Tipărire

Cine va lucra pentru Tine?

La început a fost doar un vis pe care nu îndrăzneam să-l transform în realitate. Cât de bine cunoştea Dumnezeu lucrul acesta! La momentul potrivit, când aşterneam pe hârtie nişte gânduri pentru surori, cu titlul „Femei curajoase”, am găsit şi eu curajul care îmi lipsea. Dumnezeu a transformat o idee în fapte. Prima clasă de gătit a fost organizată pentru elevele Liceului Teologic Adventist, din Craiova. A fost o experienţă de neuitat, care ne-a dat imboldul de a crede că o astfel de lucrare merită continuată.

 A urmat proiectul iniţiat de Conferinţa Generală: „Misiunea în marile oraşe.” Au fost propuse multe proiecte misionare pentru Craiova, cel mai mare oraş din Oltenia; între ele s-a numărat şi clasa de gătit. Am avut tendinţa să dau câţiva paşi înapoi, dar mi-a venit în minte gândul că Dumnezeu cunoaşte această lucrare şi, dacă merg împreună cu El, voi depăşi teama de necunoscut.


Strategia de lucru

 În urma campaniei pe care au desfăşurat-o mai multe echipe de colportori în oraş, mergând din casă în casă sau lucrând la standurile organizate în zone aglomerate, s-a adunat o bază de date. Oamenii au optat pentru unul sau mai multe cluburi organizate în oraş, în zone diferite. Iniţial s-au înscris 160 de persoane, dar din această listă au fost selecţionate doar 60, cele care au optat numai pentru clasa de gătit. Întâlnirile s-au desfăşurat în sala de mese de la sediul Conferinţei Oltenia, chiar dacă aceasta nu putea fi considerată un loc neutru pentru persoanele cu prejudecăţi faţă de Biserica Adventistă.

De câte ori nu L-am întrebat pe Dumnezeu: Cine va lucra pentru Tine? Femeile sunt atât de ocupate cu serviciul lor, cu familia… Mai sunt încă persoane care vor face sacrificii pentru Tine?

Dumnezeu a răspuns la fel ca şi în cazul lui Ilie. Când proiectul misionar a fost prezentat în biserica din Craiova, s-au înscris 30 de surori, gata să se implice. Pe lângă această grupă preţioasă, au fost invitate să participe şi soţiile pastorilor care slujesc în judeţul Dolj. Iată deci echipa. Mai rămâneau însă multe de organizat. Cea mai mare frământare era găsirea celei mai bune modalităţi de a ne împrieteni cu o grupă numeroasă de persoane necunoscute. Privind în urmă, am înţeles că Dumnezeu ne-a descoperit pas cu pas voia Lui. Având încredere şi răbdare, înţelegem în cele din urmă drumul pe care El ne conduce.


Emoţii... din culise

Iniţial am avut doar o lungă listă cu numere de telefon, o idee şi... multă teamă, urmând organizarea în detaliu. Fiecare a avut responsabilităţile ei. Lucrul în echipă ne-a ajutat foarte mult să ne completăm şi să învăţăm fiecare din experienţa celeilalte. Am hotărât ca întâlnirile clasei de gătit să aibă loc săptămânal şi fiecare întâlnire să urmărească o anumită temă, ca de exemplu: Dejunul, Prânzul, Cina, Diete şi reţete, Azi mănânc un curcubeu etc. Doamnele au asociat tema respectivă cu decorul sălii, cu pliantul pe care l-au primit de fiecare dată şi cu temele de nutriţie prezentate. Reţetele din pliant erau pe rând exemplificate în miniatură la masa demonstrativă de către persoanele care le-au pregătit, iar pe masa din mijlocul sălii erau aşezate preparatele serii, fiecare platou având afişat numele reţetei.

 De multe ori au fost luate interviuri participanţilor şi au fost organizate concursuri, în scopul cunoaşterii şi stimulării cursanţilor de a asimila informaţiile prezentate. În timp, s-a alcătuit şi o listă cu adrese electronice, apoi am folosit şi această modalitate pentru a oferi informaţii şi materiale invitatelor.

