Tipărire

Când așchia sare departe de trunchi

De Ninu Pădure

 

Daca accepti ceea ce-ti place din Biblie si respingi  ceea ce nu-ti place, tu nu crezi in Biblie, ci in tine insuti.


1.Litera contra spirit

 

    Situatia cu care ne confruntam in perioada judecatorilor ne taie pur si simplu rasuflatea. Asistam la o intoarcere in masa spre idolatrie si ca urmare,evreii sunt atacati din toate partile, practic sunt sufocati de vecinii idolatri: sapte zeitati pagane ameninta integritatea si totodata existenta spirituala a poporului Israel. In contextul acesta, israelitii striga (din nou):

 

   Jud.10:15-16  Copiii lui Israel au zis Domnului: "Am pacatuit, fa-ne ce-Ti va placea. Numai izbaveste-ne astazi!"Si au scos dumnezeii straini din mijlocul lor, si au slujit Domnului. El S-a indurat de suferintele lui Israel. Stiau ce au de facut pentru ca au scos idolii fara sa le spuna Dumnezeu. Acest strigat oportunist si disperat naste istoria lui Iefta.Nu primesc descoperirea unui nume care sa-i elibereze.Nici viitorul salvator nu stia acest lucru.

 

  Jud.11:1 Iefta, Galaaditul, era un om viteaz. El era fiul unei curve. Galaad nascuse pe Iefta.

Tatal lui l-a luat acasa, l-a crescut  ca pe un fiu legitim cu intentia de a-i conferi drepturi mostenitoare. Cand insa fiii legitimi ai acestui om au crescut si au auzit povestea lui Iefta, au luat legea lui Moise in mana si au zis: "Tu nu vei avea mostenire in casa tatalui nostru, caci esti fiul unei alte femei.

 

   "Cel nascut din curvie sa nu intre in adunarea Domnului…”(Deut. 23:2).“Vedeti?” ziceau ei, “Dumnezeu vrea ca sa fim o familie pura,neintinata… el ne murdareste familia… ne pateaza bunul nostru nume…” si l-au alungat dintre ei (Jud. 11:2).Problema lor era prejudiciul material, asa ca se folosesc de scuze spirituale pentru a nu pierde drepturi materiale. Se pare ca la acest tratament fata de Iefta s-a invoit tot tribul, o va spune el mai tarziu adresandu-se batranilor Galaadului:Nu m-ati urat voi si nu m-ati izgonit voi din casa tatalui meu?” (v.7); Astfel, parca il vad pe Iefta cum isi ia pe umar o mica traista, si sub privirile rautacioase ale fratilor sai pleaca… nici el nu stie unde… sortit la disparitie spirituala, fara drept la“mostenirea mantuirii” pentru ca oamenii au hotarat asa. Ce-i ramane de facut decat sa astepte o ocazie in care acestia sa-i pice in mana si sa se razbune.

 

   Jud. 11:3. Si Iefta a fugit de la fratii lui, si a locuit in tara Tob. Niste oameni fara capatai s-au strans la Iefta, si faceau plimbari cu el. Acest tinut apartinea Arameilor – de aici chiar si pe vremea lui David Amonitii tocmeau mercenari pentru razboaiele lor.. In jurul lui se strang, ca si in jurul lui David un secol mai tarziu, oamenii necajiti ai societatii: fara capatai, saracii, fara proprietati, ca si el de altfel, fara un loc de munca, tineri cu esecuri in viata .Ei au invatat sa lupte,  vanzandu-se adesea ca mercenari, scutieri sau garzi. Alteori primeau oferte de a pazi averile oamenilor bogati de bandele de beduini din desert, fiind platiti pentru aceste servicii.

