Tipărire

Domnul Isus Hristos – Mântuitorul nostru

De Iosif Diaconu


Am avut ceva frământări cu privire la acest editorial. Nu știam asupra cărui subiect să zăbovesc. Este finalul anului și puteam să fac urări. Sau, așa cum indică titlul acestui număr, puteam să abordez starea și situația bisericii la acest moment. Tot gândindu-mă, mi-am dat seama că, în cursul acestui an, au fost redate în Curierul Adventist multe teme și evenimente: am vorbit despre Dumnezeu și despre biserică; am trecut în revistă ce s-a făcut, dar și lucrurile care trebuie îndreptate. Însă mi se pare că am scris prea puțin despre tema centrală a credinței noastre și rațiunea de a fi a creștinului, și anume Domnul Isus Hristos, Mântuitorul nostru.

Stimați cititori, în acest editorial, vă invit să ne așezăm lângă Domnul Isus. Dacă am obosit de prea multe căderi, dacă solicitările și responsabilitățile sunt tot mai mari, dacă ini­ma ne tremură în fața bolii și a morții, dacă frus­trarea și neîmplinirile, eșecurile și ratările ne apasă, dacă lucrarea nu ne este apreciată, dacă familia ne tratează ca pe un străin, dacă regretele sunt prea târzii, atunci vă invit să ne așezăm ca Ioan la pieptul Domnului şi să-I spunem: „Isuse scump, Tu ești atât de blând și de bun cu noi! Doar Tu poţi ierta ceea ce oamenii nu pot să înțeleagă și să ierte!”

Sunt două persoane care m-au învățat să privesc la Isus. Prima este Maria Magdalena. Și ce dacă păcatele erau multe? Şi ce dacă ceilalți o aruncaseră la groapa de gunoi a omenirii? Ea nu s-a uitat nici înapoi și nici în jur, ci a privit doar la Isus. În universul ei existau doar două persoane: ea şi Domnul ei. În acest fel, tot ce o înconjura a căpătat o altă semnificație și ea a găsit o nouă direcție a vieții.

Cealaltă persoană de la care am prins curaj să cer ajutorul lui Isus oricând este Ellen White. Ca toți profeții, și Ellen White este contestată de mulți oameni. Dar un singur lucru nu i-l poate contesta nici cel mai înverșunat adversar, și anume că L-a iubit cu toată ființa pe Isus Hristos. Iată ce declara ea despre Isus: „Eu Îl iubesc, Îl iubesc. Văd în El un farmec inegalabil şi do­resc să-L laud în Împărăţia lui Dumne­­zeu”1. În ul­timele luni de viață, ea măr­turisea: „Isus este Răs­cum­­pă­rătorul meu binecu­vân­­tat, iar Eu Îl iubesc cu întreaga mea fiin­ţă… Văd lumină în lu­mina Lui. Mă bucur în bucuria Lui şi am pace în pacea Lui. Văd milă în mila Lui şi iubire în iubirea Lui”2.

La răscruce de vre­­muri, să ne apro­piem de Mântui­torul nostru! Ca indivizi, fiecare din­tre noi are un loc spe­­cial în inima Lui și în palmele Sale stră­pun­se; ca bi­se­rică a ră­mășiței, sun­tem lumina ochilor Lui. Să nu mai invocăm pre­texte care ne-ar putea ține departe de El. Isus ne cuprinde cu duioșie în brațele Sale. Este privilegiul nostru să ne bucurăm de căldura pe care o degajă ființa Sa, de pacea și de liniștea pe care El ni le trimite.

Nu doar pentru prezent și pentru viața de zi cu zi ne putem bucura de prezența Mân­tuitorului. El vine! Vine să ne ducă în adevărata noastră patrie. Acesta este marele viitor pe care îl așteptăm. Aceasta să fie rugăciunea noastră și sentimentul profund al ființei noastre! Să spunem împreună cu Ioan: „Amin! Vino Doam­ne Isuse!” Te așteptăm! Te iubim!

 

Iosif Diaconu este redactor al revistei Curierul Adventist

 

1 Ellen G. White, Schițe din viața mea, p. 292, în orig.

2 Ibidem, p. 443, în orig.

Joomla SEF URLs by Artio