Tipărire

Fericirea misiunii

Ce este fericirea?

Oamenii au concepţii diferite despre fericire. Unii spun că, dacă ai sănătate, este suficient. Alţii consideră că, dacă ai destui bani, poţi cumpăra orice, inclusiv fericirea. Sunt şi oameni care consideră că familia, casa ori maşina te-ar putea face fericit. Pentru cei care se află dincolo de gratii, libertatea ar fi de ajuns ca să fie fericiţi. Pentru unii, titlul contează. Pentru alţii, doar mâncarea. Dar rezolvă verbul „a avea” cele mai profunde năzuinţe ale inimii omeneşti? Realitatea demonstrează că lucrurile stau altfel.

Are fericirea un fel de reţetă-miracol? Este fericirea un scop?

Domnul Isus începe cuvântarea de pe munte cu aceste cuvinte: „FERICE DE....!” Descoperim că verbul „a avea” nu prea are legătură cu fericirea.

DEX-ul defineşte fericirea ca fiind o stare de mulţumire sufletească, intensă şi deplină. Acest lucru înseamnă că fericirea vine din interior. Lucrurile exterioare au o influenţă, dar nu sunt determinante. Fericirea este o „alegere”; ea are de-a face cu Izvorul vieţii şi al dragostei, care este Dumnezeu.

Mântuitorul răstoarnă concepţia lumii despre fericire şi spune că fericirea este ceva cu totul diferit: „Ferice de cei blânzi...!”; „Ferice de cei flămânzi...!”; „Ferice de cei cu inima curată...!”; „Ferice de cei împăciuitori...!” (Matei 5:5-9)

Domnul Isus merge până acolo încât spune chiar şi despre cei prigoniţi că sunt fericiţi. Ce diferenţă este între gândirea seculară şi gândirea divină! Este exact distanţa de la pământ la cer.

Ellen White spune că cea mai mare minune a lumii moderne are loc atunci când un suflet Îl primeşte pe Isus Hristos ca Mântuitor personal. Când omul fără speranţă găseşte sens pentru viaţa lui, aceasta este schimbată, transformată. Domnul Isus îi spune lui Nicodim că un astfel de om este născut din nou. Am auzit multe mărturii care confirmă aceasta.

Fericire... în Misiunea Femeii

Surorile care se implică în proiectele Departamentului Misiunea Femeii experimentează această fericire într-un mod special. Iată ce mărturiseşte Nicoleta Neacşu, coordonatoarea acestui departament în Biserica Labirint, Bucureşti:

„În cadrul întâlnirilor noastre lunare, am încercat să fim de folos. Aproape că am uitat că suntem în «misiune», pentru că ne-am preocupat să fim de ajutor, să le arătăm doamnelor că se poate şi altfel, că se poate mai bine. Am invitat medici, am abordat subiectele solicitate, am vorbit cu fiecare, ne-am împrietenit şi uneori le-am ascultat păsul. Am încercat să Îl descoperim pe Dumnezeu prin ceea ce facem. Ştiam că aşa a procedat Mântuitorul. Şi mai ştiam ceva. Că atunci când faci ceva cu toată inima, Dumnezeu binecuvântează şi conduce lucrarea. 

Mare ne-a fost bucuria când, la întrebarea fratelui pastor dacă este cineva interesat de studiul Bibliei, 12 persoane s-au înscris, doritoare să studieze. Altele au început să participe la serviciile divine. Sămânţa este semănată, dar Domnul face să crească şi să aducă rod. Prin prietenia şi deschiderea noastră, prejudecăţile sunt dărâmate. Am vorbit de curând la telefon cu o doamnă, pentru a o invita la un program organizat de surorile noastre. Am întrebat-o ce mai face, cum stă cu sănătatea, cum se descurcă... Mi-a răspuns cu glasul tremurând că de mult nu a mai întrebat-o cineva cum se simte, că ea este ortodoxă, dar vine pentru că a găsit la noi ceva ce nu a găsit nicăieri: altfel de oameni şi altfel de atmosferă. Când auzim astfel de cuvinte nu putem decât să Îi mulţumim lui Dumnezeu, pentru că El este Cel care mişcă inimile oamenilor.”

