Tipărire

Prietenul de cartier

De Virgiliu Peicu


i Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har și de adevăr." (Ioan 1:14)

 

Într-o seară de decembrie, în ajunul sărbătorilor, când oamenii se retrăgeau spre căminurile calde, în faţa unui mare magazin, un copil slab, îmbrăcat sărăcăcios, privea bogăţia din vitrine. Deşi tremura de frig, faţa îi strălucea de bucurie când privea cumpărătorii ieşind cu brațele încărcate cu daruri. Se bucura de frumuseţea unei lumi din care el nu făcea parte. Înainte ca magazinul să se închidă, s-a pomenit lângă el cu o doamnă care, cu delicateţe, l-a întrebat:

– Ce faci aici?

Copilul, surprins că cineva vorbeşte cu el aşa de frumos, a răspuns:

– Mă bucur de darurile pe care le primesc oamenii.

– Tu nu primeşti daruri?

– Nu primesc.

– De ce?

– Pentru că tatăl meu a murit când eram mic şi n-a apucat să-L aducă pe Isus la noi ca să ne împrietenim cu El. Aşa că El nu ştie unde stăm, ca să vină şi la noi.

– Am înţeles, a spus doamna. Dar eu m-am împrietenit cu tine, aşa că pot să-ţi fac daruri?

– Da, tu poţi pentru că acum ne cunoaştem.

Doamna a intrat cu el în magazin şi l-a îmbrăcat cu toate cele necesare şi i-a umplut braţele cu daruri pentru acasă. Pe când se despărţea de el, copilul a prins-o de mână și, cu lacrimi în ochi, a întrebat-o:

– Spune-mi, te rog, eşti cumva Isus? Doamna, surprinsă, a răspuns:

– Nu, nu sunt Isus.

– Nu eşti Isus?

– Nu.

Strângând-o cu mânuţele şi privind-o fix cu ochişorii înlăcrimaţi, a întrebat-o şoptit:

– Dar cine eşti?

– O creştină, a răspuns femeia.

Copilul s-a înseninat la faţă şi a spus bucuros:

– Am bănuit eu că cel puţin o rudă de-a Lui tot eşti. Când trăia, mama mi-a spus că Isus Îşi va trimite rudele să mă caute. Sunt fericit că am întâlnit o rudă a lui Isus! Poți să-mi spui ceva despre El?

Doamna luă copilul de mână și-l trase în fața unei vitrine unde era aranjată ieslea Pruncului din Betleem.

 – Dragul meu, la mijlocul istoriei umane a apărut un prunc într-o iesle, în Betleem. El era Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care devenise om. El este Cel Diferit, Cel Unic. El a mişcat lumea cum nu a făcut nimeni nici înainte şi nici după El. Isus a devenit cel mai mare subiect al istoriei. Nu s-a scris despre nimeni atât de mult ca despre Isus. Nu s-a discutat despre nimeni cum s-a discutat despre El. Nimeni nu a fost mai urât, dar şi mai iubit; mai atacat, dar şi mai lăudat ca El. Despre nimeni nu s-au creat mai multe opere de artă, cântări, poezii, cuvântări ca despre El. Imaginea lui Isus nu se mai poate şterge din istoria lumii. Isus a fost atât Dumnezeu adevărat, cât şi om adevărat. Astfel, Isus a fost supus oboselii, însă a putut să-i cheme pe cei trudiţi şi împovăraţi la El, ca să le dea odihnă. El era înfometat, dar era în acelaşi timp şi pâinea vieţii. Îi era sete, dar era în acelaşi timp şi apa vieţii. El Însuşi Se afla în luptă cu moartea, însă El a vindecat bolile şi a alinat suferinţele oamenilor. El a fost ispitit de Satana, însă El a eliberat oamenii de demoni. El Însuşi Se ruga, dar asculta rugăciunile altora. El a plâns la mormânt şi a avut putere să învie morţii. El a murit, însă El este viaţa veşnică. Isus este omul perfect al lui Dumnezeu şi Dumnezeul perfect al omului.

– Doamnă, zise copilul apucându-i mâna, aș vrea să-L văd pe Isus ca om mare, care poate să aducă daruri rudelor Sale!

Doamna îi privea chipul de copil fericit, în timp ce scotea din poșetă o fotografie cu ,,Păstorul cel Bun”. Văzând-o, copilul ridică ochii nedumerit și zise:

– O, dar acesta este omul care mă ajută, Prietenul meu din mahalaua săracilor. El este, sigur, pentru că-L cunosc.

– Da? întrebă doamna mirată. Dar El este și vecinul meu din cartierul bogaţilor.

Isus este, într-adevăr, prietenul din sufletul nostru și din casele noastre. Suntem și noi rudele Lui? Am primit noi darul nașterii Sale?

Virgiliu Peicu, redactor-șef la Curierul Adventist.

Joomla SEF URLs by Artio