Tipărire

Stă scris

De Virgiliu Peicu


Isus i-a zis: ,,Este scris: «Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.»” (Matei 4:4)


Cu ceva timp în urmă, în cadrul emisiunii „Lecţia de viaţă” a postului de radio Vocea Speranţei, un grup de studenţi au cerut invitatului emisiunii să le recomande un tip de atitudine înţeleaptă atunci când sunt în faţa unei dileme create de nepotrivirea dintre ce îi învaţă şcoala şi ce îi învaţă biserica. Pe de o parte, ei doreau să fie credincioşi culturii lor religioase, iar pe de altă parte, nu puteau face abstracţie de mentalitatea generaţiei lor, a lu­mii în care trăiesc, neputând refuza în totalitate afirmaţiile ştiinţifice şi filosofice care gu­ver­nează lumea. Ce atitudine să iei în faţa unor întrebări fundamentale de viaţă cum ar fi cele legate de problema existenţei, a vieţii, a creaţiei, a morţii, a viitorului şi chiar cele legate de mo­­rală? De o parte, sunt zicerile ştiinţei şi ale filosofilor moderni, iar de cealaltă parte, înţele­gerile bisericii. Ce drum să apucăm în faţa unei astfel de dileme? Care este călăuza noastră cea mai bună în astfel de confruntări? Biserica, şti­inţa sau experienţa noastră religioasă? Şi, con­form principiului că nu trebuie să terminăm o cercetare de genul acesta până nu Îl întrebăm şi pe Creator, am urmărit răspunsul la problema ridicată în mesajul practic al vieţii lui Isus.

De curând, un pastor a fost întrebat: „Credeţi în profeţia mayaşă?” „Nu”, a răspuns el. „De ce?” a continuat celălalt. „Pentru că nu are «Scriptură» în ea.” Mi-a plăcut răspunsul, de aceea am ales ca, în concluzia la care vom ajunge în cercetarea noastră, să se găsească „Scriptură”. De ce? Pentru că ea este „arbitrul” nostru în materie de conştiinţă şi etică. Isus nu S-a fo­lo­sit de niciun alt fel de argument, nici chiar de cele ale experienţei Sale religioase, ca să dea răs­punsuri la problemele vitale. În Luca 24:25-27, Îl descoperim pe Isus mergând alături de cei doi ucenici dezamăgiţi spre Emaus. Când a venit momentul să le demonstreze învierea Sa, El nu Şi-a prezentat trupul îmbrăcat în nemurire ca dovadă a învierii Sale, ci „a început de la Moise şi de la proroci să le tâlcuiască Scripturile”.

Mai târziu, Isus i-a arătat lui Toma palmele Sale străpunse, dar a menţionat clar că mai fe­rice este de cei ce cred cuvântul scris, fără alte evidenţe. Isus ştia că vor veni mulţi în Numele Lui şi vor arăta felurite semne şi dovezi, prezentând tot felul de experienţe personale şi îi vor înşela pe ascultătorii lor. El i-a îndrumat pe oameni să rămână la „ce stă scris”. El a pus lumina Scripturii deasupra percepţiei instinctuale, de­oarece simţurile ne pot înşela sau ne pot sugera concluzii greşite. Isus spunea despre ei că au ochi, dar nu văd ce trebuie să vadă, au urechi, dar nu aud ce trebuie să audă.Doctrinele, experienţele, descoperirile sau mi­nunile trebuie întărite sau testate cu „stă scris”. Dacă ieşim din golful liniştit al Scripturii şi al Legii lui Dumnezeu este ca şi cum am ieşi în largul oceanului cu o barcă fără cârmă şi fără cârmaci, supusă haosului valurilor. În pustia ispitirii, Domnul Isus a rămas drept şi nevinovat în confruntarea cu Diavolul, nu bazându-Se pe originea Sa divină, pe naşterea Sa miraculoasă sau pe puterea Sa de a face minuni, ci pe te­me­lia Scripturii în care „stă scris”. La fiecare ispită, a răspuns cu „este scris”. Chiar atunci când Satana s-a folosit de înscrisul biblic, Isus a corectat interpretarea greşită a textului sacru cu „stă scris”. Soluţia pentru orice dilemă cu care ne confruntăm şi din care ieşim victorioşi o descoperim în „stă scris”. Scriptura trebuie să stea deasupra oricărei revelaţii de pe pământ şi din cer, deasupra oricărei ştiinţe, a oricărei ex­perienţe religioase sau filosofice.

Să ne dezvoltăm obiceiul de a rămâne sin­guri în faţa luminii Cărţii şi de a căuta acolo răs­punsuri la marile noastre dileme. Să nu aşe­zăm între noi şi Scriptură ştiinţa, experienţa personală sau chiar biserica! Toate acestea sunt binecuvântări care îşi au locul lor. Dar nimeni nu trebuie să ne vorbească în locul Cărţii. Nimic în locul lui „stă scris”!

Virgiliu Peicu este redactor-șef la Curierul Adventist

Joomla SEF URLs by Artio