Tipărire

Har și temniță

De Virgiliu Peicu


La patul unei fetițe lovite de o boală terminală, mi s-a pus o întrebare care mi-a zdrobit sufletul. Întrebarea suna cam aşa:

Frate pastor, mă cunoaşteţi de mică și ştiţi cum mi-am trăit viaţa. Ce păcate am făcut pentru care suport aceste suferinţe?

De puține ori în viaţă m-am simţit aşa de neajutorat. La început, am crezut că nu există răspuns la astfel de întrebări. Dar fetiţa nu mă scăpa din priviri. Dorea un răspuns. Şi eu doream un răspuns şi sunt mulţi care aşteaptă un răspuns. Poate că următorul verset biblic ne va oferi un răspuns. „După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galileea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu” (Marcu 1:14).

Nu sunt multe texte în Scriptură care să conţină atâta dramatism în aşa de puţine cuvinte. În numele „Ioan” se află acelaşi dramatism ca în întrebarea fetiţei bolnave. Numele „Ioan”, în vremea biblică „Iohanaan”, însemna „Domnul este plin de har”. Dacă recitim textul şi în loc de „Ioan” punem ceea ce înseamnă, adică „Domnul este plin de har”, avem următorul paradox: După ce a fost închis „Domnul plin de har”... Punerea la un loc a termenului „har” cu „temniţă” creează o tensiune spirituală, paradoxală, dar e o tensiune luminoasă. Cum?

Când Ioan, omul, a fost întemniţat, Domnul a fost plin de har. Două mesaje ne sunt transmise prin această asociere de termeni. Mai întâi, prezenţa harului nu înseamnă tihnă, comoditate, o carieră plină de succes, lipsa bolilor și a suferinţelor şi, în al doilea rând, prezenţa greutăţilor şi a suferinţei în viaţa unui credincios nu înseamnă lipsa harului şi a binecuvântărilor. Cunoaştem de multă vreme aceste învăţături, dar încă nu le stă­pânim. Suntem ispitiţi să credem că harul ne scu­teşte de greutăţi, boală, suferinţă și, uneori, spunem că o viaţă zbuciumată înseamnă lipsa harului.

HAR înseamnă iertare, viaţă schimbată, mentalitate nouă, caracter proaspăt, de calitate. Schimbarea lăuntrică însă nu este sinonimă şi cu schimbarea exterioară a mediului, a condiţiilor de viaţă. Poţi fi plin de har şi în acelaşi timp să ai cătuşe la mâini, să fii bolnav, să fii discreditat şi harul să fie totuşi prezent în viaţa ta. Ioan a fost întemniţat, dar în întunericul temniţei, el a rămas statornic, pentru că „Domnul plin de har” era acolo, în temniţă, cu el.

Temniţa lui Ioan se spune că ar fi fost subsolul umed şi rece al Castelului Maher. Acest castel a mai fost cunoscut şi sub numele de „Diadema”, deoarece avea formă de coroană, iar pentru că era aşezat pe o stâncă înaltă, la marginea Mării Moarte, se mai numea şi „Turnul Negru”. În acest loc sălbatic s-a chinuit marele proroc Ioan. În jurul lui erau doar soldaţi grosolani, mercenari străini şi curtezanii lui Irod. Poporul fără credinţă şi simţ spiritual privea ca la circ, printre gratii, la prorocul care se chinuia sub cuvintele lor de batjocoră.

Temniţele orientale erau pline de violenţă. Isus spune că şi cu Ioan au procedat la fel: „Au făcut cu el ce au vrut” (Matei 17:12). L-au torturat, l-au jignit şi s-au purtat cu el într-un mod crud. Una dintre cele mai obişnuite jigniri era aceea că îl scoteau din când în când ca să facă obiectul batjocorii publicului dezlănţuit, aşa cum făceau filistenii cu Samson. Dar chiar şi în aceste condiții, harul a fost cu Ioan. Ioan, în ciuda detenţiei şi izolării, a rămas să trăiască în har. În nenorocirea care l-a lovit, el a descoperit harul lui Isus. Întotdeauna credincioşii descoperă în nenorocire bogăţia harului. Nu numai în marile evenimente, ci și în cămăruţă şi pe patul suferinţei se poate descoperi harul lui Dumnezeu. Încercările şi suferinţele nu înseamnă lipsa harului. Chiar şi într-o nedreptate vizibilă, într-o umilire sau pierdere, harul poate fi prezent. Creştinul trebuie să descopere în toate evenimentele vieţii lui revărsarea harului. „De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28).


Virgiliu Peicu, redactor-șef la Curierul Adventist.

Joomla SEF URLs by Artio