Tipărire

Îngrijorare

De Virgiliu Peicu


Printre subiectele prezentate în acest număr al revistei, apare şi cel legat de hirotonirea femeii ca pastor. Problema frământă azi sufletele multor oameni ai credinţei, stârnind controverse, atitudini categorice, interpretări hilare ale textului sacru şi ale crâmpeielor istorice.

De curând mă aflam într-o biserică unde nu mai fusesem de mulţi ani. Prima întrebare care mi s-a pus, după cele legate de sănătate, a fost: „Dumneavoastră de ce parte sunteţi, cu cei care vor hirotonirea femeii sau cu cei care sunt împotriva ei?” Nu-mi era nouă întrebarea, dar nu credeam s-o întâlnesc acolo. Am văzut din comentariile fraţilor că erau împărţiţi în două tabere. Adevărul şi principiile lui Dumnezeu împart lumea în două, dar ceea ce împarte biserica lui Dumnezeu în două este lucrarea Duhului Sfânt?

În biserica noastră a apărut această problemă de la începuturile ei. Dumnezeu a chemat doi bărbaţi la slujba de profet, dar ei au refuzat în mod insistent chemarea. În situaţia aceasta, Dumnezeu i-a adresat chemarea unei tinere domnişoare, Ellen Harmon, şi, pentru că ea a răspuns chemării, Dumnezeu Şi-a împlinit planurile cu ea. Iar cei care au recunoscut călăuzirea Duhului Sfânt i-au urmat sfaturile şi i-au acordat un „Certificat de Ordinare”. Au trecut mulţi ani de atunci şi Biserica Adventistă s-a dezvoltat, a fost condusă de bărbaţi puternici în credinţă şi dedicați, urmărind evanghelizarea şi unitatea bisericii. O biserică împărţită în două sau mai multe tabere nu poate să-şi ducă la bun sfârşit menirea pentru care a lăsat-o Dumnezeu.

Este încă vie amintirea controversei din Biserica Adventistă din România în perioada interbelică, în problema reformei sănătăţii. Generaţia anilor ’30 era pregătită să asculte mesajul celei de-a două veniri a Domnului Hristos. Tinerii intelectuali erau însetaţi după adevăr şi o reformă care să ducă la o redresare morală a ţării. Veneau în număr mare la conferinţele ţinute de pastorii Petre Paulini, Ştefan Demetrescu, Petre Păunescu şi alţii. Era momentul ideal pentru predicarea Evangheliei pentru poporul român. Dar tocmai atunci a izbucnit controversa legată de reforma sănătăţii şi consumul de carne. În dezbaterea acestui subiect, cei interesaţi au devenit pătimaşi în susţinerea părerilor lor. A izbucnit o controversă care a cuprins în vâltoarea ei şi pe ştiutori, şi pe neştiutori. Au apărut mai multe tabere care se excludeau unele pe altele şi au dus la căderea în ateism a multora care ar fi putut să se dezvolte ca mari susţinători ai cauzei lui Dumnezeu. Conducătorii bisericii şi pastorii au fost prinşi în acest război al atitudinilor, iar ocazia marilor evanghelizări a trecut. Generaţia însetată după adevăr a căzut în capcana ideologiei Mişcării Legionare.

Al cui adevăr oare a fost apărat cu fanatism în acest război? În biserică, unii au fost împinşi într-o extremă, ceilalţi în cealaltă extremă. Însă extremele sunt la fel de vinovate, fie că sunt de stânga, fie că sunt de dreapta. Unii s-au transformat în fanatici ai dietei vegetariene, iar alţii au început să privească cu indiferenţă marele adevăr al reformei sănătăţii. Cine a câştigat? A fost oare Dumnezeu implicat în acele lupte? Dacă o luptă nu este a Domnului, ce caută ea în biserica lui Isus?

Ne confruntăm cu noi şi noi provocări care scot la iveală probleme ce nu pot fi ocolite. Dar în ce spirit abordăm aceste probleme? Biblia ne învaţă în Numeri 27:1-5 că, atunci când s-a confruntat cu revendicarea dreptului unor femei, Moise nu s-a considerat destul de capabil, pe baza vârstei şi a vastei Sale înţelepciuni, să aibă o părere personală, ci a mers să-L întrebe pe Domnul. Aceasta este procedura corectă. A judeca o problemă sub influenţa obiceiurilor culturale sau sub imperiul altor interese face ca răspunsul să nu vină de la Domnul. Dezlănţuirea spiritului nu asigură corectitudinea răspunsului. Trebuie să-L întrebăm pe Domnul! ,,Moise a adus pricina lor înaintea Domnului” (Numeri 27:5).

Virgiliu Peicu, redactor-șef la Curierul Adventist.

Joomla SEF URLs by Artio