Tipărire

Consacrare și apostolat

Dumitru Popa ¦ Misiune

Jesus disciplesÎnainte de înălțarea Sa la cer, Domnul Hristos le-a în­credințat ucenicilor un mandat: „Faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28:19,20).

Evanghelia a fost propovăduită omenirii de către slujitori ai lui Dumnezeu care, urmând exemplul apostolilor, au lăsat totul, au coborât în mijlocul oamenilor, au slujit nevoilor lor. Aşa a început lucrarea adventistă, aşa s-a dezvoltat şi aşa se va încheia. Nouă, generaţia zilelor din urmă, ne revine sarcina încheierii lucrării sub călăuzirea Duhului Sfânt în puterea ploii târzii şi a reînviorării de la faţa lui Dumnezeu. Chemarea lui Dumnezeu este solemnă – să jertfim totul pe altarul slujirii şi al vestirii întreitei solii îngereşti, căci Domnul vine curând!

De aceea, „viaţa noastră trebuie să fie strâns legată de viaţa Domnului Hristos. Noi trebuie să privim mereu la El şi să ne împărtăşim de pâinea vieţii care se coboară din cer, să ne adăpăm din fântâna mereu proaspătă, care oferă totdeauna bogatele ei comori, şi nicidecum să nu alergăm la alte izvoare. Să nu uităm niciodată că Domnul Hristos este Calea, Adevărul şi Viaţa. «Dacă însetează cineva», spunea Domnul Hristos, «să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura» (Ioan 7:37,38). Dacă avem întotdeauna pe Domnul înaintea noastră, lăsând ca inimile noastre să înalţe mulţumiri şi laude la adresa Sa, atunci viaţa şi lucrarea noastră vor cunoaşte o continuă reînviorare” (Parabolele Domnului Hristos, p. 97).

Biserica resimte nevoia stringentă după reînviorare şi reformă, având în vedere evenimentele finale ale istoriei omenirii, starea noastră laodiceeană, dar şi chemarea de a aduce la îndeplinire marea strigare, care va încheia lucrarea şi va pregăti ziua glorioasă a revenirii Domnului Hristos. Inspiraţia divină ne spune că „înainte de revărsarea finală a judecăţilor lui Dumnezeu peste pământ, în mijlocul poporului lui Dumnezeu se va manifesta o reînviorare a evlaviei de la început, cum nu s-a mai văzut din timpul apostolilor” (Tragedia veacurilor, p. 426).

După cum biserica apostolică a primit, în Ziua Cincizecimii, ploaia timpurie, care a împuternicit-o să ducă Evanghelia pretutindeni, până la marginile pământului, tot astfel, în aceste zile ale sfârşitului, rămăşiţa bisericii lui Dumnezeu va primi ploaia târzie, împuternicind-o să încheie lucrarea. Ea va vesti Evanghelia cea veşnică printr-o consacrare deplină, printr-o identificare totală cu nevoile celor chemaţi la mântuire, printr-o lucrare de apostolat, sub călăuzirea Duhului Sfânt în puterea ploii târzii. Aceasta cere din partea noastră o permanentă comuniune cu Domnul Hristos şi o viaţă, aşa cum spune apostolul Pavel, ascunsă„cu Hristos în Dumnezeu” (Coloseni 3:3). Astfel, Domnul Hristos va fi în noi „nădejdea slavei (Coloseni 1:27).

Având Cuvântul lui Dumnezeu în inimă, putem să auzim vocea Celui Veşnic vorbindu-ne. Deşi trăim într-o lume a păcatului, putem să respirăm atmosfera cerului. Ajungem astfel într-o comuniune tot mai strânsă cu Cel Nevăzut, asemenea lui Enoh, care a umblat cu Dumnezeu, apropiindu-se tot mai mult de pragul lumii veşnice, până când porţile s-au deschis şi el a păşit în ea (Educație, p. 127).

„După cum ploaia timpurie a fost dată prin revărsarea Duhului Sfânt la începutul lucrării de vestire a Evangheliei, pentru ca sămânţa preţioasă a adevărului să răsară şi să crească, tot astfel ploaia târzie va fi revărsată la sfârşit, pentru coacerea roadelor şi pentru seceriş” (Tragedia veacurilor, pp. 558–559). Făgăduinţa este şi pentru noi, şi aceasta nu pentru cândva, în viitor. Trebuie să fim pregătiţi să o primim acum, căutându-L pe Domnul în umilinţă. Prin puterea Duhului Sfânt, să ne curăţim de tot ce nu este după voia lui Dumnezeu!

„Exemplul lui Enoh ne stă în faţă. El a umblat cu Dumnezeu. El a trăit într-o vreme în care poluarea morală se înmulţea peste tot în jurul său. Totuşi el s-a alipit de Domnul, s-a consacrat slujirii Lui, iubind curăţia morală şi spirituală. Conversaţia lui era despre lucrurile cereşti. El şi-a educat sufletul să alerge pe această cale şi a purtat amprenta divină. Înfăţişarea lui era luminată de lumina ce strălucea pe faţa lui Isus. Enoh a fost ispitit întocmai ca noi. Atmosfera pe care o respira era poluată de păcat şi stricăciune, ca şi a noastră; totuşi el a trăit o viaţă de sfinţenie. El n-a fost întinat de păcatele epocii în care a trăit” (Mărturii, vol. 2, p. 119).

Cei chemaţi de Dumnezeu să încheie lucrarea călăuziţi de Duhul Sfânt trebuie să rămână curaţi şi neîntinaţi. „Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui” (Apocalipsa 22:12).  

Dumitru Popa este pastor pensionar, fost președinte al Uniunii Române.

Joomla SEF URLs by Artio