O altă experienţă care descoperă fericirea în misiune este prezentată de Andreea Strâmbu, coordonatoarea proiectului „Pentru tine, doamnă”, din Târgovişte, comunitatea Betania:

„Acest program a fost oferit în dar femeilor din localitate, de ziua lor. Cu un impact foarte bun la public, programul a îmbinat mesajul biblic cu prezentări de sănătate, psihologie, frumuseţe feminină şi nutriţie. Cifrele indică faptul că a fost un succes: 35 de femei reunite în echipa organizatorică, peste 30 de persoane neadventiste au participat în fiecare seară, fie datorită prietenelor lor, fie datorită uneia din cele 2 000 de invitaţii oferite pe stradă. Au fost oferite 100 de mici cadouri femeilor întâlnite pe străzile târgoviştene pe data de 8 Martie, însoţite de mesaje ca: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea...”, „Fiindcă ai preţ în ochii Mei...”, „Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine” ş.a.

Dar Dumnezeu nu calculează succesul unei lucrări în cifre, ci în suflete. Un singur suflet este de o valoare incomensurabilă. Şi pentru câştigarea unui suflet, El lucrează în mod surprinzător, proiectele noastre reprezentând de multe ori doar un pretext.

Aşa s-a întâmplat în cazul unei doamne şi al fiicei sale care urmăreau de ceva vreme predici pe internet, studiau pe cont propriu şi se convinseseră astfel că trebuie să respecte Sabatul. Într-o zi, doamna i-a mărturisit unei colege că ea caută o biserică ce păzeşte sâmbăta, iar aceasta i-a făcut imediat legătura cu o prietenă care o invitase la programul „Pentru tine, doamnă”. Astăzi, mama şi fiica Îi slujesc lui Dumnezeu în biserica noastră, fiind o mărturie vie a faptului că El lucrează prin noi.

Ne rugăm în continuare pentru zecile de prietene care au revenit şi cu ocazia altor proiecte ca: „Paşte pentru sufletul meu”, „Seminare pentru părinţi şi copii”, clase de gătit etc.


Misiune în zone albe

În localitatea Breaza din judeţul Prahova, s-a desfăşurat un program special pentru femei. La Casa de Cultură „Ion Manolescu”, doamnele au venit seară de seară, timp de o săptămână şi au sorbit fiecare punct al programului. Sfaturile de sănătate au fost apreciate deopotrivă cu momentele spirituale. De atunci, o grupă formată din aceste doamne continuă să se întâlnească la Casa de Cultură din Breaza. Au făcut chiar un fel de club al lor pe care l-au numit „Tinereţe fără bătrâneţe”. Pentru că în localitatea Breaza nu există nicio biserică adventistă, aceste persoane participă la anumite evenimente în bisericile din Câmpina. Două surori de corp, Sanda şi Sabina, participă Sabat de Sabat la serviciile divine. Cei doi copii ai Sandei s-au integrat foarte bine la grupa de Primară din comunitatea Petru Rareş şi recită cu mare bucurie psalmi la Şcoala de Sabat sau la programele copiilor. Mama lor s-a înscris la clasa de pregătire pentru botez şi este hotărâtă să încheie legământ cu Dumnezeu. În ciuda problemelor de sănătate pe care le are, Sanda este nelipsită de la Casa Domnului, chiar dacă în fiecare Sabat parcurge câţiva kilometri de la Breaza la Câmpina. Lângă Dumnezeu se simte cel mai bine.

Aceste persoane au făcut o descoperire foarte importantă, asemenea psalmistului: „Fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu.” (Psalmii 73:28). De fapt este o fericire reciprocă. Numai un om fericit îi poate face şi pe alţii fericiţi. Este ceva molipsitor aici. Vedem acest lucru în viaţa Domnului Isus, care a trăit să-i facă pe alţii fericiţi. Cine urmăreşte doar propria fericire va fi toată viaţa nefericit. Egoismul înseamnă păcat, în timp ce doar oamenii neprihăniţi moştenesc fericirea. 

Liliana Radu este director al Departamentului Misiunea Femeii, Conferinţa Muntenia.

Joomla SEF URLs by Artio