 

    Problema lui Iefta incepuse de mult,de cand patrunsese in acea familie in care se practica litera in locul spiritului.Legalismul, raceala unei colectivitati vor lipsi pe multi tineri de bucuriile vietii si privilegiile slavei lui Dumnezeu..Un spirit  rece, va cauza dureri multor suflete, va determina in altii greseli teribile, pentru ca el blocheaza posibilitatea cunoasterii lui Dumnezeu. Multi vor sacrifica sperante viitoare pentru ca in spate nu au nimic asigurat: nici o vorba buna, nici un cuvant de incurajare… Domnul Isus Si-a inceput activitatea  legand litera de spiritul ei: “Ati auzit ca s-a zis in vechime, dar Eu va spun…” (Mt.5). 2 Cor. 3:6  caci slova omoara, dar Duhul da viata.

 

 

2.Chemarea


Jud. 11:5,7,8 Si pe cand fiii lui Amon faceau razboi cu Israel, batranii Galaadului s-au dus sa caute pe Iefta din tara Tob.Iefta a raspuns batranilor Galaadului: "Nu m-ati urat voi, si nu m-ati izgonit voi din casa tatalui meu? Pentru ce veniti la mine acum cand sunteti in stramtorare?"Batranii Galaadului au zis lui Iefta: "Ne intoarcem la tine acum, ca sa mergi cu noi, sa bati pe fiii lui Amon, si sa fii capetenia noastra, capetenia tuturor locuitorilor Galaadului."

 

     Il iubeau ei sau erau niste oportunisti? Nu iubeau nici pe Dumnezeu nici pe Iefta.Erau oportunisti in criza. Nu ar fi venit la el daca nu erau atacati de vecini. El i-a citit bine. De ce ma cautati? Nu m-ati alungat voi? Nu ma priveati cu ura strigand dupa mine ‘bastardul’? Nu am devenit eu astfel un renegat al propriei mele familii si al tribului meu? Ati folosit Legea lui Dumnezeu doar ca sa  sa anulati dorinta cea buna a tatalui meu de a fi si eu partas neamului meu! Nu aveati loc si pentru mine printre voi? Fariseii sunt grozavi cand e vorba sa te judece dar sunt incapabili sa rezolve o problema,sa castige un razboi.Cei care isi arata superioritatea lor in detalii religioase sunt neputinciosi in fata unei probleme reale.Au tupeul sa apeleze la Iefta. Astfel, Dumnezeu face o reparatie morala: un renegat, un izgonit, va deveni acum capetenie a intregului trib.

 

    Ajuns aici, Iefta demonstreaza un extraordinar spirit de umilinta. Sub aparenta infatisarii de haiduc, traind printre oamenii declasati ai societatii, se dezvolta frumos, precum un pui de brad in varf de staca. Chemarea lui nu vine printr-o descoperire miraculoasa ca a lui Ghedeon. Chemarea lui vine chiar prin oamenii care l-au nedreptatit,care-l roaga sa-i ajute in nevoie,sa-i ierte.Prin aceste gesturi el intra in rolul sau de erou al credintei.Nu-i jigneste,nu se razbuna. Iefta este omul ranit de semenii sai, izolat, alungat din preocuparile lor, dar pe care Dumnezeu il urmareste cu atata interes. Sub aparente nepromitatoare,traind in medii viciate, se gasesc  adevarate perle pentru imparatia lui Dumnezeu. Si El le cauta.


   

     Iefta nu mai are incredere in ei,asa ca face un legamant public: 9  Iefta a raspuns batranilor Galaadului: "Daca ma aduceti inapoi ca sa bat pe fiii lui Amon, si daca Domnul ii va da inaintea mea, voi fi eu oare capetenia voastra?"11  Si Iefta a pornit cu batranii Galaadului. Poporul l-a pus in fruntea lui, si l-a asezat capetenie, si Iefta a spus din nou inaintea Domnului, la Mitpa, toate cuvintele pe care le rostise. Cei care au fost tradati de oamenii religiosi trebuie sa faca aceasta diferenta: una e legamantul cu Dumnezeu care e loial pana la capat,alta e legamantul cu batranii lui Israel.Credinta noastra nu trebuie legata de farisei, nu ai ce astepta de la ei.

