Tipărire

Ai carte, ai parte … de un sens

De Sînziana Constantin


Ce este colportajul?

Colportajul este un mijloc de a spune că ai înţeles cât de mult te-a iubit Dumnezeu şi că nu poţi rămâne pasiv văzându-i pe oameni cum mor din lipsă de cunoştinţă. Colportajul presupune o dra­goste puternică, invincibilă, pentru oameni şi pentru car­te. Iubirea de oameni de­rivă din iubirea de Dum­nezeu, iar această iubire ajunge pâ­nă la noi prin Carte: „Isus stră­­bătea toate cetăţile şi sate­le, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Îm­părăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă care erau în norod” (Matei 9:35).

După cum Hristos Se apro­pia cu delicateţe de oa­menii suferinzi, oferindu-le deopotrivă vindecare sufle­tească şi trupească, tot aşa colportorul are misiunea spe­cială de a rosti un cuvânt la vreme potrivită celor gata să moară în descurajare şi de a-i ajuta pe robii unui stil de viaţă nesănătos să se elibereze.

Lucrarea de colportaj este o lucrare de evanghelizare prin însăşi natura ei. Oa­me­nii au nevoie să fie educaţi, instruiţi pentru a se bucura de o viaţă de calitate pe acest pământ şi pentru a do­bândi perspectiva vieţii veşnice. Car­tea a fost, este şi va ră­mâne mijlocul prin care lu­mina va ajunge la oameni şi-i va schimba.


Metode de lucru

Trăim într-o lume bolnavă şi nefericită. Mulţi se îmbolnăvesc pentru că nu consumă apă, nu mănâncă dimineaţa, nu fac mişcare, pentru că fumează, mănâncă dulciuri şi carne în exces etc. Cine să-i înveţe pe aceşti nefericiţi ce să facă? Părinţii nu se mai înţeleg cu copiii lor, care sunt tot mai agitaţi, mai nedisciplinaţi şi mai egoişti. Iar stresul devorează sănătatea tuturor. Există oare vreo soluţie?

În acest context, apare educatorul de sănătate (acesta este rolul pe care-l are colportorul în so­cietate). El merge în instituţii publice în numele Asociaţiei pentru Sănătate, Educaţie şi Familie, cu un program naţional de îmbunătăţire a să­nă­tăţii. Când directorii de instituţii află că im­plicarea în program nu presupune niciun cost din partea lor, cad de acord ca, într-o anumită zi, la o oră potrivită, într-o sală încăpătoare, să se ţină un seminar de sănătate, urmat de efectuarea unor teste medicale gratuite şi de prezentarea ofertei de carte a Editurii Viaţă şi Sănătate.

„Mi-a fost arătat”, spune mesagerul Dom­nului, „că, acordând atenţie reformei sănătăţii, veţi îndepărta din mintea multor oameni preju­decăţile care i-au împiedicat să accepte adevă­rul şi să citească publicaţiile care prezintă adevărul în care credem noi. […] Aceasta va avea un impact puternic asupra celor necredincioşi şi îi va aduce la concluzia că, dacă avem o viziune atât de înţeleaptă cu privire la obiceiurile şi ali­mentaţia sănătoasă, înseamnă că avem concepţii sănătoase şi în materie de doctrine biblice”1.

Nu rare au fost ocaziile când colportorul a reîntâlnit persoane care au citit cărţi de sănătate, au făcut schimbări în stilul de viaţă, beneficiind de o calitate superioară a acesteia, şi care au devenit interesate să citească şi cărţile de factură spirituală. În felul acesta, este ascultat sfatul inspirat: „Mesajul trebuie dus «la drumuri» – oamenilor care au un rol activ în lucrarea lumii, profesorilor şi liderilor”2.

Educatorul de sănătate se bucură şi de li­ber­tatea de a merge în şcoli şi licee, prezentând acolo adevărata educaţie. Are ocazia de a ţine în faţa elevilor seminare despre un stil de viaţă sănătos şi despre valorile morale creştine. Atât elevii, cât şi profesorii îşi exprimă încântarea că există astfel de programe în şcolile lor.

