Tipărire

Adevărul prezent

Virgiliu Peicu ¦ Editorial

 

virgiliu_peicu.jpg„Adevărul prezent” este o noţiune des folosită  în  vocabularuBisericii  Adventiste. În copilărie am asistat la multe dezbateri pe această temă. Urmărind evoluţia discuţiilor pe această temă, se constată că încă mai trebuie limpezită înţelegerea definiţiei termenului adevărul prezent. Cei mai mulţi au părăsit total subiectul, considerând că poţi fi om credincios făsă cunoşti adevărul prezent. Dar, Biblia şi Spiritul Profetic ne atenţionează clar asupra importanţei de a trăi în adevărul prezent. Este important să înveţi din trecut, dar să trăieşti în prezent şi să ai perspectiva viitorului. Trecutul nu este o fortăreaţă în care trebuie să te baricadezi sau să te laşi asediat. Este doar rampa de lansare pentru viitor.

Există o poveste în Midrcare luminează gândul pe care vreau să-l transmit prin acest mesaj.

Un om sărac şi împovărat de datorii s-a îmbarcat pe un vapor ca să-şi găsească un loc de muncă şi să câştige ceva bani. Şi cum o nenorocire nu vine niciodată singură, vaporul fost prins într-o furtună şi a naufragiat, iar omul nostru a reuşit, cu eforturi deosebite, să ajunpe o insulă. Spre marea sa uimire, insula era acoperită de diamante. Diamante pe plajă, diamante pe marginea drumului, pe iarbă, prin copaci...

Hotărât să se întoarcă acasă cu toate acele bogăţii, a căutat un meşter pe care l-a rugat să îi construiască o corabie. Plata, binnţeles, era în diamante. Meşterul a început să dă spunând:

Ce să fac eu cu diamantele dumitale? N-ai văzut? Pe insulă, diamante sunt peste tot şi nu au nicio valoare

Dorind cu ardoare să se întoarcă acasă, omul nostru s-a interesat şi a aflat că moneda insulei sunt cojile de cartofi. Muncind pe rupte ani buni, agonisind coji de cartofi a devenit foarte bogat. Într-o zi, aproape a fost surprins de vestea că e gata corabia lui. L-a plătit pe meşter, binnţeles cu coji de cartofi, a încărcat întreaga corabie şi a plecat spre familia lui din lumea civilizată.

Ajungând acasă, familia a fost fericită să îl vadă şi l-a îmbrăţişat. Iar omul nostru a anunţat cu mândrie: Toate problemele noastre au luat sfârşit! Suntem bogaţi! Şi, deschizând cala corabiei, le-a arătat tuturor cojile de cartofi pentru care muncise atât de mult. O tăcere mormântală s-a aşternut. Membrii familiei îl priveau nedumeriţi. Parcă trezit dintr-o nebunie, omul şi-a dat seama de imensa greşeală pe care a făcut-o şi a început să plângă în hohote.

Fiecare dintre noi suntem într-o măsură mai mare sau mai mică acel om. Venim pe lume cu un scop, pornim la drum cu idealuri măreţe, învăţăm care sunt valorile reale şi suntem însetaţi să le cultivăm înfrumuseţându-ne viaţa cu ele. Însă ni se întâmplă deseori să ne pierdem în vârtejul vieţii, să fim furaţi de evenimente, să lăsăm în urmă diamantele adevăratelor valori, să ne consumăm timpul prezent adunând coji de cartofi şi să pierdem valoarea adevărului prezent.

Omul din povestea talmudică a pierdut valoarea adevărului său. S-a lăsat furat de obiceiurile locului, de iubirile locului, pierzând esenţa valorilor adevărate. A uitat valoarea diamantelor şi s-a concentrat pe coji de cartofi, pentru că acestea erau valorile lumii în care trăia.

Noi pentru ce ne consumăm viaţa? În jurul nostru, oamenii calcă în picioare diamantele poruncilor lui Dumnezeu, diamantele vieţii veşnice, şi consideră drept valori porunci omeneşti şi plăceri fireşti, coji de cartofi, cum le place oamenilor.

Cu ce ne umplem barca vieţii pe această insulă a prezentului nostru? Vom fi purtaţi pe insula Săptămânii de Rugăciune. Cu ce ne vom întoarce? Cu diamantele curăţirii şi iubirii divine sau cu coji de cartofi? Ispita de a pierde simţul adevărului prezent este mare. Dacă nu ştii care este adevărul tău prezent, stai de vorbă cu Scriptura ta, stai de vorbă cu Domnul Săptămânii de Rugăciune.

Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci.” (Evrei 13:8)

 

Virgiliu Peicu este redactor-șef la Curierul Adventist

Joomla SEF URLs by Artio