In Luca 13,6-9, Domnul Isus le povesteste ucenicilor Sai o intamplare din zilele lor. Privita cu atentie, poate avea o semnificatie speciala pentru cei de azi. Sa urmam povestirea in tainele si sensurile ei spirituale!

 Un om mare si bogat stapanea peste o proprietate intinsa. Intr-o zi, a observat, in zona mai impadurita, un pui de smochin. Se lupta bietul de el sa se ridice spre lumina, dar era napadit de semetia boschetilor rautaciosi si mandri. Stapanului i s-a facut mila si a dat porunca sa fie mutat puiul de smochin in cel mai bun loc din via sa si sa i se dea toata atentia si ingrijirea.

Era fericit smochinul. Nu-i lipsea nimic si se ridica vazand cu ochii deasupra harnicelor mladite de vita-de-vie, ce se agatau de araci sa-si poata purta roadele. Din zi in zi, smochinul era mai puternic, mai stufos si mai inalt. Ingrijitorul viei petrecea mult timp sub ramurile lui, vorbindu-i, mangaindu-l si facandu-l fericit. Intr-o zi, stapanul a venit la sarbatoarea roadelor. Smochinul se vedea de departe, inaltandu-se falnic peste vie. Trecand prin via incarcata de roade, stapanul s-a oprit in fata smochinului sau. A cautat cu emotie rodul, cercetand tot frunzisul, dar... doar frunzis. ,,Poate e prea mic.” Si au mai trecut 36 de luni, apoi au venit ultimele zile ale recoltei tarzii. Stapanul a venit iar, a privit, a cautat, s-a intristat si l-a chemat la el pe ingrijitorul viei, zicandu-i:

- Iata ca sunt trei ani, de cand vin si caut rod in smochinul acesta si nu gasesc. Taie-l! La ce sa mai cuprinda si pamantul degeaba?

- Doamne, i-a raspuns omul, mai lasa-l si anul acesta. Am sa-l sap de jur imprejur si am sa-i pun gunoi la radacina. Poate ca de acum inainte va face rod. Daca nu, il vei taia.