Tot ca urmare a sfatului inspirat, colportorul va fi găsit în „renumitele centre turistice sau de sănătate, vizitate de mii de persoane în cău­tare de plăceri sau interesate să aibă grijă de sănătatea lor”3. La standurile noastre de sănătate, „evanghelia adevărului prezent va fi aşezată în calea celor care nu o cunosc şi va fi acceptată de mulţi oameni, care o vor duce în casele lor, în toate colţurile pământului”4.

Evanghelistul cu literatură ajunge însă şi la ascultătorii de la garduri – „cei care locuiesc departe de orice aşezare mare”5. Despre această metodă de lucru, Inspiraţia spune că „cea mai bună educaţie tinerii o pot obţine făcând col­portaj şi lucrând din casă în casă. În această lu­crare, ei vor avea oportunitatea să le spună celorlalţi cuvintele vieţii”6.


De ce este aceasta „cea mai bună educaţie”?

Atunci când înveţi pe altcineva, îţi dai seama dacă tu chiar stăpâneşti informaţia.

Învăţându-l pe altul, eşti mai motivat să faci ce ştii, mai cu seamă că vei fi adesea întrebat dacă practici ceea ce afirmi.

Îţi dai seama de lipsurile tale şi eşti mai mo­tivat să te rogi şi să studiezi aprofundat Scriptura şi celelalte cărţi.

Citind mai mult, vei fi tot mai bine informat.

Având de-a face cu diverse categorii de oameni, îţi vei dezvolta abilităţile de comunicare şi vei învăţa mai mult să asculţi.

Talentul necesar, curajul, perseverenţa, cre­dinţa şi tactul vin pe măsură ce lucrezi sub su­pravegherea Învăţătorului.

Confruntându-te cu tipuri variate de oameni şi situaţii, îţi dai seama că, pentru a nu face de ruşine numele Aceluia pe care-L iubeşti, ai nevoie să fii zilnic dependent de El.


Cine poate face această lucrare?

Domnul a anticipat că vor fi unele probleme în legătură cu criteriile de selecţie, aşa că a dat unele lămuriri: „Trebuie aleşi colportori pentru fiecare parte din câmp, însă nu din rândul elementelor nestatornice ale societăţii, nu dintre bărbaţii şi femeile care nu sunt buni la nimic altceva şi care nu au avut succes în niciun alt domeniu, ci dintre cei care vor­besc bine, care au tact, vi­ziune şi pricepere”7.

Colportorii reprezintă acel segment din biserica noastră care intră în contact direct cu societatea, având responsabilitatea de a crea o imagine nobilă, demnă, de înaltă ţinută a Domnului pe care-L slujesc.

Colportorul calificat este gata de sacrificiu, fără să se aştepte la tihnă, curajos, plin de îndrăzneală atunci când este respins sau când trece prin greutăţi. Este omul care poate prezenta bine cărţile noastre, deoarece el însuşi le preţuieşte valoarea. El stă mai întâi de vorbă cu Dumnezeu, apoi cu oamenii.

Entuziasmul este pentru colportor o necesitate, nu un accesoriu. El pleacă în lucrare aşteptându-se să aibă succes. Nu-şi îngăduie niciodată să vorbească într-un mod lipsit de speranţă, descurajant, pen­tru că ştie că răsplata lui nu depinde de succesul aparent, ci de spiritul cu care face lucrarea.

Colportorul calificat nu este cel care se crede în stare să facă această lucrare, ci cel ce-şi pune speranţa în Acela care a promis că lucrarea aceasta nu se va face „nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu” (Zaharia 4:6).

Suntem pe ultima sută de metri a istoriei. Oamenii au nevoie de cărţi care să conţină adevărul prezent. Au nevoie de oameni care să trăiască adevărul din cărţi şi care au înţeles că fericirea nu este o destinaţie, ci un mod de a călători. Vrei să fii fericit? Atenţie la cum alegi să călătoreşti!

 

 

1 Ellen G. White, Evanghelizarea prin literatură, p. 133 (în orig.).

2 Ibidem, p. 39 (în orig.).

3 Ibidem, p. 40 (în orig.).

4 Ibidem, p. 40 (în orig.).

5 Ibidem, p. 39 (în orig.).

6 Ibidem, p. 32 (în orig.).

7 Ibidem, p. 28 (în orig.).

 

Sînziana Constantin este prim-colportor în Conferinţa Oltenia.

Joomla SEF URLs by Artio