La prima întâlnire au venit 17 persoane din cele 60 invitate, după care numărul cursanţilor a crescut progresiv până la 50, deoarece persoanele care participau invitau la rândul lor pentru următoarea ocazie şi pe alţii. Am avut o scurtă vacanţă în timpul sărbătorilor de iarnă, dar, spre surprinderea tuturor, când întâlnirile au fost reluate, numărul persoanelor de diferite vârste nu s-a diminuat.


Surprize... de suflet

În zilele de 1, 2, 8 şi 9 martie 2013, cursurile de gătit au fost înlocuite cu un program de sărbătoare dedicat mai mult îngrijirii sufletului. Temele medicale s-au îmbinat armonios cu prezentarea seminarelor, a poeziei, a muzicii și cu prezentarea de carte creştină, iar la final, degustarea preparatelor vegetariene. Ne-am bucurat de o prezenţă numeroasă, la un moment dat sala, cu o capacitate de 90 de locuri, devenind neîncăpătoare. Câteva mâini pricepute au confecţionat felicitări pentru invitate cu ocazia venirii primăverii, iar în ziua de 8 Martie au primit cadoul pregătit de Sola Scriptura.

Ne-a surprins interesul invitatelor pentru cântec; s-au bucurat că au putut cânta de fiecare dată acelaşi imn dedicat mamei şi, în special, Creatorului ei. Au fost solicitate pliantele cu reţete, pentru că doamnele doreau să le ofere mai departe prietenelor lor. O doamnă a povestit entuziasmată cum, atunci când şoferul de taxi a întrebat-o unde vrea să ajungă, ea a explicat unde merge şi ce se întâmplă acolo. În urma scurtei discuţii, şoferul şi-a exprimat dorinţa ca soţia şi mama lui să participe la curs, iar doamna, care avea în geantă toate pliantele cu reţete pe care le primise deja, i le-a oferit cu generozitate şoferului pentru soţia acestuia. La întâlnire a povestit întâmplarea uneia dintre organizatoare şi a primit un alt set complet de pliante. A fost aşa de fericită că şi-a recuperat reţetele, iar noi ne bucuram pentru că ea devenise deja... misionară.


Impresii

Deşi iniţial unele persoane au fost mai retrase, cu timpul şi-au deschis inima şi ne-au comunicat că fac tot ce pot să nu lipsească de la curs, pentru că se simt bine când participă. Cineva mi-a mărturisit că întâlnirile noastre nu sunt doar simple ocazii educative, ci a observat că motivaţia spirituală ne îndeamnă să lucrăm în felul acesta. I-am confirmat aceste simţăminte şi am asigurat-o de sinceritatea cu care o facem. O altă doamnă a mărturisit că a fost atrasă să participe mereu la prezentări pentru că, explica ea: „…sunteţi modeste, fără machiaj şi bijuterii, iar aspectul acesta al simplităţii contează foarte mult pentru mine”.

Nu pot uita invitaţia pe care am făcut-o, recunosc cu reţinere, unei doamne pe care o întâlnesc lunar, atunci când, datorită serviciului, trebuie să-i predau o situaţie statistică. M-a surprins participând la fiecare ocazie, iar în zilele festive de martie, a venit însoţită de alte două colege. De curând mi-a mărturisit că este impresionată şi doreşte să participe şi la programele bisericii noastre. Sunt încă multe experienţe frumoase în urma acestei lucrări, chiar dacă nu sunt prezentate aici. Dumnezeu a lucrat prin vasele Lui cele mai slabe.

Noi ne rugăm pentru femeile care au participat la clasa de gătit. Au nevoie în continuare de slujirea noastră dezinteresată. Sunt multe suflete preţioase care aşteaptă o invitaţie pentru a-L cunoaște cât mai curând pe Dumnezeu.

„Sfera noastră de influenţă poate părea restrânsă, priceperea – mică, ocaziile – puţine, realizările – limitate, dar dacă vrem să ne deschidem inimile înaintea principiilor de viaţă divine, vom deveni mijloace prin care se revarsă puterea unor curenţi dătători de viaţă.” (Ellen G. White, Divina vindecare, Casa de Editură Viaţă şi Sănătate, Bucureşti 1997, p. 336).

 

Marta Răducan este director al Departamentului Misiunea Femeii, Conferinţa Oltenia.

Joomla SEF URLs by Artio