Tipărire

Drumul spre Amazon (II)

De Cornel Stoian


Lumea este și astăzi plină de miracole, ca în timpurile biblice. Unii chiar le observă.

 

În numărul precedent al revistei Curierul Adventist am prezentat câteva detalii despre viața mea dinaintea marii decizii de a merge în jungla Amazonului ca misionar. De asemenea, am scris și despre modul cum m-am hotărât să plec tocmai acolo. În numărul de față, doresc să vă împărtășesc câteva experiențe trăite acolo.

Omul în alb

De multe ori eram așteptați de locuitorii satelor din junglă în urma viselor sau a viziunilor pe care le avea un conducător de sat sau persoane cu temere de Dumnezeu, așa cum Îl înţelegeau ei, din acele triburi.

Într-o zi, am intrat într-un sat. Cu o seară în urmă, un indigen visase cerul plin de îngeri, oameni înalți, îmbrăcați în alb, și pe Cineva în mijlocul lor. Omul care avusese visul înțelegea că persoana specială din mijloc era Dumnezeu. Pământul era numai foc și plin cu mult sânge, iar oamenii erau speriați și fugeau dintr-o parte în alta, iar el era cuprins de o frică mare că va muri. În timp ce era foarte speriat, în viziune, m-a văzut pe mine îmbrăcat în alb, predicându-i despre Cel care venea pe nori în mijlocul îngerilor.

A doua zi când m-a văzut, a în­ceput să plângă, să tremure și era tare speriat. A început să mă întrebe în limba lui ce am venit să-i aduc. M-am uitat la el – era un om puternic – însă, în timp ce mă întreba, plângea. I-am spus că sunt în satul lui ca să-i predic despre Hristos, că am venit să-i vorbesc despre Acela pe care Îl visase el în acea noapte. Satul lui a acceptat solia pe care i-am adus-o și în acel sat am făcut prima biserică adventistă. Oamenii respectivi făceau parte din tribul Chayauita, pe râul Yanayaku-Paranapura.

Lupta cu şarpele

După câteva zile, am mers în susul unui râu și, în timp ce ne îndreptam spre un sat îndepărtat, un indigen striga de pe mal agitându-se, încercând să-i facă atenți pe ghizii mei. După câteva schimburi de cuvinte cu el, ghizii au oprit motorul bărcii. Am înțeles de la ei că fiul acestui om tocmai fusese mușcat de un șarpe foarte veninos. Zgomotul motorului bărcii, spuneau ghizii, făcea ca efectul veninului să se extindă mai repede în corpul copilului. Am împins barca la țărm și am fost să văd copilul. Am aplicat cărbune vegetal pe mușcătura provocată de șarpe și i-am dat să și bea un amestec din cărbune și apă. Ne-am rugat pentru el și, după aceea, la câteva zile, am aflat că se vindecase.

Pentru noi însă faptul cel mai impresionant a fost legat de un om care se afla în casa copilului când noi i-am aplicat primul ajutor. Acest om, aveam să aflăm mai târziu de la el însuşi, era vrăjitor. Era în același timp și șeful satului în care doream să mergem. Ajunși în satul lui și știind că suntem creștini, nu a vrut să ne lase să le predicăm. Însă și-a schimbat părerea, astfel că ne-a pus la dispoziție 3 zile în care să predicăm în satul său.

Răsfoind Cartea Vieţii

În prima seară am ales, îndemnați de Duhul Sfânt, să vorbim despre judecată. A doua zi, dis-de-dimineață, o femeie a venit la ghizii noștri și le-a cerut să o lase să stea de vorbă cu noi. În acea perioadă, atât de multe visuri aveau oamenii cu noi sau despre noi, încât ei nu i-au dat importanță femeii și au dus-o cu vorba. Astfel că, în ziua plecării, ea a venit furioasă și a cerut să discute cu mine. Dorea să se boteze datorită unei vedenii pe care o avusese. Am rugat-o să ne povestească vedenia și am rămas impresionat.

Această femeie, cu trei săptămâni mai înainte de venirea noastră, văzuse scena judecății din cer. Mulți îngeri înalţi de 4 metri aveau cărți deschise în mâini, iar numele celor mântuiți erau scrise cu litere mari de aur. Ea a văzut numele noastre, al meu și ale colegilor mei, scrise cu litere mari de aur în Cartea Vieții. Un înger a luat-o de mână și a dus-o să vadă cartea vieții ei. În timp ce se apropia, cartea s-a închis brusc și îngerul i-a spus:

– Tu încă nu faci parte din poporul acesta. Trebuie să te botezi!

Ea a dorit să afle mai multe despre această vedenie și însemnătatea ei. În acest fel, venirea noastră acolo a fost pregătită dinainte de Dumnezeu. Ea și familia ei au cerut botezul, iar, după mai mult timp de pregătire, am aflat că ea și încă zece membri din familia ei au coborât până la prima biserică adventistă și au primit botezul de la un pastor adventist. I-am adus slavă lui Dumnezeu pentru această experiență minunată, pentru primele noastre roade în triburile acelea îndepărtate, dar mai ales mă simțeam extraordinar pentru că numele meu este scris în Cartea Vieții.

În următoarea călătorie în Peru, spre sfârșitul anului 2008, Dumnezeu a îngăduit să am un accident, chiar înainte de a intra oficial în încă 80 de sate. A trebuit să stau departe de misiune câteva luni, ca apoi să mă întorc împreună cu cea pe care Dumnezeu mi-a ales-o ca soție – Marinela. Călătoriile misionare în Peru au con­tinuat de atunci și noi sate și triburi din jungla amazoniană s-au deschis pentru Evanghelie. Acum ne rugăm și lucrăm pentru cei din triburile Machyqengas și Awarunas. Dumnezeu continuă să facă minuni în viața mea și să mă călăuzească după planul Său. În acest moment, am fost condus de El să urmez cursuri de teologie şi să devin pastor, pentru ca lucrarea din triburile peruane să beneficieze de ce este mai bun pentru locuitorii acelor sate.

Mergeţi în toată lumea!

Se pare că lucrarea misionară externă este mai puțin înțeleasă și apreciată acum, când avem atâtea mijloace media, decât atunci când Ellen White milita pentru deschiderea primelor câmpuri misionare din Europa, Australia, Asia și alte părți. Suntem recunoscători primilor misionari care au făcut cunoscut mesajul adventist în țara noastră cu sacrificii, cu împotriviri și multă muncă. Însă, în această lume, mai sunt încă multe zone mari în care mesajul adventist nu va ajunge decât cu sacrificiu și dăruire. Mai sunt încă multe „neamuri” care au fost private de favoarea de a avea o Biblie, un evanghelist sau un misionar care să le predice Evanghelia și mesajul adventist. Acest lucru depinde de răspunsul pe care copiii lui Dumnezeu de astăzi îl dau la întrebarea: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” (Isaia 6:8). Tu ce-I vei răspunde când te va întreba? Lupta dintre puterile răului și puterile binelui este înverșunată. Pana inspirată ne spune că lucrarea de vestire a adevărului nu se va încheia cu mai puțină putere decât atunci când a început. Având făgăduința că Duhul Sfânt este cu noi, să ne punem la dispoziția lui Dumnezeu și să facem ceea ce ne va cere El, după planul Său. Așa să ne ajute Domnul pe toți! Amin! n

Cornel Stoian este misionar laic, originar din ju­de­ţul Buzău.
Adresă de e-mail: Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea.
.">Această adresă de email este protejată de spambots. Trebuie să aveți JavaScript activat ca să o puteți vedea.. 

Joomla SEF URLs by Artio