Tipărire

Alegerea educației și a profesiei

De Florian Moț


Ce trebuie să ştim pentru a face o alegere bună?

 

Cu o rată de promovabilitate de sub 50%, bacalaureatul din ţara noastră se dovedeşte un examen din ce în ce mai serios faţă de anii precedenţi. Ceea ce părea să fie o probă facilă se dovedeşte acum a fi una care le încurcă socotelile multor tineri şi familiilor lor în ce priveşte edu­caţia ulterioară şi alegerea carierei. Examenul acesta reuşeşte, mai nou, să reliefeze faptul că educaţia este o opţiune importantă, care merită multă atenţie. Întrebările cu privire la felul edu­caţiei alese şi la viitoarea profesie trebuie să pri­mească răspunsuri clare şi consistente, într-un context actual destul de confuz.

Tânărul creştin se confruntă, în această vre­me, cu dileme serioase în ce priveşte educaţia formatoare, pendulând între oferta excelenţei intelectuale a societăţii şi o dezvoltare care are la bază educaţia creştină promovată de sistemul educaţional, încă tânăr, al bisericii. Va oferi edu­­caţia creştină suportul real pentru succes în viaţa matură, satisfăcând cerinţele tot mai com­plexe ale formării tinerei generaţii pentru viaţă? Îşi poate alege un tânăr o pro­­­fesie care să îi adu­că împlinire, dar şi stabilitate financiară în actuala so­ci­e­­tate, unde ideea de pro­­­fe­sie stabilă este peri­mată? Va fi profesia alea­să una care să-L ono­reze pe Dum­nezeu şi care să corespun­dă prin­­­­ci­­piilor religioase prac­­ticate de tinerii din bise­rică?

Alegerea educaţiei

Mulţi părinţi, membri ai bisericii, iau în cal­cul tot mai serios educaţia creştină a copiilor lor.
De asemenea, elevii din biserica noastră, ajunşi la vârsta admiterii la liceu sau facultate, se văd puşi în faţa unor opţiuni educaţionale care im­pli­că discernerea după criterii foarte atent selectate.

Sistemul educaţional al societăţii noastre por­neşte de la premisele filosofiei umaniste şi îşi propune, în linii mari, formarea tinerei gene­raţii pentru integrarea în societate. Aceasta pre­supune, preponderent, dezvoltarea inte­lectu­ală şi dezvoltarea unor competenţe care să poată fi valorizate ulterior la locul de muncă şi în via­ţa socială. Émile Durkheim vedea în educaţie „acţiunea generaţiilor adulte asupra celor tinere, cu scopul de a le forma acestora din urmă anu­mite stări fizice, intelectuale şi mentale necesare vieţii sociale şi mediului special pentru care sunt destinate”1.

Pe de altă parte, creştinismul adaugă la aceste dimensiuni ale educaţiei şi pe cea a pregătirii pentru veşnicie, paradigma educaţiei fiind con­turată de experienţa credinţei. Ellen White spu­nea că „adevărata educaţie înseamnă mai mult decât urmarea unei anumite şcoli. Înseamnă mai mult decât pregătirea pentru viaţa pe care o trăim acum. Ea are de-a face cu întreaga fiinţă şi durează toată viaţa. Este dezvoltarea armonioasă a puterilor fizice, mentale şi spirituale. Îl pre­găteşte pe elev pentru bucuria slujirii în această lume şi pentru bucuria mai înaltă a unei slujiri mai ample în lumea viitoare”2.

Este mai de dorit ca tinerii bisericii noastre să aleagă o educaţie creştină, iar familia trebu­ie să se intereseze cu privire la posibilităţile ur­mă­rii unei astfel de educaţii într-o şcoală în care atmosfera este spirituală, Dumnezeu este onorat, iar copilului i se oferă oportunitatea de a-L cu­noaşte pe Hristos şi de a-şi consacra viaţa.

În unele situaţii, este dureros că pă­rinţii aleg o şcoală laică în detrimentul uneia creştine, mizând pe dezvoltarea intelectuală mai presus de orice. Reticenţa unor părinţi, şi chiar a unor elevi adventişti, cu privire la posibilitatea ca şcolile adventiste să atingă excelenţa nu este fondată. Cunoaşterea mai îndeaproape a siste­mului educaţional adventist din România ar risipi multe dintre prejudecăţi, chiar dacă se poate observa că este loc de mult mai bine.

