Tipărire

Bulgărele prieteniei

de Lavinia Diaconu

 

pg copii dec 11Bună dimineaţa, in stânga! Buna dimineaţa, in dreapta! Asa era intâmpinata Larisa, o fata dragalasa din clasa a IV-a B.
Era salutata de colegi si simpatizata de toata lumea. Silitoare si jo­viala, Larisa era o prietena de nadejde. Totusi, nici chiar ei nu-i facea placere sa stea in preajma Danei, o colega nou-venita, retrasa, mereu speriata si tacuta. Pe deasupra, când te uitai la Dana nu aveai cum sa nu observi si cicatricea de pe obrazul stâng. Toate acestea ii im­pie­dicau pe ceilalţi sa se apropie de aceasta colega, si nici Dana nu dorea sa participe la nicio activitate de grup.

Când la Scoala de Sabat a invaţat despre iubirea aproapelui, pentru Larisa au inceput framântarile. Nu se mai simţea in largul ei nici in clasa, nici afara in recreaţie, gândindu-se mereu la colega ei cea tacuta si atât de singura. Stia ca trebuie sa faca ceva, dar i se parea greu.

Era luna decembrie, vacanţa se apropia, iar fulgii pu­fosi si jucausi chemau in fiecare pauza copiii la joaca. In curtea scolii era improvizat un patinoar supravegheat in­deaproape de un sir de oameni de zapada. Insa dis­trac­ţia preferata parea a fi bulgareala.

Zbrr! suierau mingile de zapada. Joaca se incingea repede, iar clinchetul clopoţelului de intrare nu era ni­ciodata bine-venit. Pauza era un timp numai bun de joa­ca, dar si un moment potrivit pentru o discuţie cu Dana.

– Buna, Dana! Astazi am doua mere la mine. As dori sa iţi dau si ţie unul.

– Mulţumesc! Esti foarte draguţa.

– Stii..., mi-ar placea sa te cunosc mai bine. Te invit astazi pe la mine. Facem impreuna temele si apoi stam de vorba, propuse Larisa.

– Mi-ar placea, raspunse timid Dana.

– Te astept pe la doua, dar acum hai la zapada!

In acel moment, faţa Danei se intuneca si se trase hotarâta inapoi.

– Hai, ca pauza e scurta!

– Nu, nu-mi mai place zapada, spuse fetiţa suspinând.

Aceasta reacţie neasteptata a stârnit curiozitatea cole­gilor care s-au apropiat pentru a afla mai multe.

Curând s-a format un cerc in jurul Danei si pentru pri­ma data colegii ii dadeau atenţie. Asa au aflat cum pâna
anul trecut, colega lor era la fel de zglobie si iubea la fel de mult ca ei zapada. Dar toate s-au schimbat intr-o zi de decembrie, bogata in fulgi mari si frumosi de nea, când, aflata in curtea scolii, Dana pri­mes­te intr-un bulgare de zapada pufos ceva ce nu era la fel de moa­le. Era o piatra ascuţita si venita cu suficienta viteza astfel incât sa o raneasca. Acest cadou nedorit i-a pricinuit o suferinţa destul de mare care a determinat-o sa-i fie teama de zapada. Asta explica cica­tricea de la obraz. Acest semn vizibil si teama din sufletul copilei mai vorbeau inca despre acel eve­niment neplacut.

Ca la un semn, feţele colegilor s-au plecat rusinate, iar din ochii Larisei s-au ivit doua lacrimi de regret. Ii parea rau ca a trecut atâta timp pâna s-a hotarât sa incerce sa o cunoasca pe colega ei cea retrasa. Dar stia ca poate repara acest lucru!

La ora stabilita, in acea dupa-amiaza, Dana a vizitat-o pe noua ei prietena. Casa Larisei era plina de copii veseli si parca grupa Primara de la Scoala de Sabat se mutase acolo. S-au im­prietenit si i-au câstigat increderea repede nou-venitei care nu mai era la fel de speriata si retrasa.

Zapada din curte era frumos asezata in straturi, nea­tinsa si imbia copiii.

A urmat o joaca pe cinste, care s-a incheiat cu greu când intunericul acoperea satul. La desparţire, Dana par­ca nu mai era aceeasi fata mereu trista si tacuta. Faţa ei imbujorata radia de o fericire renascuta. Se apropie bucuroasa de Larisa si-i spuse:

– Mulţumesc pentru aceasta zi frumoasa! M-am simţit foarte bine alaturi de tine si de prietenii tai. As vrea sa ne mai vedem in aceeasi formaţie!

– Atunci, ce zici sa ne intâlnim Sâmbata la noi la bise­rica? Avem un program special pentru copii. Sunt sigura ca-ţi va placea.

– Da, sigur, abia astept!

– Ne vedem mâine, la scoala si poate vom sta impreu­na in banca!

– Bine! Pe mâine, pa!

– Hei, Dana, ai uitat ceva! Prinde!

Un bulgare moale care se imprietenise cu mâinile reci ale Larisei isi gaseste un nou destinatar – obrazul Danei, renas­cân­du-i in suflet increderea in oameni, bucuria iernii, desco­perindu-i-L pe cel mai bun Prieten.

Joomla SEF URLs by Artio