Tipărire

Secretul biruinței

De Virgiliu Peicu


Am fost invitat, într-o ocazie, în biroul şe­fu­lui unei prestigioase instituţii de învă­ţă­mânt. După consumarea amabilită­ţilor, am trecut la discutarea problemei pentru care ne întâlniserăm. Am fost extrem de surprins când am auzit problema ridicată. După ce mi-am revenit din uimire, am înţeles că ce mi se cerea era ex­trem de delicat pentru mine. În mod direct, întrebarea profesorului şi a adjunctului său suna cam aşa:

— Domnule pastor, avem în şcoala noastră un număr de copii din familii adventiste. Îi ur­mărim şi îi monitorizăm de mai mulţi ani. În dreptul lor, rezultatele educaţionale sunt supe­rioare. Vrem să aflăm secretul pentru care aceşti copii asimilează mai uşor şi mai temeinic ceea ce este frumos şi bine pentru viitorul lor. Ne puteţi ajuta?

Vă imaginaţi că am căutat un răspuns la o problemă la care nu mă gândisem până atunci. Şi, ca de obicei în situaţii asemănătoare, am alergat imediat cu sufletul meu la Isus, rugându-L să-mi pună ceva în gând şi pe limbă. În timp ce îmi pregăteam formularea, profesorul continuă:

— Noi bănuim care este secretul, dar am avea nevoie de o confirmare.

— Spuneţi! l-am încurajat eu.

— Cred că religia dumneavoastră v-a ajutat să descoperiţi secretul rugăciunii. Ştiu de la o vecină din copilăria mea, care avea religia dum­neavoastră, că folosea cu mare succes pentru suflet rugăciunea şi conversaţia cu Isus.

Am plecat de la acea întâlnire frământat de cele auzite şi cu o întrebare pe care v-o lansez acum şi dumneavoastră: care a fost secretul biruinţei lui Isus?

Isus a trăit cam în acelaşi ritm trepidant al vieţii, dar El mereu Îşi căuta un loc de rugăciune. Când nu îl găsea în familie, îl căuta undeva în natură: „Isus Se ruga într-un loc anumit” (Luca 11:1); „S-a suit pe munte să Se roage singur” (Matei 14:23).

Biblia ne semnalează destul de frecvent de­pendenţa lui Isus de rugăciune. Aici se află se­cretul faptului că El a trăit fără păcat în aceleaşi condiţii ca ale noastre. El spunea: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită!” (Matei 26:41). Altădată, spunea: „Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii” (Matei 6:5). Adică să veniţi la rugăciune cu altă faţă a inimii decât cea pe care o aveţi în mod normal.

Rugăciunea nu este momentul în care să vă faceţi o impresie măreaţă despre voi, ci este ai­doma acelei clipe de abandon a copilului în braţele tatălui. E posibil ca noi să fi uitat acele clipe de măreţie ale copilăriei şi să nu mai ştim să ne rugăm. Sentimentul acesta l-au trăit şi ucenicii. De aceea, într-o zi, au venit la Isus şi I-au zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!” (Luca 11:1). Şi Isus i-a învăţat ca nimeni altul. „El le-a zis: «Când vă rugaţi, să ziceţi: Tatăl nostru, care eşti în ceruri!»” (Luca 11:2).

Isus introduce în gândirea ucenicilor Lui calitatea de „tată” a lui Dumnezeu. Şi insistă pe imaginea iubirii părinteşti. Noi suntem influ­enţaţi de gândirea populară când ne adresăm lui Dumnezeu ca unui „oficial”, care este stăpân şi are drept de bine sau de rău asupra noastră şi pe care nu trebuie să-L ofensăm cumva. Cineva căruia trebuie să-i câştigăm bunăvoinţa prin linguşiri şi cuvinte frumoase, prin promisiuni şi ofrande. Întâlnirea cu un Tată, faţă de care nu mai ai niciun ascunziş, te eliberează de teamă, de nesiguranţă, te face să te simţi iubit de El şi, atunci, chiar simţi că ai veşnicia la îndemână. Acest simţământ îl făcea pe apostolul Pavel să strige triumfal: „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?” (Romani 8:35).

Rugăciunea credinciosului este secretul suc­ce­sului său în toate dimensiunile existenţei sale. De multe ori, m-am întrebat care a fost secretul biruinţei lui Isus în războiul cu păcatul. Când am înţeles viaţa Lui de rugăciune, am găsit răs­punsul. Isus Îşi încărca inima cu puterea iubirii în timpul întrevederii cu Tatăl, prin rugăciune. Acolo primea încurajare, Se simţea iubit, apre­ciat, primea certitudinea că e bine ce face şi Se întorcea hotărât să-Şi ducă misiunea la bun sfâr­şit. Acesta a fost secretul puterii lui Isus. Şi, ca unul care a fost biruitor, ne-a lăsat un sfat esențial: „Rugaţi-vă neîncetat!” (1 Tesaloniceni 5:17).

Virgiliu Peicu este redactor-şef al revistei Curierul Adventist. 

Joomla SEF URLs by Artio