Tipărire

Poezii

Scris de Laura Manuela Ștețco.

De Laura Manuela Ștețco


Început de poveste

La-nceput, a fost un vers
cules din grădinile bolţii-nstelate
şi trâmbiţat prin univers;

La-nceput, a fost un susur blând
plutind printre aripi de ciocârlii,
acompaniat de viori şi harfe rând pe rând;

Şoptită printre glasuri vesele de copii,
la-nceput a fost o fărâmă de poveste
purtată în zbor de porumbei zglobii.

Ca o ninsoare de crini printre viscoliri de neiubire
şi de priviri de pământeni sfărâmată,
Stă astăzi tainic, pironită....o amintire:
"A fost odată..."

Aşa s-au adunat poveste şi cântec şi vers
Sădind printre flori
Un loc de odihnă pentru călători;
Sădind Edenul iubirii curate
La o margine de veşnicie,
Isus, te-a chemat mai aproape....
întrebând;
Te mistuie vreun dor în taina lumii?...
atunci....
Dă piatra laoparte!

Scoate din peştera trupului tău
inima-ngheţată;
aşează-o pe altar de mâini în rugă-mpreunate
Şi o voi mistui în focul dragostei curate!

Din versul de-nceput, din susur blând;
Din umbra tăcerii ascunsă-ntre nori,
Din trăiri rupte din stele şi inspirate din Cuvânt;
Din pagini de poveste rostită în zori
Şi din ticăit de suflet tremurând,
Vreau să trezesc iubirea din mormânt!

Şi ca o rugă pentru voi în revărsări de rouă
Rostită cu glas ceresc de Marele "Eu Sunt!"
Vă dau azi, o poruncă nouă:
precum în cer şi pe pământ,
cum v-am iubit
aşa să vă iubiţi şi voi:
necontenit!

 

Interacţiune cu realul

Întunericul a pătruns în case şi în suflete,
Pământenii sunt cuprinşi de bezna modernismului
Nu ştiu să mai iubească şi să cugete,
Sunt ţinuţi cu totul în plasa egoismului.

E greu să mai deschizi o carte
Ai de ales între telenovele, emisiuni şi comedii;
Nimănui nu-i stă gândul la arte
În timp ce îngerii scriu tragedii!

Privirea e mereu pe monitoare
Şi mâinile pe tastatură
Când ar trebui să se studieze cu ardoare
Ori să se cânte-o îngerească partitură.

Nu vezi un zâmbet, n-auzi o vorbă caldă,
Nu vezi o mână plină de iubire;
Mai degraba-n ştiri sau ziare privirile se scaldă
Decât să facă paşi spre mântuire.

Unde-o să se-ajungă cu atâta nepăsare;
Cât mai ţine goana dup-averi
Când pe seama lui Dumnezeu e pusă a lumii supărare
Şi ducem lipsă mai mult de mângâieri?

Nu se mai poate continua în acest fel,
E nevoie de-o schimbare
Să ne-amintim că avem un ţel
Şi "Adevarul" să-l rostim cu voce tare!

 

 

Plânsul unei viori

Explozie de note pe portativele inimii mele!
Note ce compun o piesă minoră;
un duet al singurătăţii şi fricii de apropiere....

Şi portativul se umple cu pauze...
tăceri asurzitoare....şi mai apoi vibraţii de emoţii;
cad cioburi din stelele cerului inimii mele,
iar zgomotul lor, produce disonanţe ce dor....
mă doare un bis al pauzelor,
pauze în care cerul tace,
Cer.....ce cândva acompania universul solfegiilor mele,
Cer....ce acum face un ritartando
la ultima masură a răbdarii mele ruginite....

Quartet de sunete neînţelese;
optimi şi şaisprezecimi ce fug îngrozite
de zidurile fără ferestre din inima mea,
ziduri ce vor să închidă metronomul pulsaţiilor de viaţă....
Viaţaă....dezacordată!

Şi când privesc partitura vieţii mele rebele,
când încep să solfegiez de pe portativele amintirilor grele,
Îmi plânge vioara inimii mele!
şi crescendo-ul lacrimilor în apus
atinge cote maxime
când un diez îmi duce sunetul durerii prea sus!
Plâng corzile sub apăsarea privirilor nepăsătoare din jur,
Se topesc pauzele de pe portativ
Şi lacrimile durează la infinit...
Infinit rupt de...mângâierea unui arcuş blând!...

Şi-n loc de disonanţă, armonie;
în loc de lacrimi, bucurie;
în schimbul solo-ului pustietăţii mele,
duet cu-un susur blând, subţire...

Şi iată cum, după ploaie de lacrimi fierbinţi,
apare-un curcubeu...cenuşiu la-nceput...
dar mâna mea se prinde de a Lui
şi viaţa mea o reflectă pe a Lui
şi inima mea se uneşte cu a Lui
şi-apoi...zăresc aripi de îngeri,
licurici ce luminează cerul sufletului meu,
răsarit de ...apus
şi-n final
"O inima noua"
ce pulsează jucăuş în ritmul biruinţei.

Dumnezeu ţine arcuşul viorii
unei vieţi luminate acum de stele....

Explozie de note pe portativele inimii mele!

 

Respiraţie de timp

Alerg printre vremuri şi adorm...
Şi mă trezesc,
Alunec pe cărări şi...mă opresc.
Aş vrea să te strâng,
Să te sfâşii,
Să te frâng
Şi să satur mulţimea!
Mă lupt să te găsesc, timpule!
Să muşc din tine aş vrea
Şi-apoi să te-mprăştii pe ape,
Să umplii lumea....
Vreau să-ţi smulg aripile
Şi să te fac să tresari la auzul glasului meu:
Opreşte-te, timp!
Vreau să te respir,
Vreau să-ţi absorb praful
Şi să-l transform în ploaie:
să plouă peste pământeni cu ore, minute şi secunde;
Să te dobor şi să te mistui
Şi să-ţi arunc cenuşa peste oameni;
cenuşă de ani....

 

Joomla SEF URLs by Artio