  

    Desi era razboinic viteaz el nu este setos de sange si nici razbunator.Fata in fata cu dusmanul, el cauta mai intai rezolvarea prin mijloace pasnice, calea dialogului; Un bun diplomat:in grupul lui din Tob.12  Iefta a trimis soli imparatului fiilor lui Amon ca sa-i spuna: "Ce ai cu mine de vii impotriva mea sa faci razboi impotriva tarii mele?"  Cunostea istoria poporului sau. 27  Eu nu te-am suparat deloc, si rau te-ai purtat cu mine, facandu-mi razboi. Domnul sa judece lucrul acesta. El sa fie astazi judecator intre fiii lui Israel si fiii lui Amon."Iefta recunoaste ca cel mai puternic invinge in lumea aceasta .Dreaptatea e o notiune goala in mana celor fara putere.Incheie cu o avertizare subtila. Dumnezeul evreilor nu a putut fi infrant. El este totusi de partea celui care are dreptate.Daca impacarea nu a fost posibila, atunci fie si lupta. Asupra unui astfel de om, Duhul Domnului poate sa vina si sa faca o lucrare extraordinara.

 Jud.11:29  Duhul Domnului a venit peste Iefta. Iefta a strabatut Galaadul si Manase; a trecut la Mitpe in Galaad; si din Mitpe din Galaad, a pornit impotriva fiilor lui Amon.


3.Juruinta

 

   Inainte de batalie, dupa ce toate mijloacele de a impiedica razboiul s-au epuizat si cand spadele luceau in asteptarea semnalului de lupta, Iefta face o juruinta inaintea lui Dumnezeu si in auzul poporului. Introducerea si pastrarea acestui eveniment biblic, ne confrunta cu unul dintre cele mai dificile pasaje din Scriptura.Tot ceea ce trebuie sa avem grija, fie aici, fie in orice parte a Bibliei, este sa cercetam sa vedem ce spune ea si nu sa armonizam invataturile ei cu propriile noastre convingeri. Sa luam Biblia asa cum este ea scrisa si sa acceptam tot ce a fost scris, fie pozitiv, fie negativ.

 

Jud. 11:30-31 Iefta a facut o juruinta Domnului, si a zis: "Daca vei da in mainile mele pe fiii lui Amon, oricine va iesi pe portile casei mele inaintea mea, la intoarcerea mea fericita de la fiii lui Amon, va fi inchinat Domnului, si-l voi aduce ca ardere de tot."

 

   Oare chiar a jertfit-o Iefta pe fiica lui? Cumva, Iefta a izolat-o de societate, unde si-a petrecut tot restul vietii?Oare Dumnezeu a asigurat biruinta pe baza acestui juramant?De ce a ingaduit Dumnezeu biruinta daca stia ce are sa se intample?


      Literatura timpurie ne arata ca in popoarele antice era obiceiul ca in mod frecvent sa se faca juruinte zeitatilor lor.Aceasta practica era comuna si printre israeliti:Gen 28:20 - Iacov – “...a facut o juruinta Domnului...”1 Sam 1:11 – Ana – “ea a facut o juruinta...” Din nefericire, s-a intamplat ca de atatea ori in timpuri de pericol si criza, sub imperiul unui stres emotional puternic, sa se faca juraminte pripite, fara un discernamant clar si care s-au dovedit ulterior atat de pagubitoare. Ex.: “Daca ma va scapa Dumnezeu de aici, voi face si promit ca…”.

 

    Arderea de tot: totul trebuia ars, consumat…sa fie fara defect.Scop: act voluntar de inchinare, ispasire pentru pacat, o gresala neintentionata; expresie de devotiune, angajament total, un dar lui Dumnezeu. In 1Samuel, Ana promite sa inchine copilul lui Dumnezeu pentru toate zilele vietii lui (1:11), dar ea nu spune ca il va aduce si ardere de tot.Gn.22-Avraam si arderea de tot.Nu se putea darui ceva mai mult.

