sfidează greutăţile şi nenorocirile vieţii. Au fost studiaţi în timpul marilor furtuni sau uraganelor. Au fost uimiţi să vadă cum aceştia depăşesc dezechilibrul mecanic provocat de furia vântului şi îşi corectează ţinuta. Concluzia a fost că întotdeauna copacii sunt pregătiți pentru vremea când sunt supuși la presiunile furtunilor. Mai întâi, au observat că zilnic copacii fac mişcare, adică îşi deplasează centrul de greutate prin mişcări imperceptibile pentru ochiul uman, menţinându-şi mobilitatea pentru vremuri grele, când vânturile izbesc în ei. Această mobilitate obţinută prin exerciţii zilnice operează ca un mecanism ce acţionează din punctul cel mai de jos până în vârf, permiţându-i să-și corecteze atitudinea. Astfel, copacul devine atât de flexibil, încât poate reveni la verticalitatea inițială.

Un alt aspect este că, oricare ar fi forţa gravitaţională sau înclinarea solului, plantele şi copacii se orientează doar pe verticală, spre în sus. Direcția lor de orientare și dezvoltare urmărește direcția luminii.

La fel de fascinantă este şi constatarea că, în general, arborii mari şi drepţi care trăiesc în echilibru cresc din interior spre exterior, dinăuntru spre afară, plasându-şi spre exteriorul trunchiului lemnul de tensiune, interiorul păstrându-l liniştit şi în creştere.

De la copaci învăţăm secretul biruinţei în viaţă şi mai ales în ce priveşte viaţa spirituală. De la ei învăţăm să dorim doar ceea ce ni se dă, să luptăm cu furtunile şi să înţelegem scopul pentru care existăm. Ei sunt întotdeauna constanţi şi totdeauna acolo.

Ca să rămâi drept, în echilibru, în ciuda ispitelor zilnice, trebuie să-ţi exersezi zilnic sufletul, mintea şi spiritul în sălile de antrenament ale Scripturii. Să-ți adaptezi în fiecare zi verticalitatea sufletului și a staturii tale spirituale, după legea și învățătura lui Isus. Exerciţiul zilnic de a urmări virtutea și statornicia lui Isus te va înzestra cu capacitatea divină de a rămâne vertical atunci când vânturile încearcă să te doboare la pământ.

Să urmăreşti direcţia de dezvoltare verticală ridicându-ţi ochii în sus, căutând direcția de unde îți vine lumina curajului și statorniciei înseamnă să nu te pierzi niciodată și să fii întotdeauna în locul în care te-a așezat Dumnezeu.

Secretul acestor reușite vine din arta de a te dezvolta din interior spre exterior. Să te dezvolţi dinăuntru spre afară înseamnă să te întâlneşti zilnic cu Cel ce asigură creșterea spirituală. Aşa vei rămâne în picioare atunci când alţii, prăbuşiţi, vor striga… la munţi şi la stânci: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce” vine (vezi Apocalipsa 6:16).

Să luăm pildă de la copaci! „Atunci se vor bucura toți copacii pădurii de fața Domnului, că vine, vine să judece pământul...” (Psalmii 96:12 – trad. sinodală).

Virgiliu Peicu, redactor-șef la Curierul Adventist.

Joomla SEF URLs by Artio