Tipărire

Cel din urma pahar

 

De Mugurel Asaftei ¦ Solia adventă

cupaApoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” (Apocalipsa 14:8).

Karl Marx vorbea ironic despre religie, ca fiind un fel de opiu pentru om. Şi, într-un fel, avea dreptate. Pare un ecou al mesajului îngerului al doilea. Lumea s-a dopat sau a fost amorţită şi refuză să se mai trezească.

Construit prin inteligenţă genială şi colaborare, care presupune relaţii şi structuri organizatorice impresionante, Turnul Babel rămâne încă o axă de neînvins. Între mit şi realitate istorică, Babilonul stârneşte interes şi controverse. Dar încă deţine o influenţă care nu poate fi ignorată.

         Vinul vechi babilonian

Profetul Daniel a trăit şi şi-a alcătuit opera în Imperiul Babilonian. Totul porneşte de la hotărârea fermă de a refuza hrana şi vinul Babilonului. Şi de aici, probleme. Dar şi victorii. Se nasc profeţii care vor schiţa marea filosofie a istoriei lumii noastre. Acest Daniel a fost martor la căderea istorică a Babilonului, în 539 î.Hr. El a tradus sentinţa divină care anunţa căderea cetăţii care se credea invincibilă. Chiar când chefuiau şi beau la banchetul oferit de Belşaţar, a apărut verdictul. Şi odată cu verdictul a venit şi execuţia sentinţei divine.

Babilonul foloseşte rodul viţei pentru oricine, aşa cum şarpele a folosit rodul pomului cunoştinţei binelui şi răului pentru Adam şi Eva. Nici chiar Noe nu a fost imun la tăria viţei-de-vie. După experienţa potopului, din care a scăpat doar el şi familia sa, este greu de crezut că ar mai fi putut cădea la vreun test. Şi totuşi rezultatul a fost regretabil şi ruşinos.

Vinul este un simbol al puterii de a denatura percepţia noastră. Babilonul înseamnă frumuseţe, strălucire, vârfuri olimpice ale înţelepciunii, artă, cultură, ştiinţă. Nu este haos, ci ordine şi rafinament. El vrea să intre în posesia caracterului netransmisibil al lui Dumnezeu: omniscienţă, omnipotenţă şi omniprezenţă. Dacă privim spre epoca noastră, aproape că reuşeşte. Revoluţia industrială şi cea informaţională ne aduc foarte aproape de împlinirea acestui vis. Babilonul înseamnă un sistem care denaturează capacităţile cu care omul este înzestrat prin creaţie.

         Vinul nou babilonian

Orice manual de istorie vorbeşte de etapele mari ale istoriei, numite epoci. Aceste perioade sunt determinate de un mod special de a vedea şi de a înţelege Divinitatea, lumea, omul şi relaţiile dintre ele. Schemele sunt diverse şi nu fac obiectul acestui articol. Daniel 2 şi 7 prezintă o importantă succesiune de imperii, dar şi ideologiile lor. Cartea Apocalipsa vorbeşte de o renaştere a Babilonului în segmentul final al istoriei. De aceea, o să facem referire la un aspect esenţial.

Galilei, Descartes şi Newton sunt doar câteva nume care ne-au prezentat lumea într-un fel pe care îl numim ştiinţific. Această nouă abordare a condus la un val foarte mare de entuziasm şi la ideea de triumf asupra ignoranţei din epocile anterioare. Câmpul cunoaşterii îşi lărgeşte orizontul în sfera naturii. Dar devine tot mai obscur câmpul moral. Păcatul, sau răul, nu-şi mai găseşte loc în noile scheme descriptive.

Apoi apare postmodernismul. Dumnezeu nu mai există sau, dacă mai este pe undeva, este incapabil de a mai interveni în vreun fel. Postmodernismul, ca şi religia babiloniană, este un leagăn al sincretismului de orice fel. Dar şi o formă de autism cultural. Fiecare cu lumea şi credinţa lui. Dacă în Antichitate vinul era un simbol pentru confuzia creată în mintea omului cu privire la autenticitatea Divinităţii, vinul Babilonului modern îl scoate pe Dumnezeu complet din viaţa sa. Un efect al acestei stări este acela că ne credem autocreaţi sau apăruţi printr-un proces îndelungat şi selectiv, numit evoluţie. Nimicul a generat lumea şi tot ceea ce există în ea. Iar dacă ideea pare prea brutală pentru un cititor al Bibliei şi dacă tot ne afundăm în sincretism, atunci poate fi inclus şi Dumnezeu în acest proces, pentru a fi accesibil celor care nu vor să renunţe nicicum la credinţă. Asta arată că şi vinul Babilonului şi-a schimbat gustul. În timp ce ştiinţa unifică matricea percepţiei, postmodernismul proclamă încetarea pretenţiei privind universalitatea credinţei.

......................................................................................................................

Mugurel Asaftei este pastor în Conferința Moldova.

Pentru mai mult comandă aici revista Curierul Adventist.

Joomla SEF URLs by Artio