 

    Pe cine astepta Iefta, sau la cine se astepta el sa ii iasa in intampinare pentru a-l felicita ca pe un erou la intoarcerea sa de pe campul de lupta?Unii comentatori au sugerat ideea ca Iefta s-ar fi gandit la vreun animal, deoarece potrivit cu obiceiurile orientale vechi, oamenii aveau uneori in casa animale.Dar termenul ebraic folosit aici pentru “inaintea mea’’, ne interzice sa gandim astfel, deoarece acest termen se foloseste doar in relatii interumane. Supararea si dezamagirea lui Iefta (v.35), plangerea virginitatii fetei (v.37), si impresia facuta asupra contemporanilor (v.39,40), ne fac sa intelegem ca ceva trece dincolo de obisnuit. Ca este ceva mai mult decat o simpla ardere de tot a unui animal. Trebuie observat ca nu era neobisnuit faptul de a jura ca vei aduce Domnului un animal pentru o asemenea biruinta. Ce lucru neobisnuit ar fi facut Iefta?

 

Se pune intrebarea: Cum este posibil ca un om calauzit si folosit de Dumnezeu pentru a salva poporul de la distrugere sa faca o asemenea greseala?Care au fost conditiile in care Iefta a facut juruinta?

  • Stresul dinaintea bataliei. Responsabilitatea extraordinara pe care si-o asuma.
  • Raspunsul negativ si ironiile altora (Efraimitii – cap. 12).
  • Slabiciunea si frica oamenilor dupa atatia ani de robie.

Si sa nu uitam ca desi se inchina Dumnezeului lui Israel si potrivit intelegerii se incredea in El, Iefta avea ceva carente in viata lui spirituala:

  • din pricina “ocupatiei” ei, mama lui nu a fost in stare sa-i dea o educatie potrivita,nici nu suntem siguri ca a stat cu mama lui.
  • A crescut inconjurat de o atmosfera religioasa rigida, legalista… cel putin in ceea ce-i privea pe fratii lui vitregi.
  • Tineretea a petrecut-o intr-o tara straina, printre pagani.Traind printre ei, nu de putine ori i-a fost dat lui Iefta sa vada cum se aduceau sacrificii umane, in special in timpuri de criza.In nestiinta sa s-a pripit facand o juruinta nepotrivita.

 

Prezenta Duhului Sfant niciodata nu garanteaza infailibilitatea, lipsa posibilitatii de a gresi, sau atotstiinta.Toate in viata se invata, uneori chiar cu pretul unor greseli teribile. In acelas timp, omul care primeste Duhul Sfant ramane un agent moral liber, iar pe masura ce relatia se intareste, se consolideaza, omul va creste, va progresa in cunoastere intelegere si intelepciune. Atentie deci: prezenta Duhului Sfant in viata unui om nu inseamna automat lipsa posibilitatii de a mai gresi, in acelasi timp insa, daca gresim nu trebuie sa spunem: “m-a parasit Dumnezeu…”, acesta este planul diavolului, Biblia spune: “Pe cel ce vine la Mine nu-l voi da afara…” (Ioan 6:37).


4.Momentul culminant:


Jud.11:34-35 Iefta s-a intors acasa la Mitpa. Si iata ca fiica-sa i-a iesit inainte cu timpane si jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii si nici alta fata. Cum a vazut-o, el si-a rupt hainele, si a zis:: "Ah! fata mea! adanc ma lovesti si ma tulburi! Am facut o juruinta Domnului, si n-o pot intoarce."

 

   La Mitpa, Iefta se indreapta triumfator spre casa dupa stralucita victorie repurtata. Era obiceiul in popoarele antice ca femeile sa astepte si sa-si intampine sotii biruitori de pe campurile de lupta:1Sam. 18:6 - David si Saul… lupta cu Goliat si filistenii.

Ex. 15 - Maria si femeile dupa treceea marii si zdrobirea egiptenilor.

‘’singurul copil”; Gen. 22:1 – “ia pe fiul tau, pe singurul tau fiu, pe care il iubesti, pe Isaac.Acum situatia, cadrul se schimba: atunci era stresul momentului, acum acesta a trecut, nu numai atat, dar acum e bine, a biruit, e liber si trebuie sa-si jertfeasca fiica…Sfasierea de inima in fata acestei imagini l-a facut pe Iefta sa-si schimbe fata, sa se apuce cu mainile de haine si sa le rupa – obicei folosit in astfel de imprejurari dureroase.Acum, singura lui fiica, ceea ce avea mai scump si mai pretios, speranta pentru viitor (singurul copil), urma sa produca cea mai teribila durere din toate cate au existat pana acum. Constata ca iertarea si sprijinul acordat poporului il costa mai mult decat a crezut.