Realitatea este că nu toţi elevii adventişti au posibilitatea alegerii unei şcoli creştine, din varii motive: distanţă prea mare, costuri, lipsa unor şcoli creştine (liceu, facultate) specializate pe anumite profiluri. În astfel de situaţii, de regulă, sunt alese şcolile din proximitate (când e vorba de liceu) sau cele de profil (mai ales în cazul facultăţii), aceasta implicând de multe ori ruperea de familie şi plecarea la distanţe de cel puţin 100 de kilometri.

Criterii de orientare în alegerea unei şcoli:

– şcoala să corespundă cât mai mult aspi­raţiilor de dezvoltare echilibrată a personalităţii;

– nivelul de educaţie să tindă spre excelenţă;

– ordinea, disciplina şi moralitatea din cadrul şcolii să se apropie de standardele creştine;

– filiera educaţională să corespundă încli­na­ţiilor şi aşteptărilor elevului;

– elevul şi părinţii acestuia să ceară sfătuire şi consiliere unor profesori creştini, pastori, per­soane cu experienţă solidă în cunoaşterea siste­mului educaţional şi social;

– elevul şi părinţii acestuia să se lase călău­ziţi de Dumnezeu prin rugăciune, studiul Bibliei pe această temă, studierea altor cărţi creştine educaţionale şi, în mod special, a celor scrise de Ellen White.


Alegerea profesiei

În alegerea unei profesii, este bine să se ţină cont de câteva aspecte foarte importante:

Ce motive stau la baza alegerii: materia­-liste, egoiste sau altruiste?Credem că un creştin adventist nu va pune preţ pe câştigul material al profesiei lui mai mult decât pe uti­litatea aces­teia, neignorând necesitatea câştigului pentru exis­tenţa zilnică, pentru un anume grad de con­fort şi nestigmatizând profesiile care pot aduce importante resurse materiale.

Cunoaşterea competenţelor, a va­lenţelor şi a limitelor personaleva indica ce fel de pro­fesie poate fi îm­brăţişată. Alegerea carierei în funcţie de vocaţie (care poate fi descoperită prin ches­tionare, observaţie, consi­li­ere, călăuzire divină) are întâietate faţă de o alegere pragmatică, în care se ţine cont doar de necesităţile de moment.

Contextul social actual este foar­te im­portant. Unele meserii au cău­ta­re pe piaţa muncii, altele nu. O pre­gă­tire polivalentă (de exemplu, facul­tate şi şcoală postliceală, două facultăţi, cursuri de calificare etc.) uneori se dovedeşte de bun augur. În multe ca­zuri, profesia urmată nu corespunde pregătirii din şcoală, fiind chiar sub nivelul acesteia. Locurile de muncă în străinătate sunt o realitate, în ca­zul acesta fiind necesară o atentă ana­liză pentru luarea unei decizii: oportunităţi, costuri, relaţii etc.

Credinţa.Nu toate profesiile pot fi practicate de un adventist. Unele compromit morala creş­­tină, altele afectează relaţiile dintre membrii fa­miliei, altele pot risca încălcarea poruncilor divine (nerespectarea Sabatului, ucidere, min­ciună).

 

Angoasă şi optimism

Deseori, suntem martori la experienţele des­curajatoare ale multor tineri din biserica noastră care eşuează în educaţie sau care nu îşi găsesc un loc de muncă. Putem fi alături de ei, empatizând cu ei, căutând împreună soluţii, oferindu-le orientare. Le putem insufla optimism şi ne pu­tem ruga cu ei. Le putem spune că, „în sensul cel mai înalt, educaţia şi răscumpărarea sunt una, pentru că, în ambele, «nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care a fost pusă şi care este Isus Hristos» (1 Corinteni 3:11)”3. Îi putem încuraja, arătându-le că experienţa educaţiei şi a profesiei alese nu reprezintă totul pentru acum, şi îi putem face să înţeleagă că alegerea stă în mâinile lui Dumnezeu.

 

1 Citat în Constantin Cucoş, Pedagogie, Iaşi, Polirom, 2002, p. 39.

2 Ellen G. White, Educaţie, p. 13 (în orig.).

3 Ellen G. White, Educaţie, p. 30 (în orig.).

 

Florian Moţ este director al Departamentului Educaţie din cadrul Conferinţei Oltenia și pastor la Târgu Jiu

Joomla SEF URLs by Artio