Tipărire

Sfânta bucurie

De Virgiliu Peicu


Am participat de curând la o întâlnire a misionarilor creștini. Rareori trăiesc ase­menea simțăminte profunde ale prezenței lui Dumnezeu. M-am simțit înconjurat de oameni care păreau că au ieșit din tiparul vie­ții de zi cu zi. Vedeam în ochii lor flacăra sa­cri­ficiului pentru alții și o hotărâre care nu cu­noștea margini când era vorba să facă ceva pentru Dumnezeu. Mă pomeneam întrebân­du-mă de unde au ieşit astfel de oameni. Când le ascultam experiențele, descopeream oameni bogați în eroism și în tăria ca de stâncă a credinței. Îți venea să pleci după ei fără să te mai gândești la consecințe. „Dacă focul râvnei lor ar mistui pe mai mulți în vatra bisericii, am fi fost de mult în cer”, spunea un participant la întâlnire aflat pe scaunul de lângă mine. „Au băgat spaima în Satana. Toate puterile iadului tremură când văd Evanghelia în mâinile lor.”

Îl ascultam cu interes, când a început să îmi po­vestească o întâmplare în care adversarii re­li­gioși s-au retras umiliți și rușinați, înfrânți și alungați, ca un cerb rănit în bătălia pentru do­minația turmei. În ochii lui strălucea o fascinație a biruinței ca și când atunci ar fi străpuns capul șarpelui. Fremăta de bucuria înfrângerii ad­ver­sarului. Dușmanii erau anihilați, iar noi simțeam până în rărunchi biruința asupra Diavolului. „E fascinant să vezi cum ți se supun demonii”, îşi termina prietenul meu povestea. „Am trăit azi printre singurii locuitori siguri ai Împărăției lui Dumnezeu”, a spus el în final.

M-am uitat să văd dacă o spune serios și mi s-a părut că era destul de sigur pe el. Îmi plăcea afirmația lui, dar simțeam că are în ea un surplus de îndrăzneală. În timp ce ascultam cât de puternică și de vizibilă este lucrarea lui Dumnezeu în viața și activitatea celor ce se dedică lucrării Lui, mă urmărea mereu afirmația colegului meu participant: „Singurii locuitori siguri ai Împărăției lui Dumnezeu”.

Gândul mi s-a dus la întâmplarea relatată în Luca 10:17-20. Relatarea aceasta pare să fie despre primul congres al misionarilor creștini din istoria bisericii. Cei 70 de misionari se întorceau dintr-o campanie în care se părea că „puterile întunericului” ieșiseră la luptă în mod direct. Demonii se luptau pe față, iar aliații lor, șerpii, scorpionii, lupii, criza economică și foametea, rămâneau fără putere în fața mi­si­onarilor lui Dumnezeu. „Doamne, chiar și dracii ne sunt supuși în Numele Tău”, au zis ei când „s-au întors plini de bucurie” (vers. 17).

Parcă Îl văd pe Isus cum îi privea cu iubirea pe care doar El o poate exprima și căuta cuvintele cele mai pline de speranță și de încurajare pentru ei. Mă așteptam să spună: „Bravo, fraților, așa da! Să îi facem praf! Să le arătăm lor și lumii întregi cine e Domnul aici! Foarte bine! Izgoniți-i! Să scăpăm lumea de năpastă! Fiți fericiți și bucu­rați-vă că balaurului i se zdrobește capul!” Mi s-ar fi părut normal ca, în acea zi a bucuriei, Isus să fi vorbit așa. Noi aşa am fi făcut.

Dar El n-a făcut așa. În mod straniu, El a încercat să deturneze bucuria biruinței asupra răului spre o altă motivație: „Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri” (vers. 20). De ce nu vrea Isus să lase ca motiv de bu­curie înfrângerea celor ce I se opun? Pentru noi, înfrângerea adversarului e sursa celei mai profunde bucurii. De ce încearcă Isus să treacă în plan secund îngenuncherea adversarului? Nu Se bucura de învingerea lui? Pe noi tocmai asta ne răcorește. Pe El însă parcă Îl întristează. Ba mai mult, în versetul 21, ni se spune că „în ceasul acela Isus S-a bucurat în Duhul Sfânt”, dar nicidecum pentru că l-am văzut „pe Satana căzând ca un fulger din cer” (vers. 18), ci pentru că: „Tată, Doamne al cerului şi al pământului, Te laud pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă aşa ai găsit cu cale Tu” (vers. 21). „Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri” (vers. 20).


Virgiliu Peicu este redactorul-șef al revistei Curierul Adventist

Joomla SEF URLs by Artio