 

   Iefta nu stia doua lucruri: Ca nu trebuia sa faca astfel de juruinte pripite.Ca daca totusi a facut, el poate cere iertare lui Dumnezeu si retrage cuvintele.Dar de unde aceasta atitudine? In legea mozaica erau doua feluri de juraminte:

  • a - Lev. 27:2,27 – juramantul simplu – neder.
  • b - Lev. 27:28,29 – juramantul devotament, interdictie – cherem. Tot ce era inchinat lui Dumnezeu prin cherem, nu putea fi rascumparat, ci omorat.

 

Juruinta lui Iefta era un neder si astfel nu se afla sub interdictia de a-l implini. El era chiar impotriva poruncii exprese a lui Dumnezeu din lege: “sa nu ucizi”, de aceea nu trebuia pastrat. Dar nu numai Iefta era in necunostinta ci si oamenii legii, care l-au expulzat dintre ei in intunericul paganismului unde avea sa vada lucruri uracioase.Marcu 7:10-13 – Corban – ebr. = dar, jertfa;

Ilus. Omul care a furat masina doctorului.Daca ar fi stiut.

 

v.37 - “…lasa-ma libera doua luni…” Pentru fiica lui Iefta, juramantul tatalui insemna ca ea si casa tatalui sau vor pierde pentru totdeauna speranta de a se bucura si de a impartasi slava viitoare a lui Israel.Observati ca aici nu avem doar durerea pierderii unui copil, ci durerea pierderii viitorului, sperantei: numele familiei lui Iefta se va stinge in Canaan.Un copil se pierde datorita nec.caracterului lui Dumnezeu.

 

   Iefta face o juruinta de buna voie in favoarea poporului gresit si in nevoie.Implinirea acestei biruinte il costa singurul sau copil,un copil nevinovat.Copilul accepta sacrificiul.Este o paralela  a altui sacrificiu de care isi amintesc crestinii de paste.Nu datorita unei impresii de moment,ci in urma unei alegeri hotarate,Dumnezeu a dat pe singurul lui Fiu.In Ghetsemani,Isus constata ca sacrificiul este mai greu decat a crezut dar merge inainte.Si asta pentru oameni nerecunoscatori. Istoria lui Iefta  ne invata ca problemele noastre de familie,esecurile noastre,ii dau lui Dumnezeu ocazia sa se implice in viata noastra si sa ne cuprinda in planul Lui.

 

   Aproape jumatate dintre americanii care se considera „nascuti din nou” au incheiat un legamant inaintea varstei de 13 ani  iar doi din trei crestini nascuti din nou au facut aceasta inaintea varstei de 18 ani. “Pe masura ce anii vor trece,  este probabil sa apara o slabire a sensibilitatii fata de Dumnezeu, o sensibilitate diminuata fata de influenta religiei.

Copiii de opt, zece sau doisprezece ani sunt destul de mari pentru a discuta cu ei subiectul religiei personale. Nu-i invatati pe copiii vostri avand in vedere vreun timp viitor, cand ei vor fi suficient de mari ca sa se pocaiasca si sa creada adevarul. Daca sunt invatati corespunzator, chiar copiii cei mai mici pot avea conceptii corecte cu privire la starea lor pacatoasa si la Planul de Mantuire prin Isus Hristos.” „Indrumarea copilului”, pag. 490,

 Nu va fie teama sa vorbiti copiilor despre mantuire si sa le cereti sa ia o decizie.Evitati sa presati copiii sa ia o decizie.Folositi situatii obisnuite pentru decizii legate de mantuire.O invitatie de a-L accepta pe Hristos si de a se preda nu ar trebui sa fie atat de usoara incat acceptarea sa nu fie autentica si nici atat de dificila incat ei sa nu raspunda niciodata.

 

 

Joomla SEF URLs by Artio