Tipărire

Libertatea de a fi liberi

De Nelu Burcea


De multe ori, nu conştientizăm importanţa unui lucru decât atunci când nu ne mai este accesibil; alteori, realizăm valoarea unei idei doar când aceasta devine imposibil de concretizat. Mai mult chiar – extrapolând – apreciem persoanele apropiate doar atunci când sunt departe de noi. Este acel sentiment al inaccesibilităţii lucrurilor, al faptelor, al oamenilor.

Sună revoltător, dar se simte tendinţa de a rămâne în inactivitate, lăsând o urmă de neîmplinire...

Dacă propriul sistem de gândire ar fi construit conform principiului posesiunii şi al modului de raportare la ceea ce avem, cum preţuim, cum dezvoltăm sau perfecţionăm, poate vom fi mai mulţumiţi în goana aceasta a inaccesibilităţii, a posesiunii de lucruri, de idei.

În contextul ideativ creat, suntem tentaţi să reflectăm asupra libertăţii, întrebându-ne: Cum ar arăta lumea noastră fără libertate? Însă pare a fi acelaşi tipar de gândire al inaccesibilităţii, al frustrării, al neînţelegerii. Pe de altă parte, cum arată lumea noastră având libertate? Cât de mult conştientizăm prezenţa libertăţii? Cât de liberi ne simţim în libertate? Ce facem pentru a o menţine şi a o dezvolta?

Tradiţional, poate suntem tentaţi să credem despre ceva care funcţionează de la sine în felul următor: „Las’ că merge şi aşa! Aşa cum? Aşa de ce? Aşa până când?”

Dar este interesant de observat, într-o lume ca a noastră, că răul… se dezvoltă de la sine, în timp ce binele trebuie permanent susţinut, promovat.

Perpetuarea şi perfecţionarea binelui cer SACRIFICIU. Şi dacă pare neverosimil, priviţi istoria, începând de cel puţin două mii de ani încoace. De multe ori, sacrificiul a fost în antiteză cu libertatea. Vreau să spun că milioanele de martiri persecutaţi pe motive de libertate, în special de libertate religioasă, au experimentat o multitudine de valenţe ale libertăţii. Aşa cum spunea un pastor adventist mai în vârstă, pe care personal îl privesc cu respect: „Am trăit mai intens libertatea în temniţă.” Această atitudine pare, şi nu doar pare, contradictorie. În timp ce făcea referire la ce pierduse într-o anumită formă – libertatea exterioară –, el se bucura de fiecare clipă de „lăsare în pace” şi, în special, era fericit de libertatea interioară. Ce poate face ca un om să trăiască asemenea sentimente contradictorii?

Cred că înţeleg aceste sentimente, lăsând să mi se rostogolească în minte cuvintele Mântuitorului redate în Evanghelia după Ioan: „Adevărul vă va face slobozi”  (Ioan 8:32). Ce forţă! Ce anvergură! Ce frumuseţe a demersului de gândire, a procesului de atingere a libertăţii! Ce profunzime! Ce adevăr! Contrar acestui concept, observăm în filosofia timpului nostru cum neadevărul asigură libertatea; sărmana temporalitate! Este greu să evaluezi libertatea în mod cantitativ, cu atât mai mult calitativ. Dar atingi noi valori ale libertăţii abia când începi să înţelegi adevărul. Pentru că adevărul vă va face liberi. Adevărul religios, realul motiv al relaţiilor umane, adevărul absolut cu privire la binele moral…, frumos şi desăvârşit, este ceea ce eliberează.

Libertatea este un ideal, dar trebuie să devină şi un imperativ, chiar dacă este dificil să vorbim despre imperative în zona idealistă… Şi totuşi libertatea religioasă nu trebuie negociată, ea trebuie promovată:

• Să fii respectat.

• Să ai dreptul de a fi integrat fără discriminare.

• Să ai dreptul de a adopta un crez religios şi a practica în mod liber credinţa.

Cuvintele Domnului Isus Hristos sunt relevante în acest caz: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel” (Matei 7:12).


Nelu Burcea este director al Departamentului Relaţii Publice şi Libertate Religioasă,Uniunea Română.

Joomla SEF URLs by Artio