Tipărire

Cezareea - poarta maritimă a Palestinei

de Traian Aldea

Ruinele vechii cetăţi confirmă autenticitatea Sfintei Scripturi.

 

cezareea aziCezareea a fost capitala Palestinei timp de şase secole, fiind primul oraş roman ridicat în Orient şi primul port artificial din partea de răsărit a Mediteranei. S-a dorit a fi un model de arhitectură şi civilizaţie romană în lumea elenistică. Oraş cosmopolit, locuit de iudei şi greci, creştini şi mahomedani, Cezareea a fost un centru cultural şi religios datorită spiritului de toleranţă şi libertate. Oraşul a fost numit Cezareea de ctitorul lui, Irod cel Mare, în cinstea împăratului roman Caesar Augustus. Pentru a se deosebi de multele oraşe cu acelaşi nume, s-a mai numit: Cezareea Palestinei, Co­lonia Prima Flavia Augusta Caesariensis şi Caesarea Maritima. Aici s-a convertit primul păgân la creştinism, sutaşul Corneliu, şi tot aici marele apostol Pavel a stat doi ani în arest şi a ţinut câteva cuvântări ilustre în apărarea sa.

Monumentele cetăţii

Cezareea este aşezată pe malul Mării Medi­teraneene, în Câmpia Şaronului, la jumătatea distanţei dintre Iafo şi Haifa. Înainte se numea Turnul lui Straton, dar, în anul 31 î.Hr., teritoriul pe care se afla oraşul a fost donat evreilor. În locul acestuia, cu ajutorul arhitecţilor şi al inginerilor romani, Irod a construit Cezareea între anii 22-10 î.Hr. A fost o bijuterie de arhitectură şi inginerie romană ri­­dicată în lumea răsăriteană ele­nis­tică. Princi­palele clă­­diri erau:

1. Portul artifi­cial cu trei dane, format din diguri de piatră şi lemn. Avea două coloane înalte cu statui şi un lanţ gros care închidea portul. Ar­heologia marină a scos la iveală di­gurile respective. Templul lui Augustus, ridicat pe o platformă înaltă chiar în faţa cheiului, do­mina portul şi marea.

2. De-a lungul ţărmului, s-a construit un hipodrom (320 x 50 m), capabil să primească 12 000 de persoane. Din 4 în 4 ani, Irod organiza aici Jocuri Olimpice. La finalul războiului iudeo-roman (66-70 d.Hr.), s-au organizat spectacole cu sclavi aruncaţi fiarelor sălbatice. În perioada bizantină, s-a construit un nou hipodrom (450 x 90 m) cu 30 000 de locuri, dovedind marele interes pentru sport şi divertisment.

3. Teatrul din Cezareea a fost primul teatru construit în Orient, având 5 000 de locuri şi fiind folosit doar pentru reprezentări artistice. Acum este aproape complet renovat şi folosit pentru spectacole nocturne.

4. Palatul lui Irod a fost construit pe un promontoriu şi avea două aripi: una adminis­trativă, legată de amfiteatru, cu un pretoriu în care a vorbit şi apostolul Pavel, şi una privată, care înainta mult în mare, fiind mai jos cu câţiva metri faţă de prima. În mijloc era un bazin-piscină de 35 x 18 x 2 m, cu o statuie în centru.

5. Un corp masiv de clădiri adăpostea depo­zitele de alimente, iar la etaj era administraţia cetăţii. Baia bizantină, cardoul roman (stradă principală orientată pe direcţia nord-sud), nim­feumul (monument dedicat nimfelor), ruinele bisericilor şi o mulţime de frânturi de coloane, mozaicuri şi capiteluri întregesc tabloul bogat al perioadei antice. Ultima fază a oraşului a fost din timpul cruciaţilor. Regele francez Ludovic al IX-lea a reconstruit fortificaţia cetăţii în perioa­da 1251-1252, dar pe o suprafaţă mult mai mică, care constituie cea mai monumentală imagine a sitului arheologic.

Istoria cetăţii

Începând cu anul 6 d.Hr., Cezareea a devenit capitala prefecţilor şi a procuratorilor romani din
Iudeea, iar din secolul al II-lea a fost ca­pi­tala provinciei Palestina. În primul secol, populaţia oraşului era formată jumătate din iudei, ju­mă­tate din greci veniţi din Siria. Între cele două grupuri era un conflict continuu, iar masacrarea populaţiei evreieşti în anul 66 d.Hr. a condus la izbucnirea războiului cu romanii. Împăratul Vespasian a ridicat oraşul la rangul de colonie romană, iar împăratul Alexandru Sever i-a ofe­rit (232 d.Hr.) titlul de metropolă. Cezareea a fost un avanpost al culturii romane în Orient, ma­joritatea inscripţiilor găsite fiind în limba latină.

