Tipărire

În aşteptarea coacerii recoltei (Miercuri)

 

„Întâi vor învia cei morţi în Hristos.” (1 Tesaloniceni 4:16)

Miercuri

Terry stătea în picioare şi privea atent pământul proaspăt arat. Deasupra, păsările ciripeau plăcut, iar norii alunecau uşor pe bolta albastră. De trei ore îl urmărea pe tatăl lui cum semăna seminţe, dar nimic nu se întâmpla. Iar pentru un copil de 5 ani, aşa ceva era inacceptabil.

Tatăl lui muncise din greu la pregătirea terenului: pusese exact cât îngrăşământ era nevoie şi aşezase boabe de porumb în fiecare grămăjoară perfectă de pământ, pe stratul perfect drept. Soarele strălucea şi vântul sufla printre ramurile stejarilor bătrâni din spatele casei. Era timpul! Și totuşi nu se întâmpla nimic!

Tata veni lângă băiat şi îi zâmbi.

— Stai de vorbă cu grădina? îl întrebă.

— Nu. Cu seminţele, răspunse el, arătându-le cu degetul. Le-ai pus în pământ de dimineaţă, şi diseară vreau să mănânc porumb fiert. Ce mai aşteaptă? Seminţele astea nu fac nimic!

— O, dar ele fac ceva foarte important, îl contrazise tatăl.

— Păi ce fac? întrebă Terry curios.

— Aşteaptă. Aşteaptă ca zilele să devină mai lungi, ca soarele să strălucească mai puternic, ca aerul să fie mai cald şi ca ploile de vară să ude pământul, ca să soarbă din seva dătătoare de viaţă. Atunci o să se întâmple ceva uimitor.

— Ce-o să se întâmple? se interesă băiatul, aplecându-se ca să le vadă mai bine.

— Seminţele vor încolţi, vlăstarele vor ieşi din pământ, iar rădăcinile se vor înfige tot mai adânc în pământ, explică tatăl. Apoi vlăstarele vor lua energie de la soare şi vor creşte mari, tot mai mari, formând tulpini şi frunze, apoi ştiuleţi plini cu boabe mari, numai bune de mâncat cu piure şi cu fasole. E nevoie de timp pentru toate astea, dar merită să aştepţi!

— De ce trebuie să treacă atât de mult timp? ceru lămuriri băiatul.

— Păi, răspunse tatăl, aruncând o privire peste grădină, trebuie să fie îndeplinite toate condiţiile. Totul se petrece la timpul lui şi se respectă o anumită ordine. Dar, dacă au lumină, apă şi un pământ fertil, seminţele cresc. Aşa este de când lumea.

Bărbatul făcu o pauză.

— La fel se întâmplă şi cu oamenii care au murit — cu Buni şi cu unchiul Jarrod. Îţi aduci aminte? Noi i-am aşezat în sicriu şi apoi în pământ. Însă, într-o zi, în curând, Isus va veni şi îi va chema afară de acolo. Ei vor trăi din nou şi vom fi foarte fericiţi să-i vedem. Apoi toţi vom merge cu Isus la cer, acolo unde nimeni nu va mai muri şi unde în grădini cresc legume delicioase. Vrei să mergi acolo?

După un moment de gândire, Terry răspunse:

— Da. Am să aştept şi eu! Am să aştept să mănânc porumb fiert şi am să aştept ca Isus să le dea din nou viaţă lui Buni şi unchiului Jarrod.

— Bun plan! îi zise tatăl luându-l de mână şi mergând spre casă. Nu este prea plăcut să aştepţi, dar merită. O să vezi! 

Împarte cu alţii

 

Ai pierdut pe cineva drag? Dacă da, desenează o piatră funerară şi scrie pe ea numele lui/ei. Desenează deasupra un soare care să-ţi aducă aminte că, într-o zi, Isus îi va reda viaţa.

Joomla SEF URLs by Artio