Iudeii au dezaprobat succesul oraşului, nu­­mindu-l „fiica Edomului”, înţelegând prin aceasta „fiica Romei”. Atraşi de prosperitatea economică, au revenit în oraş împreună cu mulţi samariteni. În perioada bizantină, a existat un continuu conflict între iudei şi samariteni, de o parte, şi creştini, de cealaltă parte. Bisericile creştinilor au fost incendiate de două ori în această perioadă. În secolele al III-lea şi al IV-lea d.Hr., la Cezareea a funcţionat o vestită şcoală rabinică, care a avut în persoana lui Rabi Abahu pe cel mai renumit gânditor, care avea relaţii bune şi cu păgânii.

Personalităţile cetăţii

Cezareea se înscrie în istoria creştinismului cu primul convertit păgân, sutaşul Corneliu, care a primit botezul cu apă şi Duh Sfânt şi darul limbilor, convingându-l pe apostolul Pe­tru că „Dumnezeu nu este părtinitor” (Fap­tele apostolilor 10:34). Aici s-a dezvoltat o co­mu­nitate creştină, care a devenit, în timp, un puternic centru de cultură creştină timpurie.

Origene, strălucit scriitor creştin, atras de at­mosfera de toleranţă şi libertate religioasă, a lo­cuit aici, mutându-se din Alexandria, între anii 231-250 d.Hr. A fost cel mai prolific scriitor creştin. Cea mai cunoscută lucrare a sa este He­xapla, un exemplar de Biblie pe şase coloane, fiecare reprezentând o versiune greacă sau ebra­ică a Bibliei în diferite traduceri, aşa cum circu­lau atunci. Elevul său, Pamfilius, a amena­jat o mare bibliotecă, a doua după cea din Alexandria, cu peste 30 000 de volume.

 Eusebiu de Cezareea (260-340 d.Hr.), episcop şi scriitor, avea să devină una dintre cele mai importante personalităţi ale oraşului. Lucrarea Istoria bisericească l-a consacrat ca primul istoric al creştinismului. Lucrarea Onomasticon, prima carte de geografie biblică, ne oferă datele de identificare ale principalelor localităţi antice.

Ultimul reprezentant de seamă este Procopiu de Cezareea, din secolul al VI-lea d.Hr., de asemenea un istoric al creştinismului.

Gloria trecătoare şi praful uitării

Cezareea a atins apogeul dezvoltării sale în secolul al VI-lea d.Hr., când a cunoscut o extindere maximă a cetăţii şi a avut cele mai măreţe construcţii. Tot în acest timp a devenit un centru metropolitan pentru toţi episcopii din zonă. Din această perioadă datează rui­nele bisericii bizantine ridicate pe locul fostului templu al lui Augustus.

După invazia persană din 614 d.Hr. şi ocupaţia arabă din 642 d.Hr., oraşul a intrat într-o perioadă de declin, fiind în mare parte părăsit. Portul fusese col­matat şi devenise impracticabil, iar arabii nu i-au acordat importanţă. A cu­­noscut o nouă înflorire odată cu veni­rea cruciaţilor (1199-1265), care au ame­najat un nou port şi au fortifi­cat ce­tatea. Acum se ridică ultima bise­­rică creştină, aşezată peste ruinele celei bizantine, biserică dedicată Sfântului Petru.

Oraşul a fost cucerit de mameluci în anul 1265 şi a fost făcut una cu pământul în 1291, intrând în noaptea istoriei. În 1878, turcii au colonizat aici un grup de musulmani bosniaci, de la care ne-a rămas o moschee. În 1948, satul lor a fost nivelat de cei de curând veniţi, care au readus la viaţă antica cetate Cezareea.

În urma multelor expediţii arheologice care au contribuit la aducerea ruinelor antice la o nouă viaţă, ne-a survenit un document de o rară importanţă. O inscripţie pe piatră, o pisanie, care spune: „[Templu pentru] Tiberius [de către Pon]tius Pilatus, [pref]ectul Iudeii”. Este docu­mentul care atestă istoricitatea personajului de tristă faimă care a rostit condamnarea prin cru­cificare a Domnului Isus Hristos.

Nimic nu se pierde şi nu se uită. „Atunci şi cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui” (Maleahi 3:16). Nu uitaţi: tot ce facem, bine sau rău, se înregistrează! Numele noastre sunt săpate adânc pe hardurile cerului, consemnând atât faptele bune, cât şi pe cele rele. Într-o zi, ne vom întâlni cu ele, le vom vedea în sala de judecată a Sanctuarului ceresc. Inscripţia lui Pilat, din Cezareea, ne aminteşte acest aspect. O vizită prin vechile cetăţi biblice ne ajută să fim mai atenţi cu ceea ce spunem şi facem.

Lect. univ. dr. Traian Aldea este profesor de arheologie la Institutul Teologic Adventist.

Joomla SEF URLs by Artio